Flora and Son (2023)

Între două seriale, un film irlandez cu muzică – ceea ce pentru mine este atât un gen,  cât și o rețetă de succes. După filmul mut, cinematograful sonor își datorează mare parte din succes atât replicilor vorbite, și nu scrise ca până atunci și încadrate în chenar, cât muzicii din fundal, care se împletește cu dialogurile și însoțește spectatorul, dând ritmul filmului, alături de tăieturile montajului. Și când muzica este chiar subiect sau se împletește cu firul epic, poate ieși ceva grozav.

Sunt multe filme reușite cu muzică și muzicanți, pot aminti fără să stau pe gânduri Sister Act (1992), August Rush (2008), The Broken Circle Breakdown (2012),  La La Land (2017), A Star is Born (2018) – ca să le enumăr doar pe cele mai cunoscute. Dincolo de titlurile de mai sus, cred că majoritatea actorilor înzestrați cu voce (și asta e o condiție a meseriei) au jucat într-un film de acest gen, iar aici îmi vin în minte Sunetul muzicii cu Julie Andrews sau de mai puțin cunoscutul Begin Again (2013) cu Mark Ruffalo și Keira Knightley.

Revenind la filmul irlandez din titlu, subiecții sunt o familie muzicală, iar predicatul ceva de genul unde dai și unde crapă.  Ca să-și salveze cumva fiul infractor (făcut cu un basist) de la furtișaguri, mama singură Flora recondiționează o chitară, la care ajunge să învețe să cânte singură, băiatul ei fiind pasionat de fapt de hip-hop.

Fundalul poveștii este în același timp amuzant și trist: viața de la periferia Dublinului – noroc cu finalul apoteotic. Recomand cu căldură acest film de weekend, și un pic mai mult decât atât.

The Holdovers (2023)

Se fac atâtea filme de Crăciun, majoritatea proaste, speculând momentul, că un cinefil poate dezvolta alergii la „genul” ăsta de pelicule. Și poate rata mici bijuterii cum e și povestea de mai jos, una aparent fără pretenții.

Lasă lumea în urmă

O familie portretizată de: Julia Roberts (care este și co-producător a filmului), Mahershala Ali, Ethan Hawke și Myha’la, printre alții, are parte de o vacanță neobișnuită în Long Island. Mica dramă a familiei Sandford, bazată pe romanul lui Rumaam Alam, începe cu dimineața în care soția Amanda (Julia Roberts) se trezește cu revelația că… urăște oamenii (inclusiv pe soțul său Clay, dar pe acesta „la foc mic”).

Regia e semnată de creatorul Mr. Robot, Sam Esmail, care reușește aici să reprezinte drama apocalipsei în familie, într-o pelicută tensionată, misterioasă și bine gradată. Deși filmul este cam lung (nu cred că l-aș putea urmări în timpul săptămânii), mi-au plăcut atât primul capitol, CASA, cât și ultimul, despre care n-o să zic nimic. Și mijlocul e coerent, adică nu există „burți” de plictiseală.

De ce se fac astfel de filme? Sunt întrebări pe care ni le punem cu toții, sau doar provocări? Aparent, Leave the World Behind, lansat pe Netflix pe 8 decembrie 2023, abordează teme dificil de procesat, cum ar fi: rasismul, părtinirea subconștientă, afirmații xenofobe – chiar dacă nu brodează pe seama lor o satiră prea intensă. Nu pare să te implice la fel ca Don’t Look Up, de exemplu, lansat tot pe final de an, în 2021.

E totuși o satiră, fiindcă fârșitul lumii nu pare o problemă prea mare pentru copiii Sandford, Archie (Charlie Evans) și Rose (Farrah McKenzie). Una serioasă este însă lipsa wi-fi-ului, mai ales pentru Rose, care a pierdut accesul la internet chiar când era pe cale să urmărească finalul serialului Friends. De aici poate și mesajul oarecum cinic – indiferent cum se duce naibii lumea, noi tot vom fi curioși să vedem ultimul episod.  Și totuși, cu ce rămâi după această poveste bine scrisă, jucată și regizată, care speculează fricile colective în diverse planuri (teama că pică curentul, terorismul, dictaturile arabe, asiatice)?

Toate acestea sunt doare premise, pretexte, introduse gradual, dar Lasă lumea în urmă merge mai departe și face de la început trimiteri la „film în film” (petrolierul, asemenea trenului ce intră în gară) în timp ce crează o poveste despre „răul tot mai rău” care se insinuează în viețile noastre. Și da, ce întâmplă când lăsăm, într-adevăr, lumea ficțiunilor în urmă, și ne trezim prizonieri în lumea reală?

Billions – sezon final

Despre câteva sezonane ale serialului Miliarde am mai scris pe aici și pe dincolo, fără să știu în ce măsură va deveni el propagandistic, ori reprezentativ pentru gândirea producătorilor americani. Nici măcar nu aveam habar că va prinde atâtea serii (ultima este cea de a 7-a) pe motive de empatie, pentru că nu mulţi dintre spectatori se pot regăsi în personajele din topul politic şi financiar al New York-ului.

Sisu (2022)

Sisu este un cuvânt finlandez intraductibil, semnificând o formă extremă de curaj și o determinare incredibilă. Este o stare ce apare când orice speranță e deja pierdută. Acțiunea filmului cu același nume are loc în Finlanda anului 1944, când un fost soldat găsește aur în sălbatica Laponie.