N-am avut niciodată pretenția că facem pe CeFilmeVăd critică de film. Chiar numele blogului o spune: publicăm mai degrabă cronici de întâmpinare sau, mai puțin pretențios spus, notăm aici ce filme vedem și împărtășim părerile noastre cu alți cinefili. Cronica de întâmpinare e un sub-gen al cronicii de film, practicat și de bloggeri, publicată, de regulă, în urma unei invitații la o premieră de film.
Chiar dacă s-ar putea să rămână de acum doar o amintire, ieșitul la un film în oraș nu presupunea doar biletul de intrare; era vorba și de timpul alocat evenimentului, cu drumul până la cinema, parcarea (eventual), consumația și așa mai departe. Oricum, bloggerul se simțea dator să-și scrie impresiile după prima vizionare, măcar dacă i-a plăcut sau nu.
Cu totul altceva e cronica unui film pe care mergi să-l vezi de curios: fie că urmărești un actor, că-ți place subiectul sau că vrei să vezi ecranizarea unei cărți care ți-a plăcut. A scrie cronică de film presupune să fii în temă, fie că ai studii în domeniu, fie că vii din alte zone conexe (unii consideră cronica de film un sub-gen literar). De-asta e deranjant să vezi un titlu din ăsta pe un blog generalist: Cronică de film și un #acolo, cu maxim două-trei rânduri, comentarii, aruncate sub fiecare titlu de film.
Sigur că e vorba şi de stilul blogului, scris de Vali împreună cu cititorii săi: autorul aruncă două trei fraze provocatoare, ca să lase loc de comentarii, dar… însă… totuși! Posibil ca şi bloggerii de film să fi contribuit la uşurătatea genului numit cronică de film, prin stilul diluat în care îşi expun puţinele şi uneori prea-puţin originalele idei. Mai este apoi şi cronica de tip PR-ist, în care presupusul cronicar nu face decât să adapteze comunicatul de presă.
De fapt cronica de întâmpinare, în forma ei „clasică”, consacrată înainte de 1990, nu mai există. Această dispariţie a fost cauzată, explică prozatorul Ioan Groşan, de neîmplinirea a trei condiţii obligatorii: să fie scrisă de o personalitate critică recunoscută, să aibă o regularitate de metronom, şi să apară în publicaţii cu difuzare naţională, de preferinţă săptămânale. Printre ultimii cronicari de această factură să-i menţionăm pe Alex. Leo Şerban & Andrei Gorzo, în Dilema.
Mai nou în spaţiul românesc au apărut, în cadrul sub-genului, și subspecii. Acestea constau de fapt, în false cronici de întâmpinare, scrise de amici ai regizorului sau scenaristului, cam așa cum se fac textele condescendente de pe coperta a patra a unei cărți și unde, de regulă şi în esenţă, citim că respectivul autor este «o voce cu totul aparte». În contrapondere, scurtele comentarii de 2 rânduri, seci şi la obiect, despre filmele văzute în weekend, mai că sunt de preferat. Cu menţiunea că merită doar titlul de comentarii, nu cronică de film.
) este un film publicitar difuzat în premieră pe 5 decembrie 2018. Cu implicarea totală a agenției de publicitate TBWA Paris pe tot parcursul filmărilor, de la realizare până la producția filmului de promovare, McDonald’s reinventează ritualul 
realism, este anunțat pe site-ul AlloCiné, cu tot ,,tacâmul” 
jucat și chiar subtitrat în franceză, dând astfel poveștii o turnură comică.
Dacă sunteți prin Craiova sau împrejurimi, nu ratați Divan Film Festival, ce are loc în perioada 18 – 20 august în Craiova (în Centrul Vechi și la Inspire Cinema), iar în perioada 21 – 26 august se mută în Portul Cultural Cetate din județul Dolj. Intrarea este liberă la toate proiecțiile și concertele Divan Film Festival: filme, teatru, concerte și demonstrații culinare.
Filmul care a deschis aseară ediția dedicată amorului balcanic a fost Burek/ Bourek (r. Vladan Nikolic, Grecia/Cipru/SUA, 2016), o comedie dulce-amăruie în care protagoniștii călătoresc, mănâncă și se iubesc în insula ficțională Chronos. Proiecția filmului a fost precedată de concertul celebrei trupe de muzicanți romi din satele Clejani și Zece Prăjini, Mahala Rai Banda, care a adunat câteva sute de persoane în Centrul vechi al orașului.
Nici demonstrațiile culinare nu lipsesc din programul acestei ediții. Unul dintre invitații tradiționali ai festivalului este Mircea Groza, care face adevărate demonstraţii de virtuozitate gastronomică, arătându-ne cum se poate reconstitui bucătăria romană din preparate actuale, dar şi cea dacică, graţie descoperirilor arheologice. Mircea Groza revine la Port Cetate luni, 21 august, pentru un show culinar de zile mari.
Filme care merită văzute 