Arhive pe categorii: anticipatie

Dune (2021)

Cum în afară de distopii și filme apocaliptice ori despre pandemie n-am avut dispoziție de altceva, cele câteva SF-uri apărute în ultima perioadă m-au scos nițel din rutină. Așa că le-am urmărit cu plăcere – chiar dacă nu aveam cine știe ce așteptări. Mai mult decât o poveste la modă (acum, cu interesul brusc pentru ecologie), Dune e ceva ce ține, pentru mine, de lecturile copilăriei / începutului adolescenței. Dacă la Fundația mi s-a părut deranjante devierile de la trilogie, operate în scenariu, Dune mi s-a părut o simplă ecranizare. Un film care-ți spune ceva doar pentru că evocă saga creată de Frank Herbert.

Pentru cineva care n-a citit romanele din seria Dune, filmul cred că e lipsit de farmec, dezamăgitor chiar – pentru că „acțiunea” se sfârșește chiar pe când era pe cale să înceapă. Un teaser, mai degrabă, mai puțin un film.  Dezamăgitor mai ales fiindcă regizorul Denis Villeneuve a avut la dispoziție o grămadă (hai să zicem o constelație) de staruril: Timothée Chalamet (Paul Atreides), Rebecca Ferguson (Jessica Atreides), Oscar Isaac (Ducele Leto Atreides), Jason Momoa (Duncan Idaho), Stellan Skarsgård (Baronul Vladimir Harkonnen), Josh Brolin (Gurney Halleck), Javier Bardem (Stilgar) și Charlotte Rampling (cucernica maică Bene Gesserit) – ca să amintesc personajele principale.

O distribuție destul de reușită, exceptând – să zicem – alegerea lui Stephen Henderson pentru rolul mentatului Thufir Hawat; pariez că și dvs vi l-ați imaginat altfel. Vizual prima parte a trilogiei (sau ce va fi) cinematografice nu arată rău însă atmosfera lipsește, ca atare nu impresionează. Frank Herbert a încheiat seria Dune cu volumul VI – Chapterhouse: Dune. Tot ce a mai lăsat sub formă de manuscris este schița de 30 de pagini a unei posibile continuări, scrisă probabil înainte să închidă ciclul. În Canonicatul Dunei sistam la o revenire, iar totul revine la starea inițială: Arakis e din nou desert, mirodenia devine iar un lux și politica a Galaxiei revine la situația de dinainte de preluarea puterii de către Paul și Leto Atreides

Două decenii după publicarea ultimei serii originale, folosind ca pretext schița amintită, fiul lui Herbert, Brian Herbert, l-a contactat pe Kevin J. Anderson împreună cu care a publicat două continuări – Hunters of Dune (2006) și Sandworms of Dune (2007). Aceste „continuări” și romane intercalate nu au fost traduse încă în limba română. Prima ecranizare a romanului Dune a fost realizată de David Lynch și lansată în 1984, la aproape 20 de ani de la publicarea cărții. Deși Herbert a spus că profunzimea și simbolismul sagăi par să-i fi intimidat pe mulți realizatori de filme, a fost mulțumit de aceasta, declarând: „Au prins esența. Începe la fel ca Dune și îmi aud dialogurile pe tot parcursul lui. Și-au luat unele libertăți de interpretare, dar vei ieși știind că ai văzut Dune”.

După 6 episoade…

Foundation în viziunea regizorului David S. Goyer devine oarecum previzibilă, chiar plictisitoare. Singura sa inovație (față de trilogia lui Asimov), care-i trădează originea de scenarist, adică reprezentarea împăratului ca o triadă de clone, și-a cam epuizat resursele. Și, din păcate, schimbă focus-ul de la ceea ce se întâmplă pe Terminus la intrigile de palat.

Or, chiar dacă un film în general – fie că e de lung-metraj, serial sau mini-serie (cum s-ar fi potrivit mai degrabă Fundației) – are nevoie de un antagonist puternic, aici nu prea este în spiritul cărții după care s-a adaptat serialul. Personajele lui Asimov funcționau în raport cu marele plan al lui Seldon, iar conflictul se baza pe lupta între totalitarism ideologic și individualism.

Singurul motiv pentru care-l mai urmăresc e un soi de nostalgie, amestecată cu oareșce check-out de memorie (să văd în ce măsură seamănă cu ce-mi mai amintesc din cărți) și cam atât; așteptări vizavi de realizările artistice am spre zero. Toate schimbările astea de ritm, dinspre Trantor spre Palat (și civilizațiile spre care se plimbă ori cu care puterea este în conflict) nu fac decât să încerce o spoială de realitate, aparența mai multor vieți și voințe din Galaxie.

