Martin Eden

Ecranizare a romanului omonim de Jack London. O carte aproape uitată, despre maturizarea culturală târzie, readusă în actualitate de adaptarea liberă a regizorului Pietro Marcello, în colaborare cu Maurizio Brauci.

Acțiunea se desfășoară la Napoli, pe la mijlocul secolului XX, dacă putem spune așa; mai mult decât acțiune, vorbim despre parcursul inițiatic al tânărului proletar Martin Eden, când marinar, când fochist sau muncitor la fermă, un cititor ce aspiră la statutul de scriitor.

Martin Eden e poate unul dintre primele personaje ce realizează că nu se mai poate citi tot ceea ce se scrie (şi se publică) în lume. Chiar dacă plonjează în realismul italian, şi descrie puţin debutul mişcării socialiste, tema este de fapt individualismul, într-o epocă traversată de ascensiunea mișcărilor politice italiene, între care şi fascismul.

Vorbim totodată de o scriere autobiografică a lui Jack London, care nu-şi putea suporta narcisismul, care se descrie la un moment dat, descriindu-l pe Martin: Sub învelişul trupului musculos întreaga-i făptură era o masă de sensibilitate încordată. La cea mai uşoară impresie venită de la lumea din afară, gândurile, simţămintele şi emoţiile lui ţâşneau şi începeau să joace ca o flacără în bătaia vântului. 

Era cum nu se poate mai receptiv şi mai sensibil, iar imaginaţia lui veşnic neastâmpărată stabilea fără încetare relaţii de asemănare sau deosebire între lucruri.

Pe măsură ce cucerește iubirea unei tinere și frumoase femei burgheze prin filozofie, literatură și cultură, Martin este consumat de sentimentul că și-a trădat originile. Din biografia lui Jack London aflăm că personajul său Ruth Morse ar fi avut chiar un model real în persoana numitei Mabel Applegarth, o fostă colegă de universitate „care, cândva, simbolizase pentru viitorul scriitor idealul feminităţii şi al rafinamentului cultural”. Dacă literatura nu este uneori altceva decât taxidermie, poate chiar auto-taxidermie, filmul duce totul într-o țară străină (de pielea autorului), revelând noi valențe ale unui text literar aproape uitat.

Complotul împotriva Americii

Un autor dens precum Philip Roth s-a dovedit greu de ecranizat. După romanele sale au ieşit capodopere precum The Human Stain (2003) sau The Humbling (2014) – dar fără să  fie succese de casă, sau filme mai puţin remarcate, precum Elegy (2008) sau American Pastoral (2016). Aşa că se impunea un serial sau măcar o mini-serie, și ce roman al său era mai potrivit decât The Plot Against America?

Pentru Complotul împotriva Americii, publicat în 2005, Roth a primit premiul Societății Istoricilor Americani. Într-o istorie alternativă, urmărim cum este afectată o familie din New Jersey de ascensiunea politică a eroului aviator și xenofob populist Charles Lindbergh. Suntem în anii ’40 când Roth derulează consecvent scenariul fictiv al unei apropieri politice dintre o Americă guvernată de Lindbergh și Germania nazistă.

Dacă ajunge președinte în locul lui Roosevelt, Lindbergh poate îndrepta națiunea americană către fascism – și aceasta este miza filmului, să arate cum se putea întâmpla asta. Chiar dacă știi că America este cea mai bună lume posibilă, nu poți să nu compari filmul cu societatea postcomunistă din România, unde complotul pare a fi în toi, și distopia prinde viață.  Prima parte a mini-seriei debutează în ajunul ciclului electoral din 1940. Președintele în exercițiu Franklin Roosevelt, un politician profesionist, produs al democrației americane, se trezește dintr-odată sfidat de cineva dinafara politicii. Lindbergh și-a câștigat faima datorită legendarului său zbor solo deasupra Atlanticului în urmă cu 13 ani și se numără, pentru mulți americani, printre cei mai mari eroi ai țării. De remarcat în prima treime a seriei că istoria nu e scrisă doar de învingători.

Și opozanții lor au idei, sentimente și susținători, iar victoria ar putea fi, potrivit concepției lui Roth, doar un concurs de împrejurări. Istoria contrafactuală definește un gen literar care se bazează pe rescrierea istoriei datorate modificării unui eveniment din trecut, ce reprezintă punctul de divergență de unde evenimentele s-ar fi putut desfășura altcumva decât au avut loc de fapt.

Scopul acestor scrieri şi descrieri este analiza diferitelor consecințe posibile ale devierii istorice prin crearea unui povestiri bazate pe efect domino al evenimentelor ulterioare schimbării, cunoscut și ca efect fluture.  Premiera mini-seriei a avut loc pe  HBO în plină carantină, pe 16 martie 2020. Primele trei episoade au fost regizate de Minkie Spiro, iar următoarele trei de către Thomas Schlamme, un regizor de televiziune cunoscut în special pentru colaborările cu Aaron Sorkin.

