Toate articolele de LazOrtansa

The Piano

Filmul este adaptarea romanului Povestea unui fluviu din Noua Zeelandă (1920) al scriitoarei și jurnalistei neozeelandeze Jana Mander (născută în 1877) care nu figurează pe generic din motive de drept de autor. Un film deosebit, multipremiat pe bună dreptate cu trei Oscar-uri: cea mai bună actriță în rol principal, Holly Hunter,cea mai bună actriță în rol secundar, Anna Paquin (avea atunci 11 ani), cel mai bun scenariu original, Jane Campion;un Cesar, un Golden Globe, trei BAFTA; Jane Campion – prima și singura femeie  regizor care a primit  premiul Palme d`Or.

Filmul este greu de criticat, având părți bune și tot atâtea părți slabe, în funcție de perspectiva spectatorului : prejudecăți, religie. Filme perfecte nu există la modul obiectiv și mai ales, la modul subiectiv : poate fi doar o poveste prea puțin plauzibilă cu tente de telenovelă când femeia învață să vorbească din nou, când cei doi bărbați vor să-și dovedească  virilitatea, când o mamă foarte temperamentală dar prea puțin responsabilă vrea să se sinucidă după ce soțul i-a retezat un deget de la mână. Dar Jane Campion ne prezintă un concentrat de dorințe și temeri care evoluează în timp, perceperi diferite ale iubirii și declanșarea de la tatonare până la izbucnire violentă a pasiunilor, posesie, repulsie, ură care provoacă spectatorului uimiri și senzații paradoxale cu un scenariu simplu și în cele din urmă totuși destul de veridic.

Emoționant, chiar tulburător, filmul este de un erotism intens dar care evită deraparea într-o vulgaritate artificială, chiar dacă ne familiarizează cu lumea primitivă și sălbatică de la mijlocul sec.al XIX-lea, din Noua Zeelandă , încă destul de bine reprezentată, pe atunci, de băștinași, maorii.

 

Sinopsis

Ada (Holly Hunter), o femeie mută de la vârsta de 6 ani , rămasă văduvă, cu o fetiță pe nume Flora (Anna Paquin) pleacă în Noua Zeelandă să facă o căsătorie aranjată de tatăl ei. La sosire, pe o vreme ploioasă și cu furtună, ea este așteptată de un grup de maori tatuați și  de coloni albi care îi descarcă bagajele pe malul apei.

Alisdair Stewart (Sam Neill), noul soț își face apariția cu întârziere de o zi și cere să fie duse bagajele acasă la el, dar nu acceptă pianul femeii, care i se pare o mobilă fără folos care ocupă prea mult spațiu. Ada îl imploră zadarnic să ia acasă pianul, pe care îl va lua George Baines  (Harvey Keitel), un vecin. Dorind să recupereze pianul, Ada  acceptă  de la acesta o propunere… indecentă, camuflată dincolo de lecțiile de muzică. Cu timpul între cei doi se formează o relație  complexă de înțelegere reciprocă, de admirație și respect, de iubire pasională .

thee pian

theaa pian

Scenariul, simplu, dar atât de real este scheletul narațiunii,cu multiplele sale senzații, cu evoluția sa niciodată lineară. Scenografia desăvârșește eșafodajul scenaristic printr-o compoziție artistică  sobră și minunată (de admirat contrastele și lumina!). Aparatul foto, rafinat , transpune erotismul și emoțiile pe care filmul le eliberează constant. Decorurile exterioare sunt, de asemenea, frumoase. Niciun element de prisos nu trece dincolo de câmpul de acțiune.

Desfăsurarea filmului, cu un ritm lent și superb de deconcertant, precum și întoarcerea din ce în ce mai chinuitoare pe care o imprimă sunt aproape perfecte. Sentimentele personajelor evoluează în același timp cu ale noastre, acțiunile lor, uneori extreme și disperate,  întotdeauna  frapante ne ating direct în  inimă. Intriga, exemplară, aduce un aspect aproape filozofic și contemplativ al iubirii fizice și morale, al geloziei sau chiar al pasiunii erotice a muzicii (aici pianul, incredibil de evidențiat printr-o coloană sonoră excelentă). Sentimentele, complexe, adesea sublimate, uneori primare și instinctive, fac filmul cu adevărat senzual.