Prea puțin SF însă, prea multă propagandă și minime calități artistice pentru o producție nu lipsită de buget. Culmea că Robyn, fiica lui Asimov, se află printre producătorii executivi angajați de Apple TV după ce a achiziționat drepturile de ecranizare împreună cu casa de producție Skydance – așa că schingiuirea operei literare se întâmplă cu acceptul și implicarea familiei. Acum sunt curios doar ce se va întâmpla de la episodul 11 încolo, fiindcă am aflat că primele 10 episoade se vor concentra asupra trilogiei inițiale (citește = vor răstălmăci). Dar asta peste o lună jumate.

 

Westworld sezonul 3 – la final

Curioasă relaţia dintre pandemie şi ficţiune, şi ce şansă pentru leneşii sau ipohondrii lumii auto-izolarea asta! Când vor mai avea ei (sau noi, pentru că recunosc că fac parte din ultima categorie) ocazia să facă / să facem bine, făcând ceea ce ştim cel mai bine, adică să nu facem nimic. Când se va mai acorda o medalie pentru asta, când vei mai putea tu spune că ai salvat omenirea, stând pur şi simplu… acasă?

Două atitudini am distins două în această perioadă: cei care urmăreau şi sheruiau toate ştirile, nescăpându-le niciuna, aşa macabre cum erau, pigmentate cu întâmplări penibile din tot mai (acum) scumpa noastră ţărişoară. Şi apoi, cei care s-au închis nu doar într-o bulă, ca mine, ci şi-n aburul propriei minţi, încercând poate să şi-o păstreze intactă; tot un fel de igienă, necesară, şi asta.

Cei cu click doar pe ştirile pozitive, grădinărit care pot, ocupaţii manuale în general (cei activi), cărţi sau filme care-i extrag din realitate (cei interiorizați). Ei bine, şi aici voiam s-ajung, mă aşteptam să fie mai mulţi cei care să fi-ncercam să evadeze din realitate în ficţiune prin film. Toată lumea se lăuda cu Netflix, Netflix, dar culmea, am auzit pe prea puţini să recomande un film bun.

Cât despre mine, urmărind sezonul 3 din Westworld mi-am dat seama că n-am reținut mai nimic din acțiunea sezonului 2 (atâta doar că Maeve şi-a descoperit vocea) și am revăzut rapid câteva episoade. Nimic nou pe frontul de West; le văzusem pe toate și, mulțumit de explicațiile multor mistere deschise în primul sezon, n-am mai urmărit firul.

De altfel, prea puține schimbări la trecerea din parcul crimelor simulate în Vestul sălbatic, la parcul crimelor din lumea Shogunului. Însă odată ce androizii evadează în lumea reală, schimbările sunt majore: vechiul antagonist (jucat de Ed Harris) e scos din acvariul său și pus să se confrunte cu noul antagonist interpretat de Vincent Casell.

Despre background-ul noului om negru (îmbrăcat mai mult în alb) aflăm treptat: este un francez (ce surpriză!) al cărui oraș natal mai există doar în mintea sa; el a cumpărat în trecut de la compania Delos un pachet de date, iar acum o preia ostil. Personajul se vrea complex, și se dezvăluie încet, episod cu episod.

Aşa încât trebuie să treacă o săptămână ca să aflăm câte ceva în plus, despre copilăria lui, apoi despre frate, despre cum super-computerul Rehoboam vinde informații… neștiute nici măcar de către serviciile de informații din țările sud-americane… Apoi, ce e o divergență: un loc unde viitorul plănuit cu grijă se sfârșește; ceva precum pandemia asta de COVID.

Istoria umanităţii fusese improvizată, ne spune caracterul său, Engerraund Serac . Acum, graţie super-computerului, sau mai precis inteligenţei artificiale create de către fratele său, lumea este programata cu ani înainte. Dacă până acum serialul miza pe relația între androizi și creatorii lor, cu accent pe subordonarea primilor, s-a ajuns într-un punct de analiza a altei relații, dintre androizii creați de oameni și oamenii condiţionaţi de IA.

Contagion (2011)

Aţi observat ca s-au reluat recenziile pe blogul colectiv Ce Filme Văd. E modul nostru de a vă spune că suntem bine + că vrem să trecem împreună peste această perioadă. Indiferent cum vedeţi filmul, ca formă de artă sau o evadare din realitatea de zi cu zi, vă propunem o serie de filme anti-pandemie. Azi, Pericol nevăzut (2011). Debutul unei pandemii este prezentat începând cu ziua 2.

