Toate articolele de mariusoliviu

Globurile cuceresc globul

 

Altădată ultra-mediatizată, ceremonia decernării Globurilor de aur nu a mai fost atât de urmărită, poate și fiindcă pentru prima dată după mult timp vedetele de la Hollywood nu au mai pășit duminică, 28 februarie, pe covorul roșu. Premiile rămân însă importante pentru o industrie zdruncinată serios de pandemie, chiar dacă filme se văd. Și de produs se produc, mai ales seriale, în detrimentul filmelor de cinema. 

Netflix a obținut 42 de nominalizări la Globurile de Aur 2021, pentru 22 de filme și 20 de seriale. Anul trecut Netflix stârnise invidia tuturor concurenților săi: Aflată în frunte cu 34 de nominalizări, platforma de streaming video părea să se fi impus printre giganții de la Hollywood, dar ceremonia a dejucat toate predicțiile și Netflix a plecat în cele din urmă cu doar două premii.

Anul acesta marile câștigătoare au fost filmele de lungmetraj „Nomadland” – dramă și „Borat Subsequent Moviefilm”, continuarea filmului de succes „Borat” – la secțiunea comedie.  La categoria televiziune, „The Crown” a fost desemnat cel mai bun serial-dramă, în timp ce lungmetrajul produs de Netflix, „Mank”,  care avea cele mai multe nominalizări (la șase categorii), n-a luat absolut nimic.

Ce voiam să remarc este că, deşi stăm tot mai mult (decât ne-am fi dorit) prin case şi ne uităm la tot mai multe filme, nu ne mai interesează calitatea artistică, ci rolul de entertainment al serialelor – care înlocuiesc pe ecranele noastre filmele. Pe undeva este normal, pentru că filmul e de văzut la cinema, în timp ce oglinda neagră a laptopului se potriveşte mai degrabă cu un serial scurt.

Dacă americanii și-au înlocuit treptat inutilul abonament la cablu cu cel de la Netflix, la noi platforma de video-streaming anunţă declinul cinematografiei. Epoca de Aur a serialelor a început odată cu HBO şi hboGO, în momentul în care scenariștii au realizat că TV-ul poate fi un mediu profitabil unde să creeze, iar tiparul comportamental unic observat în toată lumea a fost că tinerii nu mai cumpără televizoare și nu se mai abonează la cablu. 

Dar acest pas, considerat cândva de neconceput de către elita show-business-ului, este în prezent o recurență. Primii care l-au făcut au fost scriitorii și regizorii, însă succesul TV-ului i-a convertit până și pe cei mai reticenți – actorii. Implicarea actorilor a reprezentat etapa finală de comercializare a noului mediu, un consens general că polurile creative ale Hollywood-ului au fost inversate. Migrația talentului dinspre cinema înspre TV a reprezentat una dintre principalele contribuții în legitimizarea serialelor ca formă calitativă de entertainment.

 

Pretend it`s a city (serial, 2021)

În marea de ciudățenii de pe Netflix se mai strecoară câte-un film documentar remarcabil, precum cel cu titlul de mai sus, regizat foarte, foarte lejer de către Martin Scorsese. La sfârșitul primului episod din Pretend it’s a city când l-am văzut pe regizor am crezut că e o apariţie cameo, ca să văd în episoadele 2-3 că apare regulat, o intervievează pe protagonistă…

fran2Fran Lebowitz e probabil cea mai inteligentă femeie din America, la ora actuală, remarcabilă de la prima sa apariţie – câtă vervă la vârsta aceasta! Regia pare scăpată din mână în prima parte, apoi se redresează şi asimilezi ritmul. Scorsese pare că urăşte montajul, nu-l lasă inima să taie mai nimic. Lasă scene lungi, cu tranziţii infime. Regia e laxă ca în Public speaking (a cărui parte a II-a pare a fi), abia o vedem pe Fran traversând câteva străzi, în rest cadre de interior: un restaurant, un teatru, o gară, dialoguri naturale.

fran1Apoi ‘burţile’ devin fundamentale, compasionale aproape… – o avalanşă continuă de vorbe de spirit derutează, sfârşeşte prin a obosi. Discursul seamănă cu anumite pagini din Oscar Wilde, în care toate personajele sunt strălucite, toate conversaţiile perfecte, glumele se rostogolesc, wit-ul defilează în cavalcadă, până la plictis şi intrare în vid. Oricum, rămâne cel mai remarcabil lucru scos de curând; o săptămână după filmări în New York cădea molima.

