Arhive pe etichete: Travis Fimmel

Nimic nou pe frontul de vest (2017)

Anunțată ca intrată în post-producție, cu dată de lansare între sfârșitul anului 2016, începutul lui 2017, a treia ecranizare a romanului Pe frontul de vest nimic nou scris de Erich Maria Remarque se bucură de prezența starului australian Travis Fimmel (pe care l-am văzut în primăvara acestui an în ultima serie Vikings, distribuită de History, și mai recent, în franciza Warcraft. Începutul). Ce poate aduce nou scenariul adaptat de Ian Stokell și Lesley Paterson, după clasicul roman anti-război, scris de un veteran?

Dacă prima ecranizare americană, la un an de la apariția cărții, în 1930, lua două premii Oscar (pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor – basarabeanul Lewis Milestone = Lev Milștein), jumătate de secol mai târziu, All Quiet on the Western Front (1979), adaptarea pentru TV după un scenariu de Paul Monas, în regia lui Delbert Mann, câștiga un Glob de aur. Probabil că producătorii au intuit momentul unor noi premii, însă marea lor provocare va fi să scoată dintr-un text clasic, despre războiul purtat în tranșee (pe care noi îl asimilăm azi jocului de paint-ball) sensuri actuale.

all1Ambele ecranizări anti-război se prezintă sub forma unei povești a formării (coming of age), primul asamblând scene simbolice ale romanului – cu accent pe dialogurile și revederile cu directorul Kantorek și instructorul Himmelstoss, în contrast cu sfaturile practice ale lui Kat – cea de a doua lăsând o impresie mai coerentă, chiar dacă preia multe scene din prima ecranizare (mai ales finalul, chiar dacă soldatul moare într-una observând un fluture, iar în cealaltă o pasăre).

Așadar, mai ales că știm finalul – All Quiet on the Western Front – ce poate aduce noua ecranizare? Prezența lui Travis Fimmel în rolul șefului de pluton Stanislaus Kat Katczinsky poate însemna schimbarea perspectivei: dacă în primul film Kat aducea mai degrabă cu un brav Svejk – descurcăreț, dar cam grobian – în al doilea, poate și datorită lui Ernest Borgnine, el apare ca o figură protectoare, aproape paternă (cu mulți copii acasă) și blajin. Iar în continuare, ca o o potrivire cu ultimul rol al lui Fimmel din seria Vikingilor el ar putea aborda, pe lângă aerul patern, și o perspectivă eroică a personajului.

all3

Și cei doi scenariști, Paterson (implicată în producția de filme independente) și Stokell (jurnalist la Washington Post) promit să aducă o abordare fresh: ei au demarat proiectul pe compania lor Sliding Down Rainbows Entertainment, înainte să se asocieze cu Radar Pictures, care l-a adus pe regizorul Roger Donaldson (The World’s Fastest Indian, The Bank Job). Singura problemă care ar putea întârzia producția ar fi perioada mai puțin fastă din punct de vedere financiar prin care trece co-producătorul belgian Corsan.

Serialul Vikingii, la sezonul IV

Să profităm de week-end, zic, și să vedem ce aduce nou a IV-a serie de întâmplări istorice din serialul Vikings. Deși remarcasem pauze aiurea sau filmări sacadate la primele scene de luptă din serie, până la urmă tot mixul ăsta de personaje, fiecare cu credința și personalitatea lui, n-are cum să nu te (re)cucerească. Mult mai bun ca reconstituire istorică decât, spre exemplu, Spartacus – pentru care aventura sclavilor răsculați era doar un pretext pentru scene de luptă și sex – se pare că producătorii Vikingilor imaginați de Michael Hirst continuă să brodeze pe motivul istoric (atât cât a fost posibil de recuperat în urma probelor rămase) personaje consistente, reușind ca intrigă, printre luptele dintre ele,  să inducă și tensiunile interne ale fiecăruia. Așa că, în lipsa altora (istorice românești) pe care nu are cine le face, că regizorii noștri încă se mai văd călare pe valuri festivaliere, belim ochii la seriale despre istoria insularilor. Mă rog, ăștia care nu ne-am turcit de tot cu Suleyman și alți magnifici…

VikingsRagnar2Revenind la nordici și cei de pe insule, se mai sperie de câte-un zeu, după care uită de el și se urăsc mai departe, luptându-se ori pentru supraviețuire, ori pentru supremație (părea cam aceeași treabă, atunci), folosindu-și toate instinctele – inclusiv sexualitatea – așa că mai fac și copii între timp. Care copii, o apucă pe drumul lor, ducând povestea mai departe. Interesant cum faima lui Ragnar îl menține în viață în vreme ce el se luptă cu boala. În timp ce printre nordici se duce vestea atacurilor sale asupra Londrei și Parisului, fiii săi sunt vânați de regi minori care vor să-și facă un renume din asta, ori doar să se răzbune pe cel care i-a învins, reușind doar să facă și din acei cățelandri, bărbați adevărați. Și până la urmă aflăm cum au ajuns englezii așa cum au ajung, luptându-se între ei și cu invadatorii, și că nu doar noi am fost la răscrucea imperiilor și a civilizațiilor, iar lupte și alianțe s-au făcut mereu, de când e lumea.