De ce, vom afla abia la final când, ca într-o anchetă epidemiologică, aflăm cum a fost infectat pacientul 0, care a răspândit apoi boala, infectând oraşe întregi. Filmul prezintă o posibilă cale prin care un virus de liliac trece la om, printr-un mamifer intermediar – porcul. Asta înseamnă că nişte lucruri se ştiau încă de acum câţiva ani, iar ceea ce aflăm noi, volens-nolens, sunt doar posibilităţi care s-au adeverit: ce părea acum 10 ani scenariu de film, azi e trista realitate. Sigur că acest film nu este despre SARS-Co-V2. Dar au mai fost două avertismente cu virusuri din aceeași familie, în 2003 (SARS) și în 2012 (MERS). Din fericire, în ambele cazuri, viruşii au putut fi eliminaţi şi pandemia evitată.

Action-thrillerul regizat de Steven Soderbergh (nerecomandat celor sub 15 ani) arată cum este posibil să fie depăşită de situaţie comunitatea medicală mondială. Mai alaltăieri discutam de transumanism și Homo deus, ieri apare un virus mutant în China, și azi, dincolo lângă faptul că oamenii de ştiinţă nu reuşesc să găsească un antidot, nici măcar nu putem controla panica iscată de pandemie.

În tot acest timp, oamenii obișnuiți, cei de rând (cum li se mai zice) încearcă să găsească o cale de supravieţuire pe cont propriu, în timp ce pânza socială este sfâșiată de necunoscuta molimă. De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei mari probleme: războaiele, foametea ce a urmat după ele, și molimele. În secolul XX, a reușit sa le rezolve în mare masură. Şi iată că, la începutul sec. XXI, descoperim că nu e chiar aşa, tocmai când credeam că vor muri mai mulţi oameni de bătrâneţe, decât în urma bolilor infecţioase, şi că e momentul să ne aflăm cum învingem timpul.

reteaEi bine, azi aflăm că sunt nenumărate moduri în care am putea da greș din cauză că vrem prea mult. Revenind la film, dincolo de succesiunea de vedete care țin capul de afiș (Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Kate Winslet, Jude Law și Marion Cotillard), este util ca, să zicem, o sesiune de instruire pre-militară pentru situații de urgență. N-o să-ți arate cum să te salvezi în pandemie, pentru că salvarea nu este una individuală; o să te ajute, eventual, să-ți păstrezi cât de cât calmul și să reacționezi cu cap și, poate, să-i învețe pe supraviețuitori ceva:

Că, dacă lupta cu virușii este o problemă a sistemului imunitar al fiecăruia, antrenând şi psihicul nostru în lupta cu una din cele mai mari frici ale omului (frica de boală), pentru a prezice şi a controla, în cele din urmă, răspândirea pandemiei, este nevoie de metodologia şi gândirea reţelelor. Citiți aici cele mai pertinente opinii apărute în ultima perioadă – de la oameni de ştiinţă.

IO (2019)

În cazul în care vă mirati si credeti ca titlul e un typo, nu este, este vorba despre Io numele unei luni a lui Jupiter. Și de aici ati dedus evident ca este vorba de un film science fiction, produs anul acesta de Netflix, cu Margaret Qualley, Anthony Mackie si Danny Huston, atat, acestia sunt toti actorii 🙂

Stilizat până la extrem, pur ca și intenție și concept, se pierde pe parcurs, nereușind să creeze o poveste ți un cadru suficient de dramatic pentru a mișca spectatorii… premisa este simpla, după ce aerul de pe Pământ a devenit toxic, planeta a fost abandonata complet, cei care au putut pleca aflându-se pe nave spatiale staționate pe orbita lunii Io, pentru a recolta energie vulcanică 🙂

Aceștia vor porni apoi într-o calatorie interstelara pentru descoperirea si colonizarea unui nou Pamant… doi supravietuitori ramasi pe Pamant, se intalnesc urmand ca sa ia o decizie finala vor pleca si ei sau vor incerca sa ramana si sa salveze ce se mai poate salva, sa se adapteze…

Cred că filmul e o parabolă, ne îndeamnă să luptam pentru salvarea planetei înainte de a ne gândi să o părăsim, cred ca în mod voit personajul feminin comunica cu prietenul ei aflat pe o nava spațială și care se numeste Elon (vă gânditi si voi la ce ma gândesc eu domnul Elon Musk 🙂 🙂 )..

Din păcate mesajul se pierde pe parcurs…nu e o capodopera cinematografica dar dacă va e lene să ieșiti (sau vă temeți de gripă) afară și sunteți la zi cu serialele favorite încercati-l…