Arhive pe categorii: comentarii

Cronică de film vs comentariu

N-am avut niciodată pretenția că facem pe CeFilmeVăd critică de film. Chiar numele blogului o spune: publicăm mai degrabă cronici de întâmpinare sau, mai puțin pretențios spus, notăm aici ce filme vedem și împărtășim părerile noastre cu alți cinefili. Cronica de întâmpinare e un sub-gen al cronicii de film, practicat și de bloggeri, publicată, de regulă, în urma unei invitații la o premieră de film.

Chiar dacă s-ar putea să rămână de acum doar o amintire, ieșitul la un film în oraș nu presupunea doar biletul de intrare; era vorba și de timpul alocat evenimentului, cu drumul până la cinema, parcarea (eventual), consumația și așa mai departe. Oricum, bloggerul se simțea dator să-și scrie impresiile după prima vizionare, măcar dacă i-a plăcut sau nu.

Cu totul altceva e cronica unui film pe care mergi să-l vezi de curios: fie că urmărești un actor, că-ți place subiectul sau că vrei să vezi ecranizarea unei cărți care ți-a plăcut. A scrie cronică de film presupune să fii în temă, fie că ai studii în domeniu, fie că vii din alte zone conexe (unii consideră cronica de film un sub-gen literar). De-asta e deranjant să vezi un titlu din ăsta pe un blog generalist: Cronică de film și un #acolo, cu maxim două-trei rânduri, comentarii, aruncate sub fiecare titlu de film.

Sigur că e vorba şi de stilul blogului, scris de Vali împreună cu cititorii săi: autorul aruncă două trei fraze provocatoare, ca să lase loc de comentarii, dar… însă… totuși! Posibil ca şi bloggerii de film să fi contribuit la uşurătatea genului numit cronică de film, prin stilul diluat în care îşi expun puţinele şi uneori prea-puţin originalele idei. Mai este apoi şi cronica de tip PR-ist, în care presupusul cronicar nu face decât să adapteze comunicatul de presă.

De fapt cronica de întâmpinare, în forma ei „clasică”, consacrată înainte de 1990, nu mai există. Această dispariţie a fost cauzată, explică prozatorul Ioan Groşan, de neîmplinirea a trei condiţii obligatorii: să fie scrisă de o personalitate critică recunoscută, să aibă o regularitate de metronom, şi să apară în publicaţii cu difuzare naţională, de preferinţă săptămânale. Printre ultimii cronicari de această factură să-i menţionăm pe Alex. Leo Şerban & Andrei Gorzo, în Dilema.

Mai nou în spaţiul românesc au apărut, în cadrul sub-genului, și subspecii. Acestea constau de fapt, în false cronici de întâmpinare, scrise de amici ai regizorului sau scenaristului, cam așa cum se fac textele condescendente de pe coperta a patra a unei cărți și unde, de regulă şi în esenţă, citim că respectivul autor este «o voce cu totul aparte». În contrapondere, scurtele comentarii de 2 rânduri, seci şi la obiect, despre filmele văzute în weekend, mai că sunt de preferat. Cu menţiunea că merită doar titlul de comentarii, nu cronică de film.

Feedback

noua ne place sa scriem speram ca si voua va place sa cititi, daca da…spuneti-le prietenilor de noi, trimiteti linkul pe FB pe Twitter pe orice…vrem sa scriem pentru cati mai multi…si feedback oricand bine venit…
Noi nu facem reclama la filme, nu dam copy paste la synopsisul pregatit de producatori, noi chiar vedem filmul, serialul si apoi scriem despre el…evident parerile sunt subiective dar suntem cinefili de anduranta deci avem ceva exercitiu…
Nu suntem sponsorizati de nimeni…nu vrem sa va vindem nimic…iar daca un film e de r….. asta vom si scrie despre el…avem un no bullshit policy…:)
Daca v-am recomandat un film, l-ati vazut si l-ati gasit interesant atunci noi ne-am atins scopul.

Oscar Buzz 2018 (2): filme de pe Netflix

Continui seria despre Oscarurile de anul viitor, stiu că e devreme, dar să nu vă prindă nimic nepregătiți. De această dată vreau să scot în față un trend interesant din partea platformei Netflix. Dacă cel mai mult sunt cunoscuți pentru producțiile de televiziune unde au început să câstige la greu diferite premii din partea industriei respective, de  anul trecut au intrat și pe teritoriul festivalurilor de film. Beast of no Nation este o producție marca Netflix care  a forțat intrarea și a primit niște nominalizări la Golden Globes și Bafta.