fran5Dar poate că nu are niciun sens ce am spus despre regie, din moment ce documentarul este mai mult un studiu de personaj, Scorsese părând teribil de încântat că a prins în asemenea vervă „un clasic în viaţă” și pare mai preocupat să-i ofere spațiu de manifestare, direcționând mai mult discuția și savurând-o. Nu intră cu ea nici acum, din discreţie, în platforma întrebărilor ‘mari’, sens, moarte, intimitate, istorie etc.

Modul cinic în care Fran prezită evenimentele este atât de amuzant încât e aproape imposibil să nu râzi cu poftă la vreun episod. În serie sunt intercalate clipuri din interviuri vechi și înregistrări video ale lui Lebowitz și Scorsese, plimbându-se prin oraș. Nimeni nu a interogat-o încă despre temele majore, chit că autoarea ar fi avut de spus enorm de multe lucruri, aşa cum declară despre mişcarea Me Too (nu mi-aş fi imaginat niciodată; nici pomeneală):

De la Eva până acum 8 luni, femeia a fost tratată la fel 

fran4Dar acestea nu sunt poveşti pe care le auzi – după cum bine remarcă Fran. Şi o altă observaţie importantă, despre pietonul newyorkez: oamenii se izbesc de tine pe trotuar, nu mai fac mişcarea aceea de uşoară evitare, rotirea din umeri într-o parte, pentru ca doi inşi veniţi din direcţii contrare să treacă unul pe lângă altul fără probleme, pe un trotuar îngust.

Fran spune că ei se izbesc direct în tine, ca un tanc – dacă răzbaţi, bine. Şi nu mai spun sorry! Prin toate aceste mici observaţii adunate, dintr-un simplu locuitor urâcios, Fran Lebowitz devine personajul propriilor interpretări, eroul circului urban permanent, comentatorul care se eliberează prin ironii de un oraș care (ca toate marile oraşe) alienează. Şi asta era înainte de pandemie….

 

The White Tiger

Antreprenorul indian trebuie să fie moral şi imoral, zeflemitor şi credincios, viclean şi sincer – toate în acelaşi timp. Cu acest postulat debutează – în cele din urmă – acest film, după ce propune mai multe începuturi posibile. Tigrul alb este un film despre India, mai mult decât despre orice altceva.

Veți găsi aici multe idei formate pe jumătate, corecte pe jumătate, și amestecate. Trăim și acționăm după ele.

tiger3Nu e de mirare că filmul e presărat cu atâtea maxime, fiind bazat pe un roman de succes, publicat în 2008 de autorul indian Aravind Adiga. Sinopsisul, pe scurt, sună aşa: șofer indian este angajat de o familie putred de bogată, așa că se decide să-şi folosească de inteligența nativă ca să scape de sărăcie, devenind antreprenor.

Abia după o oră de film – adică pe la jumătatea lui – revenim la scena iniţială, în care oamenii bogaţi îşi dovedesc caracterul. Cât despre comedia neagră pe care o parcurge protagonistul pentru a depăși rigida structură de caste indian, pot spune doar că o face în stilul tipic al lui Danny Boyle, și iată un citat spre exemplificare: 

Don’t believe for a second there’s a million-rupee game show you can win to get out of it.

Seriale despre pandemii

 

Ce a schimbat pandemia de corona-virus, la modul subtil, dincolo de prezentul palpabil, este raportarea fiecăruia la viitor.  Însă cum toţi oamenii sunt la fel… de diferiţi, incertitudinile asupra viitorului apropiat au provocat nostalgii majorităţii celor afectaţi de pandemie. Dar e şi acesta un risc, de a te refugia în trecut, dezamăgit de prezent și de ce pare să nu-ți mai ofere, pe moment, viitorul. Trecutul îşi are locul în cărţi, filme şi în romane, fiind o foarte bună bază pentru analize. Despre viitor se scria până acum la modul literar în SF, care era un gen aparte, iar fanii acestuia o minoritate.

