Ironia supremă a filmelor cu bucătari – care sunt de atâția ani buni în trend că aproape ne plictiseau deja – Meniul beneficiază de intrepretarea genială a lui Ralph Fiennes si cea excelentă (care se dezvăluie pe parcurs) a Anyei Taylor Joy – o știți din rolul jucat în The Queen’s Gambit, pentru care a luat un Glob de aur în pandemie.
Pentru cei care au terminat deja La Casa de Papel, dar încă au apetit pentru cinema-ul iberic și nici nu se dau la o parte din fața unui film mai înfricoșător, nu de mult Netflix a lansat pe platforma lor un surprinzător thriller-horror spaniol cu un pregnant discurs social, și cu atât mai „de groază” în contextul actual de izolare.
Premisa lui El hoyo (The Platform în engleză) este una pe atât de simplă pe cât de efect. Într-o închisoare în care celulele sunt organizate vertical una deasupra celeilalte, fiecare celulă având doi ocupanți, singura metodă de a se hrăni este compusă dintr-o platformă cu mâncare ce coboară pe rând de la primul nivel la cel mai de jos. Dacă la primul nivel ea este plină, cu tot felul de mâncăruri, la nivelurile mai de jos ea va ajunge în cele din urmă goală, ca urmare a celor de deasupra care vor consuma mai mult de cât le este necesar pentru a supraviețui.
Filmul mi-a adus aminte pe deoparte de The Cube (în ce privește conceptul locației), iar pe de altă parte de Snowpiercer (în ce privește tematica filmului, dar și stilul în care este abordat subiectul). Este fără îndoială discutată tema diferențelor sociale, în principal aceea a bunăstării și cum este ea distribuită în societate. Cei de deasupra au parte de nemăsurat mai mult decât au nevoie, în timp ce cei de dedesubt ajung să nu mai aibă nimic, ca urmare a lăcomiei celor de sus, deși așa cum este confirmat în film, mâncarea distribuită este calculată să ajungă tuturor. În contextul filmului însă, spre deosebire de realitate, atitudinea celor de la nivelurile superioare este justificată, atâta timp cât petreceai o singură lună la un singur nivel, neștiind la care nivel te vei trezi luna următoare, astfel încât preferi să te bucuri de momentele petrecute „la înălțime”.
Filmul debutează brusc, fără o introducere în prealabil, direct în interiorul închisorii și urmărește povestea unui nou deținut, alături de care vom afla informațiile necesare odată cu el, majoritatea oferite de colegul său de celulă. Expozițiunea nu este deloc plictisitoare, fiind însoțită de replici amuzante și livrate corespunzător, uneori cu ajutorul unor flashback-uri de care eu unul m-aș fi lipsit. Nu l-aș cataloga neapărat ca un film horror propriu-zis, ci mai degrabă ca un thriller, dar nu lipsesc momentele tensionate și este presărat peste tot de elemente gore.
Am fost surpins să aflu că este primul lung-metraj al regizorului, o realizare de excepție după părerea mea, nu doar datorită modului în care este abordat subiectul, sau al regiei actorilor (cei drept, puțini la număr), dar și al modului în care folosește elemente precum sunetul sau imaginea, în deosebi paleta cromatică, pentru a scoate în evidență sentimentele pe care vrea să le transmită privitorului în momente-cheie.
Mă bucură faptul că Netflix este dispus să investească în astfel de producții îndrăznețe, cu atât mai mult cu cât este o producție străină a unui regizor la debut. La fel de îmbucurător este faptul că și românii pot să aprecieze acest gen de film, fiindcă l-am văzut prezent în Top 10 Netflix câteva săptămâni consecutive, mai ales un film cu un atât de puternic mesaj politico-social de susținere și colaborare atât de necesar în contextul crizei pe care o traversăm.
Serenity pare în prima sa parte un thriller despre pescuit, şi doar titlul (cel puţin în traducerea românească) te avertizează că ar putea fi ceva mai mult de atât. Ok, titlul şi apariţia scoasă din context a unui comis-voiajor (Jeremy Strong, cunoscut din Succesion), cu costum și valiză, mai dă câteva indicii că Plymouth, portul din paradisul în care este plasat filmul, nu-i doar ce pare a fi.
