Arhive pe categorii: anticipatie

Westworld sezonul 3 – la final

Curioasă relaţia dintre pandemie şi ficţiune, şi ce şansă pentru leneşii sau ipohondrii lumii auto-izolarea asta! Când vor mai avea ei (sau noi, pentru că recunosc că fac parte din ultima categorie) ocazia să facă / să facem bine, făcând ceea ce ştim cel mai bine, adică să nu facem nimic. Când se va mai acorda o medalie pentru asta, când vei mai putea tu spune că ai salvat omenirea, stând pur şi simplu… acasă?

Două atitudini am distins două în această perioadă: cei care urmăreau şi sheruiau toate ştirile, nescăpându-le niciuna, aşa macabre cum erau, pigmentate cu întâmplări penibile din tot mai (acum) scumpa noastră ţărişoară. Şi apoi, cei care s-au închis nu doar într-o bulă, ca mine, ci şi-n aburul propriei minţi, încercând poate să şi-o păstreze intactă; tot un fel de igienă, necesară, şi asta.

Cei cu click doar pe ştirile pozitive, grădinărit care pot, ocupaţii manuale în general (cei activi), cărţi sau filme care-i extrag din realitate (cei interiorizați). Ei bine, şi aici voiam s-ajung, mă aşteptam să fie mai mulţi cei care să fi-ncercam să evadeze din realitate în ficţiune prin film. Toată lumea se lăuda cu Netflix, Netflix, dar culmea, am auzit pe prea puţini să recomande un film bun.

Cât despre mine, urmărind sezonul 3 din Westworld mi-am dat seama că n-am reținut mai nimic din acțiunea sezonului 2 (atâta doar că Maeve şi-a descoperit vocea) și am revăzut rapid câteva episoade. Nimic nou pe frontul de West; le văzusem pe toate și, mulțumit de explicațiile multor mistere deschise în primul sezon, n-am mai urmărit firul.

De altfel, prea puține schimbări la trecerea din parcul crimelor simulate în Vestul sălbatic, la parcul crimelor din lumea Shogunului. Însă odată ce androizii evadează în lumea reală, schimbările sunt majore: vechiul antagonist (jucat de Ed Harris) e scos din acvariul său și pus să se confrunte cu noul antagonist interpretat de Vincent Casell.

Despre background-ul noului om negru (îmbrăcat mai mult în alb) aflăm treptat: este un francez (ce surpriză!) al cărui oraș natal mai există doar în mintea sa; el a cumpărat în trecut de la compania Delos un pachet de date, iar acum o preia ostil. Personajul se vrea complex, și se dezvăluie încet, episod cu episod.

Aşa încât trebuie să treacă o săptămână ca să aflăm câte ceva în plus, despre copilăria lui, apoi despre frate, despre cum super-computerul Rehoboam vinde informații… neștiute nici măcar de către serviciile de informații din țările sud-americane… Apoi, ce e o divergență: un loc unde viitorul plănuit cu grijă se sfârșește; ceva precum pandemia asta de COVID.

Istoria umanităţii fusese improvizată, ne spune caracterul său, Engerraund Serac . Acum, graţie super-computerului, sau mai precis inteligenţei artificiale create de către fratele său, lumea este programata cu ani înainte. Dacă până acum serialul miza pe relația între androizi și creatorii lor, cu accent pe subordonarea primilor, s-a ajuns într-un punct de analiza a altei relații, dintre androizii creați de oameni și oamenii condiţionaţi de IA.

Contagion (2011)

Aţi observat ca s-au reluat recenziile pe blogul colectiv Ce Filme Văd. E modul nostru de a vă spune că suntem bine + că vrem să trecem împreună peste această perioadă. Indiferent cum vedeţi filmul, ca formă de artă sau o evadare din realitatea de zi cu zi, vă propunem o serie de filme anti-pandemie. Azi, Pericol nevăzut (2011). Debutul unei pandemii este prezentat începând cu ziua 2.

De ce, vom afla abia la final când, ca într-o anchetă epidemiologică, aflăm cum a fost infectat pacientul 0, care a răspândit apoi boala, infectând oraşe întregi. Filmul prezintă o posibilă cale prin care un virus de liliac trece la om, printr-un mamifer intermediar – porcul. Asta înseamnă că nişte lucruri se ştiau încă de acum câţiva ani, iar ceea ce aflăm noi, volens-nolens, sunt doar posibilităţi care s-au adeverit: ce părea acum 10 ani scenariu de film, azi e trista realitate. Sigur că acest film nu este despre SARS-Co-V2. Dar au mai fost două avertismente cu virusuri din aceeași familie, în 2003 (SARS) și în 2012 (MERS). Din fericire, în ambele cazuri, viruşii au putut fi eliminaţi şi pandemia evitată.

Action-thrillerul regizat de Steven Soderbergh (nerecomandat celor sub 15 ani) arată cum este posibil să fie depăşită de situaţie comunitatea medicală mondială. Mai alaltăieri discutam de transumanism și Homo deus, ieri apare un virus mutant în China, și azi, dincolo lângă faptul că oamenii de ştiinţă nu reuşesc să găsească un antidot, nici măcar nu putem controla panica iscată de pandemie.

