Fundația (serial)

Ecranizare a unei serii celebre, cu un buget pe măsura Apple TV+, Fundația a avut premiera pe 24 septembrie 2021. Un serial care apare în fiecare vineri (pe 22 octombrie fanii lui așteaptă episodul VI), bazat pe cărțile cu același nume de Isaac Asimov. Fundația reprezintă un vârf al literaturii de gen, lansând multe dintre temele populare ale SF-ului modern.

Regizorul David S. Goyer lucra ca scenarist la Terminator: Dark Fate, cu James Cameron, când a primit vestea că drepturile de ecranizare ale (inițial) trilogiei erau disponibile. Dacă a fost interesat din prima? Îmi amintesc cum James Cameron m-a privit și a zis, „That one’s hard”, avea să povestească Goyer pentru BBC Culture.

f3Acțiunea se desfășoară pe o perioadă de aproximativ șase sute de ani, într-un viitor îndepărat al omenirii, într-un spațiu cosmic – și corespunzător temporal – numit Imperiu Galactic. Seria Fundația este constituită dintr-un număr de 7 volume ce sunt strâns legate unele de altele, deci o heptalogie – deși nedeclarată astfel – dar care pot fi citite și individual.

Fundația a fost inițial o trilogie compusă din: Fundația, Fundația și Imperiul și A doua Fundație. Pe lângă acestea, Asimov a mai scris încă patru romane în seria Fundația: Marginea Fundației și Fundația și Pământul, a căror acțiune se desfășoară imediat după A doua Fundație, și Preludiul Fundației și Fundația Renăscută, a căror acțiune se desfășoară înaintea trilogiei inițiale.

f2Specific formației sale științifice, Asimov a adăugat nucleului inițial al trilogiei, „în mod egal” două prequeluri și două sequeluri, pentru completitudinea întregii povestiri, transformând-o de facto într-o heptalogie. Seria (referindu-ne la trilogia inițială) este una dintre cele mai apreciate opere din domeniul științifico-fantastic și a câștigat în 1966 premiul Hugo pentru Cea mai bună serie a tuturor timpurilor, premiu decernat o singură dată în istoria acestor premii. A trebuit să reiau toate informațiile astea din Wiki ca să-mi dau seama de ce mă deranjează atât de mult ecranizarea Apple TV, precum o aroganță.

Fundațiile durează câteva secole, treabă care le face ne-ecranizabile. Asta dacă nu ținem cont de foamea de bani din cinematografie, sau mai bine zis din… ce-a mai rămas din ea. Opțiunea viabilă de adaptare ar fi fost vreo șapte (7) mini-serii, fiecare aferentă unei cărți. Dar unara le place ciorba lungită, în cazul Foundation, probabil vreo 80 de episoade. Eficiența narativă a fost demult sacrificată pentru cea financiară – vezi și cazul Game of Thrones.

Un Touareg, două Loganuri și un villain

Disponibil pe HboGO, Seules les bêtes e unul din acele filmele bune, tot mai puține, făcute după o carte. Nu după un trend, o situație nefericită (vezi pandemia) sau după închipuirile unora care s-au procopsit cu o casă de filme (gen Lucasfilm Ltd). Pur și simplu cu un scenariu adaptat după o carte bună, cu o dinamică aparte, filmul regizat de Dominik Moll este bazat pe romanul Seules les bêtes de Colin Niel.

S2Dintr-un platou izolat unde oamenii trăiesc de pe seama câtorva ferme de animale, acțiunea se mută la Abidjan, pe un alt continent, unde soarele se face simțit iar sărăcia nu oprește dorința din a-și dicta legile. Fermierii francezi au Logan, un MCV în cazul mișelului Michel, și un Steepway în dotarea polițistului local, în timp ce villaina (sau care-o fi femininul de la villain) umblă cau un Touareg.

Fermierul francez își permite carevasăzică niște chestii (dotări) care pentru fermierul român sunt un lux, bașca să mai ascundă și niște fonduri FSN (fără să știe nevasta). Excelentă reluarea acțiunii din perspectiva mai multor personaje.  În urma furtunii de zăpadă, mașina unei femei este găsită pe un platou. Deși autoritățile nu au piste, cinci oameni știu că au legătură cu această dispariție.

Toți au secretele lor, dar niciunul nu bănuiește că întreaga poveste a început de fapt departe de acest munte biciuit de gerul iernii, pe un alt continent. Un film tip puzzle, nu foarte complicat, dar suficient de cursiv și surprinzător încât să merite vizionarea. De remarcat Valeria Bruni Tedeschi într-un rol secundar și apariția cameo a romancierului Colin Niel în rolul unui vânzător de la cooperativa din sat.

