Arhive pe etichete: The Revenant

O schimbare de linii la Hollywood?

Am văzut în primele luni ale lui 2016, când s-au dat premii pentru regie, scenarii, imagine și montaj, vreo patru festivități. S-au acordat multe titluri: cel mai bun actor / cea mai bună actriță în rol principal / secundar / dramă sau comedie, în Europa și SUA. Iar câteva din aceste premii au arătat ceva ce stă să se-ntâmple, nu peste tot în lume, ci acolo, la Hollywood, unde mai toate chelnerițele fac cursuri de actorie, iar șoferii se visează scenariști sau asistenți de imagine.

Pare să fie o schimbare de linii: finaluri de carieră, recompensate, la Globuri, cu rolul de cel mai bun actor în rol secundar pentru Sly. La EFA, cu cel mai bun actor pentru Michael Caine. Ca și în muzică (vezi concertele din Europa de Est a unor mari muzicieni, deja desueți pe meleagurile lor) și asemeni balenelor, majoritatea actorilor vin să eșueze (sau, mai onorabil, să ia premii pentru întreaga activitate) în Europa. De acest gen inegal de duel par a fi conștienți doar francezii, care au la premiile Cesar cea mai promițătoare actriță și cel mai promițător tânăr actor. Ei bine, aceste… proceduri, acceptate de europeni și de ziariștii străini de la Hollywood (care acordă Globurile de aur) nu au mai ținut la Oscar, fapt devenit evident după acordarea premiilor Academiei.

În Spotlight. Michael Keaton, după cântecul de lebădă zburătoare din Birdman, apare aproape complet încărunțit, schimbare vizibilă mai ales prin alăturarea de un John Slattery albit (mă rog, la fel cum a fost în toate seriile Mad Men, doar ceva mai slab) și un Liev Schreiber bărbos și echilibrat, matur. În comparație cu ei, Mark Ruffalo (tocmai fusese nominalizat la Globuri pentru tatăl maniaco-depresiv din Infinitely Polar Bear) pare numai bun să joace rolul tânărului ziarist în goana după subiecte fierbinți – așa că fuge tot filmul după dovezi.

Se toarnă tot mai rar epopei grandioase (și atunci, vezi Exodus: Gods and Kings, ies răsunătoare eșecuri), iar filmul nu mai umblă după roman (nu se mai caută ecranizările, decât, cel mult, după ficțiuni), dar îi copiază tendințele: împletirea (a cât mai) mai multor fire narative, în preferința pentru destinele împletite ale persoanelor comune, absolut obișnuite, în dauna urmăririi exclusive a destinului unui personaj principal – eroul sau protagonistul – și eventual, a câtorva personaje care-l pun în lumină: asociații săi, ca mentorul și sidekik-ul (colaboratorul) și antagoniștii sau antagonistul.

Un altfel de exemplu ne oferă The Big Short, unde câțiva iluștri necunoscuți (deținători de mici fonduri de capital) descoperă întâi slăbiciunile și apoi putreziciunea sistemului manipulat de marele capital, după care îi aplică ultima lovitură, doborându-l chiar cu armele falsificate de acesta din urmă. Aici își dau mâna (chiar dacă nu colaborează propriu-zis, ci doar se inspiră din ideile celorlalți) Michael Burry (jucat de Christian Bale), traderul Jared Vennett (Ryan Gossling) care propagă ideile lui Burry către Mark Baum (interpretat de Steve Carell), iar pe fir mai intră și Ben Rickert (Brad Pitt) după ce doi tineri investitori descoperă o hârtie a lui Vennet.

Dar această nouă tendință s-a văzut cel mai bine, cred, în The Revenant (pe care eu personal nu l-am văzut, fiindcă s-a comentat intens aici pe blog) și Steve Jobs. În cele două producții menționate, deși Leo și Kate iau Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal, respectiv nominalizare (plus premiu la Globuri) pentru cea mai bună actriță în supporting role (termen mai cuprinzător decât rol secundar), prestațiile lor nu mai sunt de ajuns ca să susțină filmul, care nu ia The Best Picture, tocmai din cauza acestui stil deja, se pare, perimat de distribuție – cu actor principal și antagonist sau sidekik. Și atunci se pune întrebarea: asistăm doar la o schimbare de linii (o generație se lasă înlocuită de următoarea, nu înainte de-a o atrage în ultimele jocuri împreună) sau de o schimbare de direcție?

Cine ce Oscar ia?

La noapte (hai să zicem mai bine luni dimineață) se decernează premiile Academiei Americane de Film, asa ca ar fi momentul unei scurte treceri în revistă a favoriților la principalele secțiuni:

1. Cel mai bun film

În ciuda listei lungi de nominalizări, avem duelul Regency-lor: The Revenant (Fox) si The Big Short (Paramount). Ori altfel spus, între mitul fondator și mizeria de sub preș. Însă cel mai bun film trebuie să întrunească mai multe calități – adică să fie susținut de (nu neapărat cei mai, dar de buni) regizor, director de imagine, actori și montaj.

