Sisu (2022)

Sisu este un cuvânt finlandez intraductibil, semnificând o formă extremă de curaj și o determinare incredibilă. Este o stare ce apare când orice speranță e deja pierdută. Acțiunea filmului cu același nume are loc în Finlanda anului 1944, când un fost soldat găsește aur în sălbatica Laponie.

După atâtea filme și seriale post-apocaliptice și post-pandemice, un film post-WWII poate părea de-a dreptul o relaxare. Nu e cazul aici, în final Sisu fiind o combinație destul de neinspirată între John Wick și Inglorious Basterds. Expozițiunea (adică primul capitol de un sfert de oră) este cel puțin interesantă, apoi veteranul finlandez, ajuns miner de ocazie, pornește la drum cu mica sa avere către cel mai apropiat oraș. Însă, în capitolul II, Aatami are de înfruntat soldați naziști conduși de un ofițer SS care la început părea milos, și vorbesc toți într-o engleză nici măcar pocită.

Deja în 20 minute intriga este clară, totul e stabilit, aproape că știi ce se va întâmpla. Întrebarea e cum o să scape omul călare de plutonul de nemți dotat cu motocicletă, camion și tanc, pe lângă armele automate. Nu știu să vă spun pentru că, odată cu capitolul III – Câmpul minat – când am bănuit că începe partea horror, am ieșit din sală.