c3Dar iată că în pandemie, după ce tot mai mulți oameni s-au refugiat pe platformele de streaming online, au apărut din ce în ce mai multe seriale (plus ceva mai puține filme) având ca subiect (ca să nu spun ca personaj principal) un virusel care scoate lumea de pe făgașul normal. Sigur, am văzut Contagion, dar e un SF depășit deja, cel puțin cu câțiva ani, de realitate. Ei bine, în căutarea unor filme care să reflecte situația actuală, sau să aticipeze cât de cât ce va urma, am picat în plasa serialelor latine, melodramatice sau cel puțin teatrale. Un serial pe care îl recomand este Years and Years, britanicii sunt (încă) imbatabili la distopii – dar nu despre el am să scriu azi, ci voi încerca să rezum ce-am apucat să văd pe Netflix, iar dacă prezintă interes poate c-am să și dezvolt subiectul.

zidul2În Zidul, un serial spaniol din care am reușit să urmăresc 7 episoade, un „noravirus” determină creșterea puterilor acordate poliției și armatei (un soi de fascism în devenire), chiar în detrimentul atotputernicilor politicieni, care uzează la maxim de propagandă. Serialul evidențiază comportamente cu care încep să se obișnuiască și spectatorii în cotidian: portul măștii, restricții de circulație în timpul nopţii şi chiar seara, accesul oamenilor în diverse zone este delimitat de garduri, iar la depistarea unui „infectat” toți ceilalți se dau înapoi. La Walla nu este chiar o producție rea, dar nici așa reușită încât să merite să-ți pierzi câteva ore din viață urmărindu-o, decât dacă nu cumva mai ai de petrecut 2-3 ani într-o pandemie.

3% este un serial brazilian ce prezintă un viitor distopic mult mai îndepărtat, în care tinerii concurează pentru dreptul de a pleca din orașele lor dezolante și supra-aglomerate, pentru a fi trimiși pe idilica „Insulă” în care natura este încă așa cum o știm azi. Aici am reușit să trec cu chiu cu vai de primul sezon (8 episoade), dar m-am împotmolit în primul sfert al celui de-al doilea (care are 10!), deși acest serial este poate cea mai tare critică cinematografică la adresa capitalismului văzută de mine în ultimii ani, în genul aluziilor sociale din SnowPiercer sau mai-recenta Platforma

3

Nici rușii nu s-au lăsat mai prejos și au scos destul de reușitul  Epidemiyc – „Spre lac”, în care trei foste familii / cupluri fug în trei mașini de pandemia cauzată de un virus necunoscut. Înapoia lor, după doar câteva episoade, rămâne o Moscovă răvășită de jafuri, panică și boala contagioasă într-un mod hilar (încercând să imite parcă în bătaie de joc filmele americane cu zombie), pe care nici scenariștii sau regizorii nu par să-l creadă, darămite actorii.

Totuși, membrii acestei găști destul de șubrede, și adunată oarecum de nevoie, încearcă să lege alianțe pentru supraviețuire. Am aflat cu surprindere că scenariul este bazat pe un roman de Yana Wagner și c-a fost cumpărat de Netflix cu 1,5 milioane de dolari – record pentru o producție rusească. Traducerea care schimbă total sensul titlului original este inspirată, cel puțin pentru cei sătui de pandemie la televizor, și care nu vor s-o mai aducă și pe laptop. Am citit recenzii ale unora care-au intrat aşa de mult în film încât au uitat să-și mai facă griji pentru realitate.

Filme de revelion

C-am vrut sau nu, anul ăsta am ajuns toți consultanți Netflix, vorba unui prieten. Dacă v-ați dorit să petreceți anul nou în fața TV-ului cu o băutură în mână, anul acesta vi s-a îndeplinit dorința, din cauza epidemiei și a restricțiilor. Și aici nu e vorba doar de cinefili, ci majoritatea consumatorilor normali de film, care-și petrec noaptea dintre 2020 și 2021 acasă.

Ca să nu pierdeți timp cu telecomanda pentru a căuta un film, v-am pregătit o listă scurtă cu cele mai în vogă filme și seriale de pe Netflix și celelalte canale de filme. The Midnight Sky – Cerul de la miezul nopțiiGeorge Clooney joacă și regizează în această epopee spațială originală a Netflix. Cerul de miezul nopții este bazat pe romanul Good Morning, Midnight de Lily Brooks-Dalton.