În tot acest timp, oamenii obișnuiți, cei de rând (cum li se mai zice) încearcă să găsească o cale de supravieţuire pe cont propriu, în timp ce pânza socială este sfâșiată de necunoscuta molimă. De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei mari probleme: războaiele, foametea ce a urmat după ele, și molimele. În secolul XX, a reușit sa le rezolve în mare masură. Şi iată că, la începutul sec. XXI, descoperim că nu e chiar aşa, tocmai când credeam că vor muri mai mulţi oameni de bătrâneţe, decât în urma bolilor infecţioase, şi că e momentul să ne aflăm cum învingem timpul.

reteaEi bine, azi aflăm că sunt nenumărate moduri în care am putea da greș din cauză că vrem prea mult. Revenind la film, dincolo de succesiunea de vedete care țin capul de afiș (Matt Damon, Gwyneth Paltrow, Kate Winslet, Jude Law și Marion Cotillard), este util ca, să zicem, o sesiune de instruire pre-militară pentru situații de urgență. N-o să-ți arate cum să te salvezi în pandemie, pentru că salvarea nu este una individuală; o să te ajute, eventual, să-ți păstrezi cât de cât calmul și să reacționezi cu cap și, poate, să-i învețe pe supraviețuitori ceva:

Că, dacă lupta cu virușii este o problemă a sistemului imunitar al fiecăruia, antrenând şi psihicul nostru în lupta cu una din cele mai mari frici ale omului (frica de boală), pentru a prezice şi a controla, în cele din urmă, răspândirea pandemiei, este nevoie de metodologia şi gândirea reţelelor. Citiți aici cele mai pertinente opinii apărute în ultima perioadă – de la oameni de ştiinţă.

IO (2019)

În cazul în care vă mirati si credeti ca titlul e un typo, nu este, este vorba despre Io numele unei luni a lui Jupiter. Și de aici ati dedus evident ca este vorba de un film science fiction, produs anul acesta de Netflix, cu Margaret Qualley, Anthony Mackie si Danny Huston, atat, acestia sunt toti actorii 🙂

Stilizat până la extrem, pur ca și intenție și concept, se pierde pe parcurs, nereușind să creeze o poveste ți un cadru suficient de dramatic pentru a mișca spectatorii… premisa este simpla, după ce aerul de pe Pământ a devenit toxic, planeta a fost abandonata complet, cei care au putut pleca aflându-se pe nave spatiale staționate pe orbita lunii Io, pentru a recolta energie vulcanică 🙂

Aceștia vor porni apoi într-o calatorie interstelara pentru descoperirea si colonizarea unui nou Pamant… doi supravietuitori ramasi pe Pamant, se intalnesc urmand ca sa ia o decizie finala vor pleca si ei sau vor incerca sa ramana si sa salveze ce se mai poate salva, sa se adapteze…

Cred că filmul e o parabolă, ne îndeamnă să luptam pentru salvarea planetei înainte de a ne gândi să o părăsim, cred ca în mod voit personajul feminin comunica cu prietenul ei aflat pe o nava spațială și care se numeste Elon (vă gânditi si voi la ce ma gândesc eu domnul Elon Musk 🙂 🙂 )..

Din păcate mesajul se pierde pe parcurs…nu e o capodopera cinematografica dar dacă va e lene să ieșiti (sau vă temeți de gripă) afară și sunteți la zi cu serialele favorite încercati-l…

Fahrenheit 451 – 2018

Chiar dacă  noua adaptare  a romanului  distopic  a lui  Ray Bradbury nu se ridică, poate, la nivelul filmului realizat de François Truffaut, prin faptul că nu este atât de subtilă și complexă în redarea organizării sociale și a chestiunilor ideologice, filmul  lui  Ramin Bahrani ne prezintă o America a viitorului în care roboții controlează îndeaproape viața oamenilor, cărțile sunt prohibite, istoria este  trucată și aceleași informatii sau reclame  sunt prezentate peste tot, fără oprire, pe  monitoare , un fel de  Facebook, Live foarte activ, plin de like-uriEmojiCe ar aduce nou  Bahrani sunt temele  singurătății omului modern într-o societate de ,,singles”, în care relațiile se rezumă la un fel de facebook-ism  , provocările  cu care omul se confruntă  la tot pasul, neîncrederea în ceilalți, nesiguranța de sine.  Dar ce însemnau în anii`60 și cum înțelegem  în prezent noțiunile de libertate, teroare , egalitate : libertinism, amoralitate, frici induse în mentalul nostru (atacuri teroriste din partea ,,celorlalti”, potențiale epidemii , catastrofe naturale), egalitate doar între ,,dulăi”, nu și pentru ,,căței”? Par cunoscute aceste simptome, le trăim de ceva vreme și la resimțim tot mai acut pe zi ce trece!
Guy Montag , un pompier tânăr începe să se îndoiască de misiunea lui și a colegilor săi când realizează că nu au mers niciodată să stingă vreun  foc, ci , a trebuit ca ei să vegheze mereu ca focul să ardă. Guy devine și mai bănuitor când asistă la martirajul unui colecționar de cărți. După ce vine în contact cu o grupare care s-a autoexilat, pentru a ocroti conținutul cărților salvate , Guy resimte pentru prima dată  ce înseamnă să-ți pese de tot ce societatea a pus la index : organizare,  idei propri, solidaritate, altruism, prietenie, spirit de sacrificiu pentru ceea ce ai optat să realizezi în viață. Guy Montag a început să înțeleagă altfel viața, mai ales după ce, întâmplător,  citește cartea lui Dostoievski,, Insemnări din subterană” (n.n.considerat de unii  primul roman existențialist).