Matthew McConaughey este Baker Dill, proprietarul unei ambarcaţiuni de pescuit, iar Diane Lane joacă rolul amantei înţelegătoare. Atâta doar că în lumea asta patriarhală apare două propuneri: Fosta soţie, Karen (Anne Hathaway), îl imploră pe Dill să-l ucidă pe actualul ei soţ, Frank (Jason Clarke) – iar ceea ce pare iniţial o intrigă aflată sub semnul deciziei lui Baker de a comite sau nu crima se doveşte în curând a fi cu totul altceva.
În acelaşi moment, sau imediat după propunerea ce pare să inducă intriga filmului, (re)apare agentul comercial ce încearcă să ia legătura cu Baker Dill, porecla pe care şi-a luat-o personajul jucat de câştigătorul premiului Oscar Matthew McConaughey. Intrigă sau moment T, de atunci filmul se schimbă total, majoritatea scenelor devenind… intrigante.
Ce promitea să fie un reușit film noir sau măcar o poveste cu detectivi se amestecă în lumea jocurilor din mintea unui băiat care se ascunde de certurile din familie într-un univers virtual. Atâta doar că pretenția realizatorilor de a include intriga polițistă într-o lume virtuală nu funcționează din cauza legăturilor dintre realitate și constructul virtual, care nu prea au nicio noimă.
Un film pentru fanii lui Matthew McConnaughey și Anne Hathaway, care vor aprecia măcar personajele: un bărbat musculos, sub soarele tropicelor, o frumusețe de păpușă – devenită femeie fatală – ce continuă fără să inoveze pe aproape aceleași tipologii. Încheierea filmului, inopinată pentru cei care așteptau un thriller clasic, însă sugerată de mici indicii care vorbesc despre o lume cu totul diferită, face din misterul unei crime cu totul altceva.
După nouă episoade, seria întâi e gata, a iar doua se filmează – pentru Sky Atlantic si Amazon Prime – cu David Morrissey si Kelly Reilly. Tocmai terminasem de făcut binge watching la tot Game of Thrones până la seria care urmează exact, tot de la început :), când am descoperit Britannia. Acum, vă spun direct, nu e Game of Thrones, dar e tare, tare de tot…
Dark historic fantasy, aș spune, dur, negru, înfricoșător, sinistru chiar pe alocuri, cu un final extrem de socant, dar te prinde, te face sa te gândești la personaje, la ce urmează, nu incercati, habar nu aveti unde merge povestea vă garantez. Daca ghiciti ceva sunt chestii minime, linia mare e ascunsă…
Nu îmi place să fac synopsis, că îl găsiți oriunde… Serialul e tare, efectele nu sunt extrem de spectaculoase, dar dacă treceți peste asta, serialul vă va absorbi într-o lume viscerală, în negura istoriei. Nici nu a trecut așa mult de atunci…creaturi ciudate oamenii, lacomi si cruzi…
Un serial de pe AMC, cu Ciaran Hinds, Tobias Menzies si încă alti actori buni, după o carte de Dan Simmons, inspirată de expeditia capitanului Sir John Franklin în Antarctica în perioada 1845-1848….
Filmul pleacă așadar de la un fapt real. E bun, chiar foarte bun – deși negru, extrem de real – amar ca o cana de ceai negru complet neîndulcit, și de groază.
O groază palpabilă, frica însăși devine un personaj prezent în fiecare scenă… dacă vă place senzatia, dați-i drumul, e un thriller extrem de inteligent…
Nu veți ghici povestea, vă garantez…are deja o serie cu zece episoade, le puteți vedea pe toate, urmează seria doi dar cu alta tema, ca si personaj rămane doar Frica…
E un serial intens, perfect realizat, de vazut fara doar si poate pentru oricine iubeste filmele, serialele…
A nu se rata.. aș mai scrie ceva, dar mi se face iarăși Frica, lasati o lumina aprinsa înainte sa il vedeti…
Aaa și nu m-as uita la el in excursie la munte inconjurat de zapada intr-o cabana de lemn cu multi alti oameni semi-necunoscuti… 😉
Filme care merită văzute 