Casa Dragonului

După fantezia medievală Game of Thrones, o poveste cu familii multiple care se războiesc pe idei precum justiţie sau moșteniri, prequel-ul Casa dragonului – dfifuzat în această toamnă pe HBO – urmărește disoluția unei singure familii. Având o unică linie narativă, noua serie ar trebui să fie mai ușor de urmărit, mai ales că este produsă pentru fanii lui George R.R. Martin de către o echipă care îl are chiar pe autor în componență.

În serialul prim existau multe crime şi trădări. Toate aceste lucruri există şi aici, dar această casă (familie) Targaryen se întâmplă să fie cea mai puternică din istoria Westerosului. Acțiunea (încă nu are loc nicio crimă, deși asistăm la un turnir destul de sângeros) este plasată cu 200 de ani înainte de evenimentele cunoscute din „Urzeala tronurilor”. A fost păstrată însă formula câștigătoare: decoruri întunecate, o scenografie impresionantă prin atenția pentru detalii, totul combinat cu multă cruzime și violență. Spoiler alert:

houseToată lumea crede că ascensiunea familiei Targaryen la tronul din Westeros a fost posibilă datorită relației lor speciale cu dragonii dar, încă din primul episod, aflăm că nu este chiar așa. Evenimentele din „House of the Dragon” marchează chiar începutul sfârșitului pentru casa Targaryen, în sânul căreia începe o nedorită lupta pentru putere.

Din Casa Targaryen fac parte atât Daenerys – mama dragonilor – cât și Jon Snow, aka Aegon Targaryen, după cum știm deja din seria originală. Astăzi trebuie să apară al doilea episod din seria de 10 a primului sezon, iar curiozitatea mea este dacă va semăna cu Urzeala la subtext, pentru că printre replicile personajelor de acolo, ale căror acțiuni se învârteau în jurul loialității și a solutionării conflictelor, erau și multe teorii despre strategii (politice sau de afaceri) atent cultivate în timp.

FlashForward (serial TV)

Într-o zi de octombrie, absolut toți locuitorii planetei își pierd cunoștința preț de două minute și șaptesprezece secunde. În aceste 137 de secunde oamenii văd frânturi din viitor, din ceea ce pare a fi  viața lor peste șase luni. În urma evenimentului au loc accidente și mor douăzeci de milioane de oameni. Serialul a fost difuzat din noiembrie 2009 pe AXN.

Acest „flashforward” se va transforma într-o catastrofă globală sau este doar un eveniment neprevăzut, o lebădă neagră? De la aceste premize pleacă serialul produs de ABC, unul din cele mai provocatoare văzute în ultima perioadă. În mod paradoxal, cu atâtea platforme de video-streaming, alegerea unui serial este tot mai dificilă. E și o ipocrizie asta, pe undeva: să refuzi realitatea și să-ncerci, în același timp, să alegi cea mai bună ficțiune.

Să trăiești emoțiile altor oameni, cum ar veni. Revenind la serialul Amintiri din viitor, să notăm că se inspiră din romanul cu același nume al scriitorului canadian Robert Sawyer. Am încercat să-mi explic interesul cu care l-am urmărit prin prisma ideii, dar probabil că și contextul nesigur a contribuit: nu oricând în existența sa lumea a trecut prin valuri pandemice succesive, ca și prin nesiguranța cu privire la un viitor pe planetă.

Westworld 4 season

Am văzut ceva reclamă pe HBO – așa cu coada ochiului, între filme – dar mă gândeam că e ceva SF: adică Westworld, sezon nou? Poate la toamnă, dar acum, pe bune? Atunci chiar c-a revenit lumea la normal, mă rog, la noul normal. Sigur, s-au ridicat și restricțiile, în Cluj a fost și TIFF, un fel de mini-tiff chinuit, cu puține filme, dar tot nu-mi venea să cred că…

Hello again. Don’t worry about a thing. It’s all in your head. Așa începe The Auguries, primul episod din sezonul 4 Westworld. L-am urmărit azi pe HBO de la ora 20 si va mai fi în reluare miercuri de la 21,40 plus în alte zile ale săptămânii, dacă l-ați ratat. Ca o remarcă trecătoare, abia am renunțat la Netflix și eram gata să decretez că s-a stricat și video-streaming-ul.

Parcă la asta era bună concurența, nu? Să beneficiezii de servicii mai bune, să se bată ăia în oferte. Și totuși, Netflix e tot mai aiurea, nu degeaba pierde lunar abonați. Abia în iunie am renunțat și eu, l-aș fi oprit din mai dar au găsit ceva bani pe card și am mai lungit-o o lună prin prelungire automată.

HBO Max a venit cu o interfață nefuncțională, Netflix tot mai nefrecventabil, Disney+ pline și el de woke, mai noi, ca și celelalte. Ou sont le films d`antan? Ce rămâne, Amazon Prime, Hulu (acolo ar fi de văzut Prey), sau ne întoarcem la DVD-uri? Unii zic că o s-apară Paramount+ sau SkyShowtime in România și-atunci să vezi filme (americane), dar până atunci….

Man Vs Bee (serial TV)

Cum trebuia să aibă și comicul britanic devenit celebru după Mr. Bean (difuzat între 1990 și 1995) încă un serial înainte să iasă la pensie, s-a făcut comedia Om vs albină, creată și scrisă chiar de Rowan Atkinson împreună cu William Davies, și regizată de David Kerr. Până aici nimic rău, nici chiar jocul de cuvinte Bee – Bean, ar fi mers chiar și Bean vs Bee.

Citește în continuare Man Vs Bee (serial TV)

Borgen (serial TV)

O dramă politică daneză produsă de DR, radiodifuziunea publică, responsabilă anterior și de Forbrydelsen, devenit un succes internațional și un cult în țara de origine. Un nume venit de la „Castel”, cum este cunoscut în limbajul colocvial Palatul Christiansborg, sediul parlamentului danez şi al biroului primului ministru.

Serialul aduce puțin (dintr-un punct de vedere) cu Servant of the People al lui Zelensky, întrucât la momentul difuzării primului sezon, în 2010, povestea cu un  prim ministru danez femeie părea o utopie (la fel și profesorașul jucat de Volodimir Z). Nu trecea însă nici un an de atunci, până când  Helle Thorning-Schmidt, preşedinta Partidului Social Democrat, devenea premierul ţării. Interesantă condiționare, nu?

Totul a decurs ca în scenariul serialului, fără ca șefa partidului să fi câştigat alegerile, doar prin capacitatea sa de a forma o majoritate funcţională. Cât despre actori, pentru cei principali (Sidse Babett Knudsen, care joacă rolul premierului Birgitte Nyborg, Birgitte Hjort Sørensen, care face pe știrista Katrine Fønsmark şi Pilou Asbæk, consilierul de presă), serialul a însemnat o trambulină internaţională pentru seriale ca Game of Thrones sau Westworld.

L-am văzut în ordine inversată, începând cu seria a IV-a care a rulat sub o denumire distinctă (Power & Glory) pe Netflix, așa că primele serii (la a doua m-am oprit) mi s-au părut cam lente. Poate și din cauza senzației că urmăresc un prequel, deși, în cele din urmă, am realizat că sezonul IV a fost cel obositor cu jongleriile lui – uite exploatarea, nu e exploatarea (petrolieră). Până și protagoniștii (vezi ambasadorul arctic) o întrebau pe protagonistă: azi de care parte suntem?