Lasă lumea în urmă

O familie portretizată de: Julia Roberts (care este și co-producător a filmului), Mahershala Ali, Ethan Hawke și Myha’la, printre alții, are parte de o vacanță neobișnuită în Long Island. Mica dramă a familiei Sandford, bazată pe romanul lui Rumaam Alam, începe cu dimineața în care soția Amanda (Julia Roberts) se trezește cu revelația că… urăște oamenii (inclusiv pe soțul său Clay, dar pe acesta „la foc mic”).

lumeaRegia e semnată de creatorul Mr. Robot, Sam Esmail, care reușește aici să reprezinte drama apocalipsei în familie, într-o pelicută tensionată, misterioasă și bine gradată. Deși filmul este cam lung (nu cred că l-aș putea urmări în timpul săptămânii), mi-au plăcut atât primul capitol, CASA, cât și ultimul, despre care n-o să zic nimic. Și mijlocul e coerent, adică nu există „burți” de plictiseală.

De ce se fac astfel de filme? Sunt întrebări pe care ni le punem cu toții, sau doar provocări? AparentLeave the World Behind, lansat pe Netflix pe 8 decembrie 2023, abordează teme dificil de procesat, cum ar fi: rasismul, părtinirea subconștientă, afirmații xenofobe – chiar dacă nu brodează pe seama lor o satiră prea intensă. Nu pare să te implice la fel ca Don’t Look Up, de exemplu, lansat tot pe final de an, în 2021.

petrolierE totuși o satiră, fiindcă fârșitul lumii nu pare o problemă prea mare pentru copiii Sandford, Archie (Charlie Evans) și Rose (Farrah McKenzie). Una serioasă este însă lipsa wi-fi-ului, mai ales pentru Rose, care a pierdut accesul la internet chiar când era pe cale să urmărească finalul serialului Friends. De aici poate și mesajul oarecum cinic – indiferent cum se duce naibii lumea, noi tot vom fi curioși să vedem ultimul episod.  Și totuși, cu ce rămâi după această poveste bine scrisă, jucată și regizată, care speculează fricile colective în diverse planuri (teama că pică curentul, terorismul, dictaturile arabe, asiatice)?

Toate acestea sunt doare premise, pretexte, introduse gradual, dar Lasă lumea în urmă merge mai departe și face de la început trimiteri la „film în film” (petrolierul, asemenea trenului ce intră în gară) în timp ce crează o poveste despre „răul tot mai rău” care se insinuează în viețile noastre. Și da, ce întâmplă când lăsăm, într-adevăr, lumea ficțiunilor în urmă, și ne trezim prizonieri în lumea reală?

Babardeală cu bucluc

Cum n-am mai fost în ultimii ani la TIFF sau la cinema, am ratat majoritatea filmelor românești (multe, pierdere de vreme), printre care și acesta, din altă categorie – nu suficient cât să mă facă să-mi las treburile și să intru într-o sală de cinema. L-am văzut azi fiindcă marele câștigător al celei de-a 71-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, recompensat cu Ursul de Aur, a apărut pe Netflix.

Citește în continuare Babardeală cu bucluc

Billions – sezon final

Despre câteva sezonane ale serialului Miliarde am mai scris pe aici și pe dincolo, fără să știu în ce măsură va deveni el propagandistic, ori reprezentativ pentru gândirea producătorilor americani. Nici măcar nu aveam habar că va prinde atâtea serii (ultima este cea de a 7-a) pe motive de empatie, pentru că nu mulţi dintre spectatori se pot regăsi în personajele din topul politic şi financiar al New York-ului.

Citește în continuare Billions – sezon final

Paradise (2023)

Un SF care te pune pe gânduri, despre un gen de societate distopică spre care se poate îndrepta transumanismul. Filmul german regizat de Boris Kunz debutează într-o reclamă paradisiacă (Visezi la o viață mai bună, una pe care nu ți-o permiți?), după care „acțiunea” se mută într-un viitor apropiat, când o tehnologie extractivă permite transferul unui lichid vital esențial, tradus în timp de viață, de la o persoană la alta.

Citește în continuare Paradise (2023)