La fel de buni, în continuare, cuplul de prieteni și dușmani (Travis Fimmel în rolul lui Ragnar și Gustaf Skarsgård în cel al lui Floki), la fel de plicticos Clive Standed în rol de (sic!) Rollo – bașca, i-au mai găsit și-o nevastă pe măsură – doar Nathan O’Toole crește în rolul lui Bjorn Lothbrok, iar Alyssa Sutherland continuă să joace șerpoaica ideală ca prințesa Aslaug. Promițător new-entry, Peter Franzén în rolul King Harald, excelent interpelat de Ragnar la final de episod.

Martie vine cu seriale noi

kevinPrimul serial – despre politică – este unul din preferatele lui Obama. Se numește House of Cards, a început din 2013 (deci este la al 3-lea sezon) iar actorul principal Kevin Spacey a primit în sfârșit în acest an Globul de aur, după 8 nominalizări. Criticii de film spun că face aici rolul vieții lui; mie îmi plac în special fazele în care trage cu ochiul spectatorului. Din acest serial s-ar fi inspirat Ponta când i-a cerut lui Iohannis să-i ceară scuze soției sale, în prima lor confruntare televizată, și culmea, la fel ca și în cazul personajului Frank Underwood, a fost o manevră psihologică ratată, prilejuindu-i taciturnului Klaus Iohannis memorabila replică: decât să fiu mârlan, mai bine pierd.

Ce aduce nou seria 2015? Ei bine, apare în mod surprinzător un președinte rus, Petrov, fost agent KGB, la fel de rece și calculat ca și Vladimir Putin, cu care seamănă și fizic, dar este un personaj mai pitoresc, care bea și cântă la sindrofii, o combinație de Elțin cu Putin. Machiavelicul Frank pare a-și fi găsit în sfârșit un adversar la fel de lipsit de scrupule ca și el, dar acesta e un pariu oarecum riscant, mutând miza pe politica externă. Este de urmărit și dacă rolul soției de președinte, jucat de Robin Wright cu prea multă răceală (după părerea mea) în sezonul trecut va suferi modificări, pentru că urmărim acest film cu atenția îndreptată spre cele două personaje și jocul politic american. Dacă întreg centrul de greutate se va deplasa pe alte coordonate (pierzând probabil mulți spectatori pe drum, din acest motiv), mai putem spera doar ca personajele principale să-și clarifica relația cam ambiguă și neconvingătoare din seriile precedente.

the affairUn alt serial de urmărit peste week-end este The affair care, deși lansat doar anul trecut, a reușit să-i ia fața mai titratului House of cards și să câștige Globul de aur pentru cel mai bun serial dramă în luna ianuarie. Asta și datorită jocului reușit de Ruth Wilson, care a primit și ea un Glob de aur pentru cea mai bună actriță în rol feminin. Între ea (Allison Bailey) și Dominic West (care-l joacă pe Noah) ia naștere o relație (a love affair în engleză, spre deosebire de business, în română cuvântul afacere având cea de-a doua conotație).

Ambii sunt căsătoriți, iar povestea relației lor extraconjugale ni se deslușește treptat, pe bucăți, din perspectiva fiecăruia dintre cei doi participanți. Scenele par decupate din realitatea cotidiană, când apare rutina, iar străinii care dau târcoale par să ascundă exact ceea ce căutăm.

O veste și mai bună este reluarea producției History Channel, Vikings, a cărui a 3-a serie a debutat la sfârșitul lunii trecute – iar din martie a apărut și la noi, subtitrat. Serialul este de urmărit atât pentru acuratețea detaliilor privind adevărul istoric (doar părțile necunoscute sunt exploatate artistic) cât și pentru pitorescul personajelor, care în această serie par să-și fi intrat și mai bine în roluri. În special eroul Ragnar Lodbrok (interpretat de australianul Travis Fimmel), care ajuns rege pare a pierde din tensiune – înlocuită de intrigi de palat și de alcov – reușește să compenseze diluarea rolului prin accentuarea personalității sale charismatice. Noua serie introduce alte patru personaje care iau locul vikingilor decimați de raiduri sau de luptele pentru supremație. Remacabil la acest serial nu sunt aspectele sângeroase, comune serialelor istorice de gen (vezi Spartacus), cât viziunile fiecărui personaj asupra istoriei.

Scandinavilor li se oferă o alianță cu regatul Wessex și are loc așezarea lor pe pământul fertil. Dar schimbul între civilizații aduce cu el alte conflicte. Vor fi războinicii în stare să le facă față?