Uncorked

Pentru că mi-am reînnoit fără să vreau abonamentul la Netflix, o să vă mai plictisesc o vreme cu filmele care „rulează”, ca să zic așa, pe această platformă. Destupat este un film ceva mai bun ca Toscana, nu doar datorită actorilor, cât scenariului ceva mai dens și, ca atare, mai convingător.

Pe scurt, un tânăr destupat la minte este prins între visul său de a deveni maestru somelier și așteptările tatălui său, Louis (Courtney B. Vance). Louis insistă ca fiul său Elijah (Mamoudou Athie) să preia  restaurantul lor de familie (BBQ joint) din Memphis, transmis din tată în fiu încă de la înființare.

Mânat de pasiunea sa pentru vinuri, Elijah se înscrie totuși la un curs pentru acest titlu, acordat cu greu, numai celor capabili să treacă un examen extrem de dificil. Așa că urmează un conflict oedipian tipic: Elijah va trebui să facă față cerințelor legate de învățătură și unei noi relații, în timp ce tatăl său…

Întreprinzătorul Louis se confruntă cu sentimentele provocate de faptul că fiul său refuză afacerea familiei. În cele din urmă, o tragedie îi va forța pe amândoi să ia lucrurile mai încet. Un film bine scris și regizat de Prentice Penny, despre care pot să proclam liniști că… merită văzut.

Toscana (2022)

O dramă romantică – așa este categorisit filmul ce tocmai a debutat pe Netflix zilele acestea, cu Theo (Anders Matthesen) și Sophia (Cristiana Dell’Anna) în rolurile principale. Filmul merită vizionat și numai pentru imaginile din Toscana. Funcție de dispoziția dvs, poate veți găsi și altceva în istoria unui bucătar danez care călătorește în Toscana pentru a scăpa de moștenirea tatălui său.

big-cinqueToscana nu va deveni un film de neuitat, darămite nominalizat la premii. Are un scenariu fără nuanțe și inovații majore, dar chiar și așa, pe lângă imaginile frumoase, aduce pe peliculă performanțe convingătoare și o partitură adecvată care reușește să miște ceva în spectator. Drama lui Theo vizavi de trecutul cu tatăl său pare la început nefezabilă dar, până la urmă, câți oameni cu probleme familiale nu cunoaștem? Acestea sunt situații care, într-adevăr, pot afecta o viață întreagă, umplând-o cu resentimente și amărăciuni.

Dar viața însăși ne transformă, fie în Toscana, fie altundeva în lume (Danemarca). Cu toate acestea, odată odată întors la frumusețea regiunii italiene, totul devine mai ușor pentru personaj. Pe scurt: noul film de cinema cu buget redus, co-producție internațională. De urmărit pe TV, într-o companie plăcută, împreună cu cea mai bună sticlă de vin la care bugetul dvs se poate întinde în weekend.

De asemenea, vă sfătuiesc să vă aprovizionați și cu brânză, pentru că veți dori să gustați un anume soi pe parcursul filmului. Care este unul clar comercial, prezintând câteva locații pe care veți dori să le vizitați, precum și mâncare pe care veți dori s-o gustați imediat. Iar la final, vă veți simți inspirați la rezervarea următoarei vacanțe în străinătate sau, cel puțin, să reconsiderați ce este cel mai important pentru dvs. în această lume (sic!). 

The Northman (2022)

Unul din blockbusterele acestui sezon care, în ciuda distribuției cu nume sonore, se prezintă ca un film de categoria B. Putea fi salvat eventual de imagine, fiindcă scenele – majoritatea absurde – sunt filmate superb. Așa că puteți să mergeți să-l vedeți la cinema, dacă n-aveți altceva mai bun de făcut, dar fără mari așteptări. Luați-vă multă cola și pop-corn, o să vă plictisiți teribil la un moment dat.

Totuși, recunosc că l-am urmărit până la capăt, dar l-am dat pe repede înainte (x1,25 la vizionare) ca să pierd mai puțin timp cu această subproducție. Singura miză a filmului putea fi redarea mentalităților de acum XI secole, când ce-ți era sortit se plasa mai presus de valoarea individului. Regia lui Robert Eggers nu este atât de rea, cât pare umbrită de un scenariu penibil, întreaga acțiune construindu-se doar în jurul dorinței obsesive de răzbunare a protagonistului.

Prințul Amleth. jucat acceptabil de Aleksander Skarsgard, reinterpretează personajul clasic Hamleth, după ce moartea regelui Horwendil (Ethan Hawke) îi va marca destinul unicului său moștenitor. Cu toate clișeele ușor forțate la care apelează (arborele genealogic, lacrima împietrită), filmului îi lipsește forța de a transmite vreo valoare umană tipică acestor sau acelor vremuri.

A Besúgó (serial TV)

Un serial destul de reușit pentru nostalgicii perioadei comuniste, Informatorul este elocvent ca titlu, pentru câte denumiri au ungurii pentru delatori: șoptitori, ciripitori, șamd – ca și cum ocupația era una de carieră, în epocă. Scris și co-regizat de Bálint Szentgyörgyi, seria este o producție originală HBO Max și a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Geneva.

