Cum n-am mai fost în ultimii ani la TIFF sau la cinema, am ratat majoritatea filmelor românești (multe, pierdere de vreme), printre care și acesta, din altă categorie – nu suficient cât să mă facă să-mi las treburile și să intru într-o sală de cinema. L-am văzut azi fiindcă marele câștigător al celei de-a 71-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, recompensat cu Ursul de Aur, a apărut pe Netflix.
I-am dat play imediat pentru că urmăresc cu interes regizorul: Radu Jude a luat acum marele premiu, la șase ani de când a primit Ursul de Argint pentru regia „Aferim!”. În puzderia de influenceri deveniți cineaști, Jude rămâne o voce de urmărit, mai ales că regizorii de vocație, nu de conjuctură, încep să se piardă în masa fenomenului cinematografic actual.
Radu Jude analizează în „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” mai degrabă raporturile dintre individ și societate. Clipul porno de amatori aparținând unei profesoare de școală generală și ajuns pe un site specializat, și urmările pe care le provoacă în viața acesteia, constituie doar punctul de plecare sau pur și simplu pretextul lungmetrajului său subintitulat „Schiță pentru un film popular”.
Regizorul e oarecum indiferent atât cu privire la clip, cât și în ce privește consecințele postării, pentru care propune în final trei variante spectatorilor – alegeți ce final vreți voi – și încearcă să se identifice când cu un personaj (subiectul urmărit de cameră) când cu altele (părintele inteligent sau cel amabil, care-i oferă flori profesoarei și-și exprimă regretul pentru reacția celorlalți).
Cum aș reacționa eu, pus într-o astfel de situație? pare să se-ntrebe și să (vrea să) ne facă să ne întrebăm și noi. Din distribuție fac parte actorii Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai, Nicodim Ungureanu, Alexandru Potocean, Andi Vasluianu, Alex Bogdan, Ilinca Manolache, Dana Voicu, Axinte, Adrian Enache și Ilinca Hărnuț. Imaginea este semnată de Marius Panduru, montajul este realizat de Cătălin Cristuțiu, Cristian Niculescu a fost responsabil de scenografie, iar Dana Bunescu s-a ocupat de sound design.
Costume: Cireșica Cuciuc, poducător Ada Solomon iar coproducători – Paul Thiltges, Adrien Chef, Jiří Konečný și Ankica Jurić Tilić. În urma premierei, care a avut loc pe 2 martie 2021, The Hollywood Reporter a titrat că filmul este „o usturătoare satiră socială despre sex, minciuni și casete video. Jude rămâne o voce originală îndrăzneață în cinemaul european modern, cu lucruri importante de spus și moduri tot mai aventuroase de a le spune…”.
Variety l-a considerat „provocator și profan, unul dintre primele exemple de operă autentică de autor care au apărut într-o lume răscolită de Covid-19”. Screen Daily a comentat că filmul este „o operă îndrăzneață a agentului provocator Radu Jude, cea mai conflictuală lucrare fără remușcări pe care am văzut-o de la Jude și, probabil, de la oricare regizor român”.
Cu toate recenziile bune și titlul provocator, filmul a avut în cinematografele românești (sub 90 sau câte mai sunt) doar 14.600 de spectatori. Cu toate că ar avea ce vedea, într-o oglindă (precum scutul lustruit al Atenei, dăruit lui Perseu) ce reflectă o societate toxică, habarnistă și tâmpită, în care legea o fac nu profesionalismul ci tupeul, ignoranţa şi incompetenţa.
Prin șocul psihologic al profesoarei „porno” redescoperim cumva Bucureștiul, România, ca pe un decor artificial. Și acolo, printre definițiile dicționarului din partea a II-a, găsim și cheia de interpretare a acestei Schițe pentru un film popular, în care viața e privită ca o tragedie și o comedie în același timp: pentru că realitatea e insuportabilă – iar în film avem doze consistente de realitate denudată de măști, filtre, împopoțoneli și sulemeneli – e nevoie de un scut lustruit în care să-i privim reflecția pentru a nu fi orbiți de spaimă sau disperare.
Filme care merită văzute 