Interpretările sunt fabuloase: sfâșiați de dragoste, cei doi bărbați își joacă rolul cu naturalețe și credibilitate extremă chiar dacă, în esență, cele două interprete feminine sunt cele care ne vor atrage cel mai mult atenția. Tânăra Anna Paquin arată talent și abilitate extraordinară și ne uimește literalmente. Holly Hunter este foarte sobră și  încântătoare. Gesturile și expresiile sale faciale dau viață caracterului său tăcut, făcându-l atât de tulburător și senzual, cât și foarte expresiv.

„Hustlers: Striptease pe Wall Street”- 2019

O comedie dramatică mai sumbră decât pare la prima vedere. Chiar dacă este vorba de escroace profesioniste, contextul social este determinant, filmul voind să ilustreze curiozitățile mentalității americane. „Hustlers: Striptease pe Wall Street” denunță de fapt ideologia neoliberală: Ramona (Jennifer Lopez)  și prietena ei Destiny (Constance Wu) încearcă să-și depășească condiția mizerabilă urmând modelul dominant în S.U.A., câștigarea  banilor, a multor bani, pe care-i  obțin mizând pe talentul și farmecul senzualității  lor. Țintele lor sunt obișnuiții unui club din Manhattan unde-și fac meseria.

Clubul este vadul întregii faune de pe Wall Street, traderi, bancheri, directori de bancă gata să cheltuiască mii de dolari în compania șarmantă provocatoarelor păsări  nocturne.  Ei, dar criza financiară din 2008 s-a instalat rapid și sigur, iar fetele alertate, încearcă să acționeze pe mai repede  înainte,  pentru a goli rapid, până mai au de unde, buzunarele bogaților clienți. Este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2019, un film politic despre lupta de clasă, despre capitalism, despre crah-ul bursier din 2008 . Doar că protagonistele sunt stripteuze, mare parte creole, în rochii mulate, tocuri amețitor de înalte.

Dar escrocheria pe tocuri e un subiect captivant pentru spectatori, indiferent de gen. Un film de divertisment, dar și sumbru, ar putea fi comparat cu „The  Big Short „sau „Lupul de pe Wall Street”.  Acest  film are și el o scenografie energică, un discurs puternic despre cinismul capitalismului, dar specificitatea sa, dată de punctul de vedere feminin (nu feminist), de dorința de autonomie, nu a făcut din acest thriller inteligent și îndrăzneț,  un concurent pe măsura echivalenților masculini.

În ciuda relațiilor feminine complexe, senzualității eroinelor, fără a cădea în păcatul obiectivării lor, fără a cădea în  clișee minimalizatoare, a reușit să prezinte femei  complicate, când agresive, când problematice, când lacome și egoiste, dar adesea pline de compasiune, binevoitoare. O aventură, încă rară la Hollywood, care merită salutată!

 

„Hustlers: Striptease pe Wall Street”   al  Lorenei Scafaria are scenariul  inspirat de un articol  de ziar din 2015, devenit viral în 2016, al jurnalistei Jessica Pressler. Fotografia filmului Todd Banhazi,  distribuție : mușchetărițele Jennifer Lopez, Constance Wu, Lili Reinhart, Madeline Brewer +Julia Stiles în rolul jurnalistei de la New York Magazine.

Jennifer Lopez

 

hustlers-constancewu-jenniferlopez-stripclub-stroll

jennifer-lopez-banda-rivoltano-wall-street-nuovo-trailer-hustlers-v3-397717

Un thriller eficace jucat de o galerie solidă de actrițe, în frunte cu imperiala J-Lo și cu surprinzător de temperamentala Constance Wu, fără a forța peste măsură coarda feministă (foarte / prea sensibilă de când cu (sch) weinsteină -ria) cineasta ne prezintă totuși niște femei puternice, foarte determinate să-și ia revanșa de la bărbați care până atunci nu vedeau în ele decât niște trupuri pentru care plăteau ca să se desfete.
În ciuda unui scenariu convenit -o stripteuză povestește întâmplarea, a posteriori , jurnalistei de la New York Magazine în 2014 – realizatoarea găsește un echilibru în a ne distra prin denunțarea cinismului societății liberale americane care împinge pe fiecare  să – și escrocheze apropiații.