The-Informant-1Acțiunea este plasată în toamna anului 1985 și descrie procese istorice reale, pe care le încorporează într-un mediu fictiv. Din stația Veszprém, urcă în trenul de Budapesta un tânăr foarte ușor de intimidat, admis la Colegiul Kilián. Protagonistul Gergő Demeter zis Geri, proaspăt student al Facultății de Studii Economice, face primii săi pași în viață. Instituția fictivă a „Facultății Economice” din serie este o fuziune a Universității Corvinus din Budapesta (pe atunci: Universitatea de Economie Károly Marx) și a Universității de Tehnologie și Economie din Budapesta, adevărata casă a ideilor opoziției de la acea vreme .

Ajuns în gara Budapesta, se lovește de o fată, singura care-i urează bun venit în oraș. Pentru că altfel, visurile de independență îi sunt întrerupte de un individ fioros care, după ce-i arată steluțele de locotenent-colonel de sub sacou, are pentru el o ofertă de nerefuzat: să accepte misiunea de turnător al viitorului coleg de cameră din cămin Száva (Márton Patkós) sau… fratele său mai mic, afectat de o gravă boală respiratorie, nu-și va mai primi tratamentul. Șantajul funcționează ca la carte și, odată ajuns la cămin, tânărul execută docil tot ce i se cere.

The-Informant-2Se înfiltrează în anturajul țintei, lider al mișcării anticomuniste din facultate, și obține informații detaliate, direct de la sursă. Chiar dacă mai comite și greșeli (împrumută reportofonul din dotare unui amic, își scrie rapoartele la mașina de scris din sala de lectură), Geri devine rapid un adevărat agent comunist, calificat la locul de muncă. Spionul amator reușește chiar să-i câștige încrederea lui Száva, numai că, de la un moment dat încolo, grupul din jurul său se cam prinde că există un informator printre ei și misiunea lui Geri se complică.

Plus că nici lui nu-i mai convine situația de trădător al noului său prieten și posibil mentor, disidentul care se opune fățiș sistemului, împrăștie manifeste, organizează adunări cu alți studenți opozanți din toată țara, în fine, mai are puțin și dărâmă și regimul, fără ca cineva să aibă ceva împotrivă. Exagerat romanțată pe alocuri, miniseria a fost filmată în întregime în Budapesta. Szentgyörgy a scris, regizat și produs pilotul cu banii și prietenii săi, apoi a sunat la HBO Europe și le-a propus acel prim episod. A mai așteptat două luni, timp în care a scris și restul episoadelor, așteptând veștile bune. Și, la cinci ani de la acel apel, serialul este în difuzare pe HBO Max.

This is where I leave you (2014)

O săptămână nebună este o comedie dramatică regizată de Shawn Levy. Pretextul este o înmormântare care-i reunește în casa părintească pe cei trei frați, ghinionistul protagonist Judd (Jason Bateman), afemeiatul Philip (Adam Driver), prea-seriosul Paul (Corey Stoll), ca și pe pragmatica lor soră Wendy (Tina Fey).

Împinși de la spate de energica lor mamă, Hillary (Jane Fonda), care îi obligă să petreacă o săptămână întreagă acasă, la Shiva, cei patru copii ai decedatului ajung să-și înfrunte problemele nerezolvate. Datând din vremuri biblice, procesul formalizează modul natural în care un individ se confruntă cu și depășește durerea. Poate fi urmărit aici pe Netflix.

this1

În alte roluri: Abigail Leigh Spencer (nevasta infidelă), Rose Byrne (îndrăgostita din tinerțe), Kathryn Hahn (Annie, iubita din copilărie), Connie Britton (psiholoaga nepotrivită a iubărețului), Timothy Olyphant și Dax Shepard. Mulți actori și, cu toate astea, un singur personaj funny în tot filmul: puștiul cu olița.

Probabil din cauza scenariului presărat cu prea multe clișee și personaje ușor îngroșate, semn al unei crispări, gen că filmul vrea să placă cu tot dinadinsul – cu toate astea rezistă, te face să vrei să-l vezi până la capăt, chiar și după ce este evident că urmărești un produs de consum. Interesant cum doliul rămâne în plan secund, lăsând locul ciondănelilor de familie.

Păstrând proporțiile și referințele culturale, este cam ce a făcut Cristi Puiu cu Sieranevada, suprapunând contemporaneitatea peste o cina tradițională – aici fiind vorba, ceva mai simplu regizoral, de o săptămână tradițională, cu mai puține filmări de interior și profitând de numeroasele ieșiri în decor ale personajelor.

De asemenea, filmul regizat de canadianul Shawn Levy are, pe lângă tușele groase amintite mai sus, și câteva aluzii subtile gen familia Altman, ca o reverență făcută celebrului maestru Robert Altman, un regizor recunoscut pentru filmele sale extrem de naturaliste, dar cu o perspectivă stilizată, cu multe personaje și fire narative. Dincolo de povestea ușor previzibilă, ai senzația că ți se livrează o felie de viață.