Cartea este excelentă,adaptarea cam riscantă și  scenariul, am putea spune, puțin credibil  pentru americani, elvețieni, mai credibil pentru chinezii care au avut de pătimit și cu Revoluția culturală ,dar,  se refac din toate forțele și oricât de ciudat, verosimil pentru noi, zombii obedienți la ordonanțe mincinoaseEmoji .
Scenografia  este dominată de NEOane orbitoare și totul este ultratehnicizat pentru a fi siguri că ne aflăm în viitor.Un futurism greu de suportat vizual, atât de plictisitor pentru că nu prezintă prea mare interes pentru narațiunea în sine, nici pentru construcția ideatică. Imaginea este îngrijită și secvența de debut e memorabilă . Distribuția e și ea …politically correct ; multirasială , iar personajul cel mai rău e alb la față, negru la sufletEmoji . Interpreții sunt   Michael B. Jordan, Michael Shannon,Sofia Boutella , Khandi Alexander , Lilly Singh , Martin Donovan ,Grace Lynn Kung, Andy Mcqueen, Dylan Taylor.

Recenzie roman:http://or-zar1.over-blog.com/2018/06/roman-fahrenheit-451-scris-in-1953-de-ray-bradbury.html

Analiza filmului din 1966: https://cefilmevad.blog/2016/07/08/fahrenheit-451/

Limitless (serial TV)

Este sequel-ul TV al thriller-ului Limitless (2011) cu Bradley Cooper în rol principal. Din distribuție fac parte acum Jake McDorman (în rolul protagonistului), Jennifer Carpenter (Dexter), Mary Elizabeth Mastrantonio și… Bradley Cooper, starul filmului apărând în episodul pilot al serialului, chiar în rolul Eddie Morra, personajul jucat în film.

În serial, Eddie Morra este un personaj misterios, care dispare după ce-i prezintă noului personaj principal Brian (Jake McDorman) drogul NZT-48 și cum poate contracara efectele sale secundare. Cu ajutorul său, cele mai prostești acțiuni se vor dovedi cele mai inteligente momente ale vieții sale. Brian Sinclair va folosi medicația pentru a ajuta FBI la rezolvarea cazurilor.

Deşi aruncă nade spre un viitor mult mai complicat decât aventurile din episodul pilot, Limitless preferă să-şi joace eficient cărţile: regizorul Marc Webb (Uimitorul Om-Păianjen) preia metodele inventive ale lui Neil Burger din film (prezentarea vizuală a efectul drogului asupra minţii eroului sau travellingurile camerei pe străzi, prin ganguri și pe trotuare) și le amplifică. Implicarea lui Cooper în noua serie nu este singurul motive pentru care aceasta este un sequel.

„Dacă voiam să-l avem pe Cooper pe micile ecrane, nu mai era nevoie să găsim pe altcineva pentru rolul lui Eddie Morra. Dar cred că am fi ales această cale oricum, deoarece una din trăsăturile care atrag atât de mult la acest subiect este că motivul pentru care ți-ai dori pastilele NZT sunt infinite. Deci de ce n-am fi spus povestea interacțiunii unei alte persoane cu acest drog?” – a spus producătorul executiv Craig Sweeny.

Serialul preia inițial multe din premisele filmului, schimbându-le ușor: personajul principal nu este un scriitor ci un artist, cel care-i dă drogul moare și îl pune pe protagonist în fața unei alegeri, făcându-l să-și dea seama că treaba e groasă. În episodul doi se apare și fosta iubită, șamd. Ce dă farmec serialului este faptul că merge mai departe pe firul pastilelor NZT care măresc puterea creierului; în film nu era timp de așa ceva, accentul era pe conflict.

Acesta e și motivul pentru care povestea în sine (deși o știai) și mai ales consecințele sale te țin prins de ecran, chiar dacă nu mai ai aceeași actori de calibru din film. Ca spectator, este imposibil să nu te implici și să-ți imaginezi că ai deveni mai isteț peste noapte. Chiar și pentru atât, filmul are meritul de a-ți pune imaginația pe jar, devenind o experiență cinefilă antrenantă. Fără să fie vreun film zguduitor – nici pe departe – la sfârșit te lasă cu dorințe la indigo: „hmm, aș putea încerca o pastilă de-asta”.

So, google NZT. Au chiar apărut după film.