Altered Carbon | Filme care merită văzute

Postarea nu e despre filmul din 2004 cu Charlize Theron și Penélope Cruz ci despre episodul 9 din serialul Altered Carbon, despre care a scris Adriana-Ortansa mai pe larg aici. Pe când mă amuzam mai tare de stack-ul acela ca un diamant încapsulat într-o carcasă de HDD, aflu de existența Nectome, un startup american care pretinde că se pot salva conexiunile neuronale ale creierului unei persoane într-un computer.

Și, mai ales, că există 25 de persoane din lumea reală care au plătit 10.000$ ca să fie pe o listă de așteptare – printre ele și tânărul antreprenor Sam Altman din Silicon Valley, în imaginea alăturată. Denumirea firmei vine de la ConNectome (o hartă a memoriei), iar procesul presupune o îmbălsămare în detaliu microscopic a creierului, astfel încât acesta să poată fi ulterior simulat pe un computer, conform MIT Technology Review.

Ideea este că într-o bună zi, după atingerea singularității tehnologice (Ray Kurzwell afirmă că anul în care s-ar putea întâmpla asta ar fi 2045), oamenii de știință vor putea scana creierul astfel îmbălsămat și îl vor transfera pe un calculator sofisticat, într-un simulator. În felul acesta cineva foarte asemănător cu tine – deși nu chiar tu – ar putea mirosi din nou florile, de undeva dintr-un server unde va fi încărcat atunci când tehnologia o va permite.

Așa că numele acestui episod – Head in the Clouds – tradus mot-a-mot, poate însemna și cu creierul în cloud, nu neapărat cu capul în nori. Serial se vrea o replică la Westworld, însă diavolul stă în detalii: cu tot scenariul și vizualul interesant, actorii fac diferența, iar cei din Altered Carbon nu prea reușesc să compună personaje memorabile, pentru că majoritatea sunt lipsiți de carismă.

Sfatul meu legat de acest serial este că în momentul în care vă plictisește (eu m-am dat bătut la apariția surorii) puteți sări fără grijă la acest episod sau chiar la ultimul, ca să puteți face legătura cu sezonul doi. Conform informaţiilor publicate de cei de la Production Week, sezonul 2 este programat să intre în producție din octombrie 2018 în Vancouver. Am auzit că primul volum din trilogia Takeshi Kovacs (cel care dă și titlul serialului) e mai bun decât ecranizarea asta și e și singurul tradus la noi, deocamdată.

Până la reeditare, doritorii îl pot achiziţiona de aici.

Serialul Altered Carbon are parte de o campanie publicitară agresivă care încearcă să escaladeze audiența serialului HBO „Game of Thrones”

. Filmul propune o narațiune complexă, cum i se cuvine unui film despre incertul (nostru?) viitor, în care se amestecă anchetă polițistă, lume futuristă, nemurire, violență. Adică, vai de Omenirea care evoluează tehnologic, rămânând încă tributară agresivității și cruzimii, inechității sociale.

Vedem în film cum arată și ce simțim când ne plimbăm pe străzile din Bay City, megapolisul aglomerat de pe planeta Terra sau când privim de sus paradisul domeniului miliardarului), pasiunilor și nemuritorului basic instinct (de la glume sexiste răsuflate chiar și în prezent, până la scene intime cu nuditate frontală și / sau din bordel – deci, meseria cea ,,mai” veche nu moare, nici nu prea se transformă).

Sinopsis
Takeshi Kovacs este un fost soldat, singurul supraviețuitor al unui grup de războinici de elită învinși într-o revoltă contra Noii Ordini Mondiale. Spiritul acestuia a fost criogenizat de 250 de ani și readus în funcțiune într-un alt corp datorită manevrelor lui Laurens Bancroft, cel mai bogat om al lumii , pentru a conduce o anchetă polițienească din care să se afle cine l-a ucis pe acesta. Kovacs este un adevărat vestigiu al trecutului , ultimul supraviețuitor al unei civilizații vechi de peste două milenii, care uneori ar fi preferat să rămână mort decât să facă ancheta aceasta obositoare, decât să aibă de-a face cu tot felul de creaturi și situații și să lupte pentru un maths (bogătan).

Kovacs este bântuit chiar de mai multe întrebări (decât mine) decât de uimitoare răspunsuri, ce s-a întâmplat cu femeia pe care a iubit-o, poate avea încredere în polițista Kristin Ortega și în robotul Poe, hotelier al unei clădiri care poartă numele unei nuvele de E. A. Poe.