Killers of the Flower Moon, 2021

După,,Irishman”care în ciuda celor zece nominalizări la Oscar, nu a primit nici unul, Martin Scosese se lansează într-un proiect cinematografic grandios, „Killers of the Flower Moon”.
Intriga filmului, plasată în anii 1920, se concentrează pe o serie de crime comise asupra membrilor tribului amerindian Osage din Oklahoma, după descoperirea unor rezerve de petrol pe pămanturile acelei comunităti. Crimele, deosebit de sângeroase, au stat la baza uneia dintre primele investigații majore demarate de FBI, o organizație care tocmai fusese infiintată pentru a combate infracționalitatea , o saga a triburilor amerindiene bazată pe un roman din 2017 de David Grann. o adaptare cinematografică a romanului thriller „Killers of the Flower Moon: The Osage Murders and the Birth of the FBI”, Cu Robert de Niro și Leonardo Dicaprio în rolurile principale, filmul are ca subiect o poveste din anii ’20, când FBI a investigat o serie de crime petrecute în sânul unui trib de amerindieni imbogătiti de petrolul descoperit pe pămanturile lor. Scorsese consideră filmul un western,petrecut în anii,în Oklahoma, chiar dacă pe lângă vite și cai apar și automobile.
Sinopsis
Tribul amerindian Osage a primit ,spre folosință,de la Guvern,un teren oribil,sterp,pe care ,oricum, albii nu l-ar fi râvnit niciodată. Doar că,în curând , au dat de petrol și în câțiva ani,acest trib a devenit populația cea mai bogată din lume.Cum să fie lăsate așa lucrurile?Așa că în Yukon și regiunile miniere din Colorado vor debarca vulturii ,omul alb,europenii și pentru trib vine sfârșitul a toate.Legile noi sunt contra intereselor tribului Osage”care nu cunoștea valoarea banului”și avea nevoie să fie păzit.Prin lege s-a profitat de acești amerindieni în toate modurile

Imagini istorice din cartea lui Grann , prezentate într-un clip alb/negru

Leonardo Dicaprio va deține rolul principal, iar de Niro va fi William Halle, Bob, regele colinelor Osage,omul responsabil pentru cele mai multe crime. Restul actorilor vor fi amerindieni.Se pare că filmul va rula din 2021

„Rocketman” 2019

Rocketman” este un film extravagant, cam ostentativ, de cu totul altă factură decât biopicul dedicat lui Freddy Mercury . Mai ales, că, Elton John este în viață! Proiecția filmului a avut loc la Festivalul filmului de la Cannes, constituind ,fără îndoială , una din cele mai emoționante din primăvara lui 2019, de pe Croisette.  Elton John  și Taron Egerton,  interpretul său din film, au fost îndelung aclamați.

Actorul, care a acceptat provocarea de a incarna icoana pop a fost emoționat până la lacrimi.  Un moment puternic, antologic , sfidător / plin de umilință deschide filmul care începe printr-o mărturie completă și dureroasă: „numele meu este Elton, Hercules John. Sunt alcoolic, cocainoman,dependent de sex, un bulimic. Am probleme cu drogurile.Și, de asemenea,  cu tot felul de medicamente. Îmi controlez greu mânia ..”.

Nimic nu e lin în viața starului britanic, descris foarte nuanțat. Rocketman face dovada unei transparențe surprinzătoare și dezvăluie portretul complex al omului care a trebuit adesea să facă față demonilor săi, chiar din copilărie: lipsa de iubire din partea părinților săi, relațiile încordate din familie, fuga de răspundere a celor care ar fi trebuit să-i fie alături. Omul din spatele starului se dezvăluie vulnerabil și impresionant.