De aceea în acest an se simte o presiune și mai mare, avem The Meyerowitz Stories (New and Selected) care și-a început traseul festivalier direct la Cannes. Îl văd cu sanse mari și la Golden Globes în categoria comedie, dar Netflix are ca țintă supremă Oscarurile. Aici este preconizat Adam Sandler ca o supriză, mulți specialisti consideră ca fiind unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa.

Mai departe este de remarcat achiziția celor de la Netflix: 12.5 milioane de dolari pentru filmul Mudbound. O senzație în cadrul festivalului de la Sundance și se pare că va fi pariul de anul viitor pentru Oscaruri, urmând o campanie de promovare intensă. Are un subiect care rezonează cu membrii votanți ai Academiei. Dealtfel într-un scurt timp am să-l vizionez, fiind disponibil pe Netflix.

Garrett Hedlund, Mary J. Blige and Rob Morgan appear in Mudbound by Dee Rees, an official selection of the Premieres program at the 2017 Sundance Film Festival. Courtesy of Sundance Institute |photo by Steve Dietl.

 

First They Killed My Father este o producție marca Netflix regizat de Angelina Jolie. O operă cinematografică ce reprezintă Cambodgia la Oscarurile de anul viitor, cu o poveste dură din interiorul acestui popor. Un film care cu siguranță are sanse să fie nominalizat la Oscaruri și prin acest fapt să atragă atenția asupra unor asemenea evenimente tragice.

Acestea sunt cele mai importante filme pe care se va baza cei de la Netflix pentru anul 2018 la Oscaruri. Desigur în trecut au avut un cuvânt de spus la nivel de documentare, dar sunt niste categorii care nu stârnesc interes mare. De aceea în acest an vânează categoriile de top: cel mai bun film, cea mai bună regie, pentru actori.

Siteurile de filme online cad ca muștele

Un alt site care distribuia linkuri către conținut video nelicențiat are domeniul.ro sechestrat: este vorba de vplay.ro, în vreme ce primul site de acest gen închis deja de un an, pentru spălare de bani, este serialepenet.ro

Capital enumeră o listă a site-urilor vizate de autorități, dar ea este, desigur, ceva mai lungă, iar primele domenii care vor fi închise sunt cele .ro

1.    serialeonlinetv.com
2.    divxonline.biz
3.    filmehd.net
4.    filme-online-gratis.com
5.    fsplay.net
6.    hdfilmeonline.info
7.    cinemaxx.ro
8.    filmepro.ro
9.    filmeonlinetari.com
10.  tvpug.com
11.   deseneanimateonline.info

Un exemplu despre cum se pot închide aceste site-uri mai eficient l-a oferit acum trei ani compania anti-piraterie MUSO cu sediul la Londra, o alternativă independentă la IFPI ce colaborează cu peste 1.000 de companii de media la nivel global. MUSO reușea să semneze un acord istoric cu VK.com, rețeaua socială ajunsă pe locul doi în topul celor mai vizitate website-uri din Rusia, unde era privită ca o alternativă la Facebook.

VK.com-logo.svg.pngMajoritatea siteurilor pirat de filme online (inclusiv din Romania) foloseau vk.com pentru uploadul filmelor subtitrate pe care le încorporau (embed) in pagini. Prin acel acord, toate linkurile au fost suspendate, însă pirații online s-au reorientat spre alte site-uri rusești.

Prinde hoțul, scoate-i ochii!

Un proverb deturnat – prinde orbul, scoate-i ochii, își schimbă astfel sensul: ca și cum răul e deja făcut, sau ești nevoit să cauți acul în carul cu fân. Să privim, la finalul mini-seriei despre războiul filmelor online, începută aici, o imagine de film. Filmul este unul vechi: To Catch a Tief, în regia lui A. Hitchcock, cu Grace Kelly și Cary Grant.

to-catch-a-thief-grace-kelly-and-cary-grant

Haideți să fim cinstiți, încercând să răspundem la o întrebare: vom mai atinge oare, vreodată, o asemenea eleganță? Indiferent câte filme s-ar scoate, și s-ar mai (putea) viziona. Poate vreodată cantitatea să-și spună cuvântul în fața calității? Sperăm că (încă) nu! Filmele vechi, cele cu adevărat frumoase vor fi totdeauna accesibile la prețuri rezonabile sau chiar gratuit, pentru că majoritatea le-au văzut.

Ce va trebuit plătit va fi, întotdeauna, conținutul cu caracter de noutate: filmele premiate, block-busterele, cele lansate cu mare tam-tam. Nici măcar nu e o dispută asta, dacă este bine sau rău că dispar site-urile de filme online. Este pur și simplu o problemă de opțiune. Dacă suntem încă de acord să le folosim, este pentru că preferăm cantitatea în detrimentul calității, și nu invers.

À bon entendeur, salut!