Un serial al cărui scenariu este semnat de Lanta Kalogridis, producător al filmelor „Shutter Island” și „Avatar”, care ecranizează romanul SF omonim al scriitorului Richard K. Morgan. Povestea reușește să fie destul de credibilă prin temele sale: obținerea nemuririi spiritului, religia devenită cu totul opțională, comportamentul inteligențelor artificiale, natura tensiunilor dintre cyborgi , clone si roboți.

Serialului i se pot reproșa unele concesii făcute pentru a-și spori rating-ul: scenele repetate de violență, scenele explicite de sex, abundența flashback-urilor și dialogurile într-un fel de (d)esperanto al viitorului. Aflăm ce sunt the stacks, hard-discuri în care sunt stocate personalitatea și amintirile oamenilor, the sleeves, corpurile în care se poate face la infinit reîncarnarea, deschizând ,,portalul” spre nemurire. Un serial în care ești greu de ucis pentru că de mici oamenii primesc… un cip în ceafă care îi ajută să se reîntrupeze în alt corp indiferent dacă au fost asasinați, accidentați. Condiția este ca acel cip să nu fie deteriorat dar și să ai bani ca să ți-l permiți! Dacă vrei diverse plăceri, le poți obține cu ajutorul hiper-realitătii, mai tranșante decât orice afrodisiac, steroizi, droguri .

Această prezentare necesită JavaScript.

Se pun în mișcare dileme religioase, etice, psihice legate de ,,ambalajul” care îți este străin. Temele și prezentarea lor sunt alegeri deliberate ale echipei de cineaști care cam bat șaua despre SUA zilelor noastre prezentându-ne un viitor bun doar pentru pentru unii, așa cum este și acum traiul pe Terra. Un viitor ancorat solid în prezentul nostru. Cum să nu ne întrebăm la ce folosește această creștere exponențială a invențiilor, a trucurilor tehnologice? Sunt ele un hobby necesar în evoluția creierului, un maraton pentru autodepășirea tehnologică a omenirii? Folosește cuiva această stocare de date?

Cum de nu sunt conectate creierele în serie? Vor mai exista criterii de apreciere socială legate de inteligență și cultură sau toate datele vor intra intr-un creier comun? Oare așa s-a născut Creația a toate, precum din masa plasmatică de pe ,,Solaris”? A dispărut rasismul? NU. Scena cam caricaturală de la sindrofia familiei Bancrofteste totuși marcantă, bine cusută cu ață albă: toți bogătanii (math) sunt albi și îmbrăcați în alb, pe când aliații de până acum ai lui Kovacs sunt latino și oameni de culoare. Acțiunea se derulează în 2384, deci Kovacs a fost conservat in anul 2134!

Dubito…ergo sum: dacă ne gândim la baza potențialului genetic toate ,, ambalajele” viitoare ar putea fi de culoare

! A dispărut polarizarea societății care pentru unii e mumă pentru alții ciumă? NU. Mai au oamenii suflet sau le-a rămas doar rațiunea? Sunt stăpâni oamenii pe viață lor? NU. Dacă ești sărac nu devii nemuritor (un copil dintr-o familie modestă este găzduit într-un corp de moșneag). Nu prea se mai știe cine sunt cu adevărat persoanele care interacționează pentru că pierderea identității pe care o bănuim a priori prinde înțelesuri diverse, prizonieratul în corpuri necunoscute, pierderea legăturii intime între minte și corp, camuflarea poziției sociale, căutarea Sinelui …

Este acest viitor o încercare disperată și ratată de a salva ceva? A evoluat Omenirea sau s-a degradat? Pare începutul sfârșitului OMENIRII! Efectele speciale sunt tulburătoare: suntem introduși în atmosfera unui megapolis suprapopulat în care plouă din belșug, plină de creaturi stranii, holograme uriașe,la sol mizerie, în stratosferă castele gotice, arene , mașini , toate au învins gravitația. O voix off, câteva solo-uri melancolice de saxofon și un tip de viață aparte în văzduh: raiul celor bogați. Actorul americano-suedez Joel Kinnaman se dovedește încă o dată un interpret subtil al scenelor intimiste și un tip convingător în scenele de acțiune.

Takeshi Kovacs (Will Yun Lee / Joel Kinnaman)