Oameni ca noi (2012)

Filmul ridică încă din titlu o problemă morală: ce se întâmplă când un producător și scenarist de francize pline cu efecte vizuale puternice (Alex Kurtzmann, cunoscut pentru Transformers sau Star Trek, adică producții cu succes garantat) are ocazia să regizeze un film după o istorie personală, adică exact opusul a ceea ce l-a consacrat? Ei bine, contrar așteptărilor, rezultatul este o poveste nu doar plăcută la vizionare, ci de-a dreptul cuceritoare și intimă, un studiu de personaje inspirat parcă din Hollywood-ul anilor ’70-80.

Titlul pare un sinonim la Ordinary People, filmul de debut al lui Robert Redford. Deşi este evaluat PG-13 pentru limbaj și tema sensibilă, nu există aici explozii, urmăriri sau efecte speciale (omițând că stelele Elizabeth Banks, Michelle Pfeiffer și Olivia Wilde arată ca niște femei obișnuite), ci „doar” o dramă de familie în care se poate regăsi orice (sic!) om de succes. Evit să dezvălui subiectul pentru că nu m-aş uita în cunoştinţă de cauză la aşa ceva; dar am prins televizorul deschis pe acest film (rulează pe HBO) şi nu m-am putut desprinde de ecran.

people2Dacă mi-ar fi spus cineva că aș putea petrece câteva ore după Crăciun cu oameni defecți, pentru a observa cum se raportează unul la celălalt, nu i-aş fi dat crezare. Ce m-a intrigat din start a fost titlul, deşi am explicat mai sus de unde cred că s-a inspirat (cu bună intenţie), atâta doar că „Nimeni ca noi” ar fi fost, poate, mai exact. N-aș fi crezut nici că voi aștepta cea mai mare parte a unui film în 2019 pentru a auzi o propoziție simplă, care ar fi clarificat toată drama. Era și una scurtă: „Știi, suntem frate & soră”. Bun, s-ar putea să fie un motiv ca să nu vrei să spui cuiva asta, dar nu în această poveste, anume.

Frații (vitregi) în cauză sunt copiii unui celebru producător de discuri din Los Angeles, care a făcut carieră din albumele cu legende rock și, printre picături, a găsit timp și pentru o viață dublă (de familie – iaca și spoilerul). În fine, tot o să vreți să vedeți filmul, pentru că în oricare cinci minute din povestea simplă de aici este mai multă umanitate decât în ​​majoritatea francizelor de gen. Nu este vorba despre ce se întâmplă, ci despre cum se întâmplă și cum reacționează personajele Sam (jucat bine de Chris Pine), Frankie (excepţională în rol Elizabeth Banks) şi Lilian (Michelle Pfeiffer, uimitoare ca întotdeauna, aici în rol de mamă) la aceste întâmplări din viaţa lor.

Interesant că lipseşte tocmai elementul declanşator, tatăl dispărut cu tot cu legenda sa. În funcţie de spectator, tocmai calităţile filmului pot fi interpretate ca defecte. Povestea se joacă atât cu cu Frankie cât și cu publicul, numai că de la un anumit punct, un adevăr nespus poate să nu mai intereseze atât, și să devină chiar obositor. Altora, dimpotrivă, tensiunea aceasta li se poate părea o virtute cinematografică, dar de la un punct, devine o manipulare sadică. Dacă bătrânul era un tip rece, se pare că aşchia nu a sărit pre departe de trunchi, huh?

peoplePeople Like Us cucereşte prin portretele atrăgătoare ale personajelor principale, pe care le simţit suficient de aproape de nişte oameni ca noi – atât de aproape încât secretul cam prea lungit ajunge să le submineze. Astfel că ies în evidenţă, prin contrast, personajele secundare interpretate de Michelle Pfeiffer si puştiul Michael Hall D’Addario. Acesta îl din urmă îl joacă pe Josh, puștiul care primește de la bunicul să (via unchiul Sam) câteva reguli de viaţă care merita reţinute:

1. Don`t like something just because you think other people will like it, because they won’t. (nu-i sigur că ceea ce pare să placă la toată lumea, chiar place cu adevărat).
2. Most doors are closed so if you want them to open you need a cool knock. (cele mai multe uși din lume sunt închise, așa că dacă vrei să intri pe vreuna alege-o pe cea interesantă și dacă ciocănești la ea fă-o cât mai original.
3. What you think is important isnt. What you think is unimportant… is (tot ce crezi că e important, nu este și tot ce crezi că e neimportant… de fapt este).

4. Don’t shit where you eat (nu-ți fă nevoile unde mănânci).
5. Lean into it (Apleacă-te asupra a ceea ce faci… nu contează rezultatul. Contează s-o faci cu pasiune. Indiferent dacă acel „ceva” e bun sau rău).

6. Don’t sleep with people who have more problems than you (nu te culca cu persoane care au mai multe probleme decât tine).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.