Mare of Easttown

Detectivul local Mare (Kate Winslet) investighează o crimă în timp ce spectatorul observă cum viața ei se destramă. Un serial despre partea întunecată a unei comunități, cam exagerată după părerea mea, dar care permite examinarea modului în care familia și tragediile din trecut pot defini prezentul.

Policierul este pe cât de interesant, pe atât de greu de urmărit, bazat în proporție covârșitoare pe rolul Mare făcut de Kate Winslet. Cu toate că performanța sa actoricească susține interesul spectatorului inclusiv pentru dezvoltarea celorlalte personaje și a acțiunii, tot n-am rămas la final decât cu piesa de mai jos (We Belong – Angourie Rice | WaterTower)

:

Dacă mesajul principal al serialului pe mine unul m-a lăsat cam rece, cu tot subiectul lacrimogen, de remarcat (în subsidiar) încrederea acordată detectivului local și faptul că inclusiv șeful său îi dă a doua șansă, cu toate gafele pe care le face. De asemenea, cum este sacrificat (folosit) by default, noul venit.

Ce salvează filmul sunt micile scene de familie, ușor macabre, totuși, gen:

sau altele, totuși, amuzante:

Top filme văzute în mai

Am început să văd tot mai puține filme, nu cred că din cauză c-am devenit mai selectiv (după propriile criterii și gusturi, nu vă închipuiți altceva), ci mai degrabă din cauza lipsei de timp. Plus pandemia, în urma cărei multe chestii care se derulau pur și simplu s-au complicat inutil. Dar asta e situația, mergem mai departe.

Dintre filmele văzute în mai și care merită cât de cât menționate; am remarcat o invazie italiană pe Netfix, așa că n-am scăpat să nu dau click pe ceva. O singură peliculă cât de cât reușită: Povestea incredibilă a insulei trandafirilor, în rest rateuri precum Enrico Piaggio – Vespa (cât de cât interesant ca biografie) și siroposul Sei mai stata sulla luna. Mult mai interesant prostescul Fantozzi subisce ancora.

Ca să închei cu Netflix, am să pun și câteva seriale: Marseille, Snabba cash și Keisersvrouwen, comentate pe scurt aici. Până la urmă cel mai bun film a fost văzut tot pe HBOgo, şi anume Seules les bêtes. Ceva cu un Touareg, două Loganuri și un villain – unul din filmele alea, tot mai puține, făcute după o carte.

Nu după un trend, o situație nefericită (vezi pandemia) sau după închipuirile unora care s-au procopsit cu o casă de filme (gen Lucasfilm Ltd). Puţin spoiler: Dintr-un platou izolat unde oamenii trăiesc de pe seama câtorva ferme de animale, acțiunea se mută la Abidjan, pe un alt continent, unde soarele se face simțit iar sărăcia nu oprește dorința din a-și dicta legile.

Fermierii francezi au Logan, un MCV în cazul mișelului Michel, și un Steepway în dotarea polițistului local, în timp ce villaina (sau care-o fi femininul de la villain) umblă cu un Touareg. Cât despre Oscaruri, e de ajuns să citim cifrele audienței TV a ceremoniilor de decernare a premiilor: 2014 – 43,7 milioane; 2020 – 23,6 milioane; 2021 – 9,8 milioane.

Keizersvrouwen (serial TV, 2019)

Un serial despre ce mai are Amsterdamul pentru turiști, înafară de felinare roșii: droguri. Women of the Night este o producție Netflix despre prostituție, crimă și droguri. Povestea începe când o fostă prostituată, Xandra Keizer, acum soţie de politician (avocat) acceptă rugămintea idunei prietene.

Pamela (fostă damă de companie), patroana de fațadă a unei agenții de escorte, organizează un eveniment. După o seară de succes, Xandra devine din ce în ce mai implicată în agenție. Asta deși scăpase cu mare greutate din imperiul drogurilor guvernat de mama ei Sylvia.

k2

Dar povestea nu e atât despre femei, droguri și prostituție, cât despre un mediu greu de curățat, cu toată spoiala de civilizație a olandezilor. Pe ăștia-i invidiem noi pentru cea mai redusă săptămână de lucru din Europa: 35 de ore. Timp de zece episoade, îi căinăm pe toți protagoniștii seriei, apucați pe căi greșite.