Elton John a menționat cu ocazia promovării acestui  lung metraj că și-a dorit să ne prezinte frământările, înălțările și căderile sale într-o manieră onestă și adevărată. Egerton îl interpretează pe faimosul artist în perioada în care s-a transformat din Reginald Dwight în superstarul internațional Elton John.

Actorul a avut și el parte de o transformare spectaculoasă, ce l-a ajutat să-l aducă pe ecran pe faimosul muzician. La cea de-a 92-a ediție a Premiilor Academiei, “Rocketman” a câștigat la  categoria Cel mai bun cântec „cu”(I’m Gonna) Love Me Again”, compus de Elton John și colaboratorul său de mai mult de cinci decenii, Bernie Taupin.

Elton John, Taron Egerton – (I’m Gonna) Love Me Again

Oh, the joke was never hard to tell
Threw my spare change in the wishing well
The dream alone is always in your hands
If that don’t fill the boy and build the man
A heart has many secrets, so I’m told
Through the years, a theory can grow cold
I’m up to be the king, it’s gotten clear
The voice inside my head is the one I hearSinging, I’m gonna love me again
Check in on my very best friend
Find the wind to fill my sails
Rise above the broken rails
Unbound by any ties that break or bend
I’m free, and don’t you know?
No clown to claim he used to know me then
I’m free, and don’t you know?
And oh-oh-oh, I’m gonna love me againThe golden age was somehow bittersweet
But now the past lies sleepin’ in the deep
The peaceful days that followed hollow nights
A kiss or touch could feel like Kryptonite
Praise the Saints that hung up on my wall
For trust is left in lovers after all
A whispered word emergin’ from a tale
My wake-up call to claim the cursed spellWell, I’m gonna love me again (love me again)
Check in on my very best friend
Find the wind to fill my sails
Rise above the broken rails
Unbound by any ties that break or bend
I’m free, and don’t you know?
No clown to claim he used to know me then
I’m free, and don’t you know?
And oh-oh-oh, I’m gonna love me againSing, I’m gonna love me again
Check in on my very best friend
Find the wind to fill my sails
Rise above the broken rails
Unbound by any ties that break or bend
I’m free, and don’t you know?
No clown to claim he used to know me then
I’m free, don’t you know?
And oh-oh-oh, oh-oh-oh
Oh-oh-oh, I’m gonna love me againI’m gonna love me again
I’m gonna love me againSursă: LyricFind

Sfârșitul filmului, la această  autobiografie incandescentă, cred că strică exuberanța și  exaltarea,vrând ca povestea să se termine rotund .

„Povestea iubirii ” / The History of Love

Filmul debutează ca un basm, printr-o „voice off” care narează grav și misterios  „Unce upon the time…” și cu premisa lansată de Alma Mereminski  celor trei prieteni , îndrăgostiți, fiecare de ea, de a -l iubi pe acela care va scrie cel mai bine. Leo este cel asupra cărora decid sorții, poate și pentru că îi promite Almei să o facă să râdă toată viața , iar, Alma îi cere să-i promită că nu va muri până când nu-i va scrie și trimite spre citire fiecare capitol dedicat iubirii lui pentru Ea! Imaginea aparținând lui Laurent Dailland  ne oferă la început imagini foarte idilice ale satului polonez.

Alma & Leo în anii `30
Despărţirea
Alma & Leo după război, după ce Alma îl crezuse mort

Alma ,fiica Almei cu fratele ei
Leo a întâlnit-o, peste ani, pe fiica Almei, pe care o cheamă tot Alma
Eloitt Gould & Derek Jakobi

„Povestea iubirii” este o coproducție Franța-Canada-Belgia-România, co-producătorul român fiind Libra Film. Filmările au avut loc la Cluj și București, la Montreal și New York. Scene importante au fost turnate în satul Dâncu din comuna Aghiresu și în mai multe locuri din Cluj ( Sinagoga de pe strada Horea, Teatrul Național, Parcul Central, Facultatea de Chimie).