Cinci ani de filme care merită văzute

Acum 5 ani, în 2015, lansam pe platforma wordpress blogul CeFilmeVăd. Blogul debutează modest în primul an, inițiatorul său publicând câte o recenzie la 2-3 zile. Ia avânt abia în ianuarie 2016, prin atragerea mai multor colaboratori care împărtășeau pasiunea recenziilor de film: Cătălin Pavel care publica sub pseudonimul portasar, Ionuț Benea sub avatarul Piratul cinefil, Adriana-Ortansa Lazar care semnează cu LazOrtansa și Elena Raicu.

În februarie se alătură și Răzvan Nicoară, apoi Oanașimaicum și Laura Gamulea, iar recenziile sunt publicate în ritm de 1-2/zi. Blogul atrage în acel an 31.000 vizitatori unici și începe să fie indexat de motorul de căutare Google, care trimite peste 16.000 de vizitatori. În 2017 recenziile publicate scad de la 583 la 287 prin împrăștierea pe mai multe situri similare (CeFilmeVad.ro, CeFilmeVad.eu) dedicate filmului românesc sau european.

Vizitatorii însă rămân aceiași (chiar în ușoară creștere, la 33.000) în timp ce Google continuă indexarea articolelor, trimițând spre blog un număr aproape dublu de vizitatori, 29.000. Tot în 2017 ni se alătură Cristina Sichet, Simona Cosma şi Cosmin Matei, iar de pagina de facebook cu 2.000 de urmăritori se ocupă Olga Cimpeanu. Blogul este menționat de Observator cultural în lista blogurilor colective din România.

În 2018 numărul de recenzii publicate scade la 157, revenind la una la 2-3 zile, ca în perioada debutului. Publică sporadic şi AnaBarbu. Din 2019 rămân doar patru colaboratori, MariusOliviu, LazOrtansa, Cosmin, Piratul cinefil, iar numărul de recenzii scade la 140, ca şi indexarea lor în motorul de căutare Google, datorită achiziţiei şi apoi renunţării la extensia .blog. În 2020 indexarea îşi revine, ca şi (sperăm) numărul de articole.

În ce măsură se mai poate (auto)susţine un asemenea blog în 2020, în condiţiile în care nici nu-şi mai poate stimula colaboratorii cu bilete la premiere sau festivaluri de film, rămâne de văzut. Noi ne bucurăm că am ajuns până aici, şi că recenziile noastre vor fi ajutat la vizionarea câtorva filme care să fi chiar meritat timpul pierdut. Cât mai contează cultura cinefilă într-o lume în care filmele se văd on-line, pe platforme VOD, iar Netflix-ul atrage tot mai mulți consumatori, rămâne de văzut.

La Belle Époque (2019)

Comedia romantică franţuzească Cei mai frumoşi ani, regizată de Nicolas Bedos şi prezentată anul trecut la Cannes în afara concursului, propune o distribuţie de excepţie: Daniel Auteuil, Guillaume Canet, Doria Tillier, Fanny Ardant şi Pierre Arditi. Nu degeaba a luat două premii Cesar, fiind nominalizată la mai multe secțiuni…

b1Subiectul, puțin ciudățel la început, suscită pe parcurs o serie de întrebări, cel puțin interesante. Ceea ce debutează ca o dramă de familie devine, grație abordării moderne, o capodoperă cu iz de film clasic. Puțin spoiler: protagonistul Victor (excelent în rol Daniel Auteuil) este un desenator ajuns, la vârsta a treia, în dizgrația nevestei, care are și un amant.

În acest context Antoine, un om de afaceri (jucat de Guillaume Canet – om de teatru și TV care a cunoscut succesul și în cinematografie) îi oferă ca promoție un nou tip de atracție: amestecând artefacte teatrale și reconstrucție istorică, compania sa oferă clienților posibilitatea să retrăiască un moment, la alegere. Victor decide să revină în cea mai frumoasă perioadă din viața sa: anii `70. Nostalgia este un domeniu care bubuie, comentează un personaj apropo de afacerea „Les Voyageurs du Temps”.

b2Mai precis, Victor alege ziua și locul în care, cu 40 de ani în urmă, și-a cunoscut marea iubire. Revin la întrebările pe care le suscită contextul: reconstrucția istorică propusă de compania fictivă (deocamdată) din film nu este similară, de exemplu, cu parcul de distracții din Westworld, care propune o soluție high-tech futuristă, bazată pe androizi. În viitorul apropiat însă, firmele de acest gen se vor lovi în primul rând de problema decorurilor. Și chiar dacă protagoniștii, asemenea lui Victor din film, vor da dovadă de bunăvoință, ei rămân încă, în acest stadiu al afacerii, conștienți de reconstrucția făcută pentru ei, desfăcând din mers câte un tapet sau ridicând privirea la instalația de iluminat.

Plonjeul în realitatea virtuală este unul susținut mai mult de imaginația clientului, decât de tehnologie, iar întrebarea care se pune la orice film plasat cu mulți ani înapoi, în trecut, este în ce măsură consistența unei epoci este dată de acuratețea decorurilor, sau de retrăirea în sine (cu experiența adusă de vârstă), a unor momente de mult apuse? De apreciat umorul cu care filmul speculează reconstrucția, prin întrebările protagonistului:

Scuzați-mă, dvs sunteți real, sau tot un actor?

