The Mandalorian (serial)

Dacă ți-au plăcut cumva speluncile de la marginea Imperiului din primele episoade Star Wars, uite că Disney, după preluarea francizei, s-a gândit să-i pună la treabă și pe scenografii care au realizat minunățiile alea de decoruri cu alieni, nu doar pe fătucile de la marketing. Așa că, între evenimentele din a doua trilogie (lansată prima) şi resuscitarea din 2015 cu The Force Awakens, și-a făcut loc această serie minimalistă.

The Mandalorian este punctul de atracție al platformei de video-streaming Disney+. Povestirea de aici se situează nu doar la periferia Imperiului, ci și a mitologiei Star Wars: nu apare niciun cavaler Jedi, personajele sunt dinadins mai seci, protagonistul principal nici măcar nu-şi arată faţa, etc. După primul episod apărut pe 12 noiembrie, primului sezon se încheie mâine, 27 decembrie, la o săptămână după mega-premiera Star Wars: The Rise of Skywalker.

Personal mă bucur că J.J. Abrams i-a aruncat creatorului Jon Favreau acest os de ros, iar aventurile vânătorului de recompense – modelat după legendarii Boba Fett şi Jango – până la marginile cele mai îndepărtate ale Galaxiei, unde Noua Republică nu-şi poate exercita autoritatea, pare să meargă în paralel cu saga Skywalker. Fabrica de bani Disney nu se dezminte, și cu The Mandalorian duce Star Wars într-un soi de vest sălbatic al spațiului cosmic.

Dacă puținele cadre largi te fac să cauți prin sertare după cablul HDMI, peisajele urbane sunt aproape medievale,  vânătorul de recompense trecând pe străduțe de alaltăieri, mobilate cu artefacte de mâine. De apreciat şi lungimea rezonabilă a episoadelor (cam 30-35 de minute), fiecare din ele având câte o provocare punctuală. Dar important e ce rămâne la sfârşit: acelaşi sentiment pe care îl aveai când urmăreai primele episoade ale seriei Star Wars

Apoi, dacă episodul pilot te duce cu gândul la marginalii din Star Wars, al doilea reia tema retro SF din Mad Max: protagonistul, ce pare exponentul unei rase de armurieri războinici (mandalorienii), cărora nu le plac androizii, atacă tot felul de maşinării prin deşert, oraşe umblătoare pe şenile şi interacţionează cu un alt personaj, la fel de tăcut ca şi el, din (re)cunoscutul univers din care se inspiră. Bine, mai puţin Forţa, care i-a rămas lui J. J.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.