Walesa. Czlowiek z nadziei e altceva decât un omagiu adus de regizorul Andrzej Wajda președintelui mișcării Solidaritatea, Lech Walesa, câștigător al premiului Nobel pentru pace. Nu e doar un simplu biopic al unui uomo paradoxale, e și un liant de mândrie națională poloneză în filmul acesta, care are totuși mult peste cele două ingrediente. Sub pretextul unui interviu luat lui Walesa (jucat de Robert Wieckiewicz) de celebra jurnalistă Oriana Fallaci (Maria Rosaria Omaggio, în „ton” cu Wieckiewicz), avem ocazia să recapitulăm (și fără să vrem, să facem o analogie) ce a însemnat de fapt, reformarea comunismului din interior.
–––––––––––––––––––––––––
Mai mult decât punctarea evenimentelor istorice „așa cum au fost”, filmul reușește să le interfereze cu viețile oamenilor obișnuiți (superbă faza cu pruncul lui Walesa sugând de la pieptul milițiencei), pentru a le aduce în actualitate. Fiindcă toată povestea începută în decembrie 1970 la Gdansk aduce cu ce s-a întâmplat la Brașov abia în 87 și explică de ce noi suntem cu aproape două decenii în urma Poloniei. Chit că am fugit cu pași mari după Europa, ceea ce la noi s-a întâmplat în 89, la polaci începea în 2 iunie 1979. Chiar dacă până la alegerile libere au avut de parcurs un drum lung, măcar au reușit să pună Sindicatul „Solidaritatea” în locul Cooperativei „Munca în zadar”.
–––––––––––––––––––––––––
Dacă scenariul diferă, traseul și actorii sunt aceiași: încep muncitorii, intră în scenă cumva și intelectualii, se dezvoltă presa liberă, apar și minerii, se apelează la armată… Așa că apare, firesc, întrebarea: de ce nu putea să apară acest „film” și la noi? Iar răspunsul e, probabil, omul providențial. Noi, românii, am stat în așteptarea lui, în vreme ce polonezii au făcut greve, s-au mobilizat unii pe alții, l-au scos la un moment dat pe Walesa la înaintare, dar nu l-au lăsat singur și nici nu l-au idealizat. Omul pleca la grevă oarecum cu acordul nevestei (Agnieszka Grochowska, în rolul frumos al Danutei), nu înainte de a repara căruciorul. Iar solidaritatea funcționa în primul rând în familie, de la emoționantele scene cu ceasul și verigheta, la încurajările reciproce.
–––––––––––––––––––––––––
Un rol bun face și antagonistul personal al lui Walesa, securistul Nawislak (Zbigniew Zamachowski, care a jucat și în filmele lui Kieslowski). Spuneam că Wajda reușește să toarne (cu sprijinul scenaristului Janusz Glowacki, revenit în cinema după patru decenii) multă mândrie poloneză aici, susținând, foarte convingător, că polonezii au fost cei care au pregătit scena pentru transformările din Est. Am încercat pe cât posibil să nu fac spoiler, dar nu mă pot abține să nu reproduc scurte aserțiuni ale lui Walesa din film, ca să vă conving să-l urmăriți (cu toate comparațiile mele, nu e despre politică):
–––––––––––––––––––––––––
– Nu ești un bun politician?
– Sunt un electrician!
– Cine v-a învățat să vă reacționați în felul acesta?
– N-am citit multe cărți… adorm la pagina 5, dar am instincte bune, pot să mă descurc pe cont propriu; mi-am reparat de unul singur mașinile de spălat…
Filme care merită văzute 