Interesant că şi în viaţa reală Nicolas Bedos și frumoasa Doria Tillier erau, cel puţin până la apariţia acestui film, un cuplu (autorul şi muza sa). Ei au jucat împreună în filmul «Monsieur et Madame Adelman», ieşit pe marile ecrane în 2017, şi care le-a adus fiecăruia câte o nominalizare la premiile César: pentru cea mai bună actriţă, iar pentru realizator cel mai bun film. Chiar dacă s-au despărțit ulterior, la montaj, ei au participat împreună la promovarea ultimului lor film, aplaudat călduros la Cannes în 2019.

Murdoch Mysteries / Detectivul Murdoch

Murdoch Mysteries / Detectivul Murdoch este un serial canadian, polițist de epocă, realizat după romanul cu acelasi titlu al scriitoarei de literatură polițistă canadiană de origine britanică Maureen Jennings . Serialul pune în scenă un inspector de poliție care-și depășește într-un fel epoca aplicând descoperiri științifice ale timpului său în rezolvarea unor cazuri de crimă . Chiar dacă nu este o capodoperă, serialul  este realizat cu meticulozitate în respectarea epocii , a decorurilor, are un suspans susținut și o atmosferă mai rar întâlnită la alte seriale polițiste  actuale.

Subiectele sunt pe un fond istoric bine tratat,chiar dacă realismul  este sub influența imaginarului colectiv rescriind legende precum acelea despre  personaje emblematice precum Conan Doyle, H.G. Wells, Jack London, Sir Winston Churchill, anarhista  Emma Goldman, Graham Bell inventatorul telefonului și Nicolas Tesla, inventatorul curentului alternativ, Thomas Edison, pionierul electricității și fondatorul General Electric magicianul Houdini, legendarul personaj al  Vestului Sălbatic, Buffalo Bill, faimosul  detectiv Sherlock Holmes , despre care unii cred că a existat realitate sau oglindind foarte realist  probleme  sociale (drepturile femeilor la muncă , la vot, la practicarea unor sporturi care vor deveni curling,crichet. Alte subiecte de actualitate (de atunci și de azi)sunt conflictele pe care credințele diferite le  generează,  progresele medicinei și obstacolele pe care le întâlnesc, lacunele medicinei, mai ales în psihiatrie dar și metodele învechite, homosexualitatea și homofobia.

Personajele sunt distribuite destul de inteligent dar nu sunt destul de dezvoltate la nivel psihologic și  al istoricului personal ; ele sunt adesea foarte inspirate și atractive, incluzând aluzii la evenimente ale epocii,personaje originale,metode avansate . Unele dintre ele au apariții ușor caricaturale!

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis

In1890, William Murdoch (Yannick Bisson)este un polițist catolic într-un Toronto protestant.  El este îmbrăcat totdeauna sobru și distins, are un vocabular îngrijit,un comportament integru, și ,de obicei, neviolent ; este un om meticulos, folosește ultimele descoperiri științifice în anchetele sale (amprente digitale , comparații balistice, analize de sânge), priceput la meșterit aparaturi și instalații progresiste, preocupat să reproducă sau chiar să inventeze aparatură modernă. Anchetele din serial ne dau idee despre viața din Toronto, înainte de 1900, dar și după aceea (inventarea razelor X ). Este epoca avântului revoluției industriale .

Farmecul serialului constă , mai ales, din credința celor mai multe personaje în viitor, în progres ,chiar dacă Murdoch este tolerant cu alte religii, cu  diferite minorități etnice el  manifestă rețineri față de comportamentul  îndrăzneț al femeilor, este credincios catolic. Prezențele feminine sunt destul de bine conturate, mai ales cele două doctorițe  legiste,surprinzătoare ( de fapt, nu, având în vedere că femeile trebuiau să fie foarte bine pregătite pentru a fi admise și pentru a absolvi  învățământul superior ), dr.Julia Odgen( Hélène Joy),cu convingeri si valori pe care le apără , feministă , inteligentă, emancipată, cu simțul umorului, foarte  conștiincioasă profesional, dr.Emily Grace (Georgina Reilly), femeie excentrică,perfecționistă, entuziastă.

Agentul de poliție …romancier  George Crabtree (Johnny Harris), foarte isteț și eficace; inspectorul șef, Thomas Charles Brackenreid( Thomas Craig )polițai de școală veche,care nu ezită să resolve cazurile prin violență , blazat, alcoolic, a cărui nevastă este membră a Ligii cumpătării, amator de teatru clasic și operă; genialul inventator  James Pendrick (Peter Stebbings), care dorește să  amelioreze condiția umană, dar ajunge victima unor escroci și este acuzat de crimă.

Pe scurt “Murdoch Mysteries’ este un serial care a adus un suflu  proaspăt care în ciuda episoadelor inegale ca  interes, ne alimentează imaginația,unele anchete fiind foarte bine legate,comic de moravuri, comedie romantică, tehnologii verosimile.