Clooney îl interpretează pe Augustine, un om de știință afectat de cancer care se zbate pentru a împiedica un grup de astronauți să se întoarcă pe Pământ, după ce o catastrofă globală mistuie planeta. Augustin și un copil pe nume Iris (Caoilinn Springall) sunt ultimii supraviețuitori. Astronauții sunt interpretați de Felicity Jones, David Oleyowo, Tiffany Boone, Kyle Chandler și Demián Bichir. Proiectul a fost scris de scenaristul The Revenant, Mark L. Smith.

Piesa cea mai tare din acest calup este Death to 2020, un „mockumentary” foarte amuzant de la creatorii Black Mirror. Pelicula prezintă o serie de vedete – Hugh Grant, Lisa Kudrow, Samuel L. Jackson și multe altele – care sunt „intervievate” în legătură cu ceea ce a fost probabil unul dintre cei mai răi ani din istorie, iar ei răspund într-un stil băşcălios, asemeni hazului de necaz practicat pe plaiurile mioritice, dar cu mult mai multă auto-ironie decât ţi-ai fi imaginat în acest an. 

Prezentând apariții de la personaje precum un reporter, un istoric, un politician, un psiholog și un om de știință, Death to 2020 încearcă să satirizeze anul care a trecut din multiple perspective. Şi asta poţi observa de la început, încă de la cum denumesc ei anul: 20-20, cred că şi Viorica Dăncilă s-a simţit uşurată urmărindu-l. 

Proiect Power – când o pastilă ce le oferă utilizatorilor săi superputeri imprevizibile timp de cinci minute, ajunge pe străzile din New Orleans, un dealer adolescent și un polițist local trebuie să facă echipă cu un fost soldat pentru a distruge grupul responsabil de crearea sa.

Project Power este un film american din seria celor cu supereroi, regizat de Ariel Schulman și Henry Joost, produs de Eric Newman și Bryan Unkeless și scris de Mattson Tomlin. Lansat în august 2020, filmul este pe primul loc în România în topul vizualizărilor Netflix.

În rolurile principale îi vedem pe Jamie Foxx, Joseph Gordon-Levitt și Dominique Fishback, alături de Colson Baker, Rodrigo Santoro, Amy Landecker și Allen Maldonado. Filmul a primit recenzii mixte de la critici, care au lăudat jocul actorilor, secvențele de acțiune și imaginile senzaționale, dar au criticat scenariul care a profitat prea puțin de potențialul pe care îl avea.

Barbarians – o serie originală Netflix, Barbarians (Barbaren), a fost lansată pe platforma de streaming în 23 octombrie. Produsă în parteneriat cu Gaumont, Barbarians readuce privitorul în epoca romană în regiunile nordice ale Europei pe care acum le numim Germania și promite să fie noua senzație pentru amatorii de seriale Netflix.

Un ofițer roman este prins între imperiul măreț care l-a crescut și oamenii propriului trib, iar loialitățile sale contradictorii duc la o înfruntare istorică teribilă. Un conflict consumat în două limbi: germană și latină, corect istoric, dar mai puțin obișnuit în filmul contemporan, tot mai zgârcit cu resursele.

Situat în anul 9 d.Hr. Germania, Barbarii sunt o dramatizare a evenimentelor care au dus la bătălia pădurii Teutoburg, în care triburile germanice s-au confruntat cu trei legiuni ale Imperiului Roman. Este primul serial istoric german de la Netflix și primul proiect Netflix de la Gaumont GmbH, o filială a companiei franceze Gaumont SA. În film, romanii vorbesc în limba latină, un lucru destul de interesant și inedit.

vikings

Vikings – o serie originală History, a cărui sezon final 6 din Vikings a apărut integral din 30 decembrie 2020, pe Amazon Prime Video. Primele două episoane, Regele regilor și Totul se schimbă au apărut și la noi subtitrate pe History Ro, de mâine, începând cu orele 22, respectiv 23 iar azi, dacă vreți un Revelion TV, puteți urmări celelalte două episoade, și tot așa în primele 3 zile ale anului 2021. Sezonul 6b are 10 episoade de aproximativ 45 de minute fiecare.