Oscar-2016-Nominations

Aici avantajul pare să fie de partea mitului (regizorul Innaritu + actorii Leonardo DiCaprio și Tom Hardy, directorul de imagine Emmanuel Lubezki, coloana sonoră a lui Ryuichi Sakamoto) în defavoarea conspirației imbecililor (care se sprijină pe cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun montaj, dar și pe supporting actorii Christian Bale, Ryan Gosling, Steve Carell și Brad Pitt). Alegerea depinde strict de ce mesaj vor să transmită membrii Academiei: unul politic – da, ăștia suntem noi, americanii și acesta e rolul nostru, al actorilor, să recunoaștem măcar la nivel artistic dimensiunea întregii tărășenii – sau evazionist: no-no, acu’-i momentul să ne raportăm la trecutul glorios, oricum, dacă nu vă convine, ne stă în putere să rescriem istoria.

2. Cel mai bun regizor

Noua linie a lui Innaritu, foarte apreciata deja de la Birdman – care nici nu a fost cine stie ce film, doar o schimbare de direcție. Challenger (sic!) este legendarul George Miller.

3. Cea mai bună actriță

Brie Larsson in Room, no doubt

4. Cel mai bun actor

E momentul lui Leonardo DiCaprio, un actor matur – finally :).

5. Cel mai bun scenariu original

Spotlight

6. Cel mai bun scenariu adaptat

The Big Short

7. Cea mai bună actriță, rol secundar

Luptă suedezo-britanică: 2015 pare să fi fost anul Aliciei Vikander, nu doar pentru rolul nevestei Daneze ci și pentru Ex Machina. Mie Kate Winslet mi s-a părut excelentă în rolul directoarei de marketing Joana Hoffman din Steve Jobs.

8. Cel mai bun actor în rol secundar

Tom Rylance (pentru Bridge of Spies dar și tizul lui Hardy pentru antagonistul Revenant-ului, merita o nominalizare) sau Christian Bale, pentru rolul din The Big Short unde, spre deosebire de cinicul Wolf of Wall Street, trăiește drama omului strivit (vezi scena simbolică din film) de grozăvia sistemului – despre toți ce trei britanici am senzația că nu fac decât să umple lista. Premiul pare antamat de italo-americanul Sylvester Stallone, care închide cercul Rocky, cu ultimul său Creed.

9. Cea mai bună imagine

Emmanuel Lubezki

10. Cel mai bun montaj

The Big Short (Hank Corvin) concureaza aici cu Mad Max: Fury Road (Margaret Sixel – soția regizorului Greg Miller)

11. Cel mai bun film străin

Dispută strânsă ungaro-franceză: între Son of Saul și Mustang, comentat aici. A treia nominalizare, A War/Krigen, din partea Danemarcei, este o poveste sensibilă pentru americani: o companie daneză luptă împotriva regimului taliban din Afganistan. 

Oile de pe Wall Street

The Big Short nu candidează degeaba la 5 Oscaruri. Chiar dacă nu a câștigat nici un Glob, nominalizările de acolo și premiul luat, totuși, la BAFTA și în alte competiții mai mici, înseamnă ceva: cel mai bun scenariu adaptat pentru regizorul Adam McKay și scenaristul Charles Randolph, după cartea lui Michael Lewis. Cred că va lua și un Oscar, atât pentru logica traseului fiecărui personaj în parte, și pentru cât de bine leagă scenele. Dar aici este și meritul editorului Hank Corwin, așa că premiul s-ar putea duce, la fel de justificat, în contul său.

the-big-short2.jpg

Dacă la cel mai bun film nu are prea mari șanse (unde pronosticurile îl dau pe locul trei, după The Revenant și Spotlight deși, în ultimii 8 ani, Sindicatul actorilor americani a ghicit Oscarul), la fel ca și la premiul pentru regie, o poziție ceva mai bună o are Christian Bale, care vine pe locul 2 în competiția Oscar pentru cel mai bun secundar, la mare distanță însă de Sylvester Stallone, cu 90% șanse de câștig pentru rolul din Creed.

Și cam cu tot atât de puține șanse (10%) ca și Tom Hardy, care a avut și el un an bun. Acum, că l-am umplut de post-it-uri, să mai spunem ceva și despre film: cu toate că oferă o poveste acrișoară, mai greu de îngurgitat, merită consumată fie și numai pentru faptul că au fost necesari 8 ani pentru o coerentă deslușire cinematografică a mecanismelor crizei.

În al doilea rând, pentru miza corectă: cei care au pariat contra băncilor, grăbindu-le prăbușirea (cu armele specifice sistemului) sunt prezentați nu departe de realitate, ca niște outsideri: nici lupi în blăni de oițe și nici lupușori veroși, gen Leo DiCaprio în The Wolf of Wall Street-ul lui Scorsese. Apreciez, de asemenea, lecţia bine aplicată de educație financiară, din care, oricât de nefamiliarizat și de plictisit ai fi vis-a-vis de sistemul bancar, tot rămâi cu ceva! Ca dovadă, fără a fi un senzațional succes de casă, filmul este o rețetă financiară: 61 mil $ încasări până acum, după o investiție de 28. Despre ce discutăm?

 

Pe 28 februarie – Gala premiilor Oscar

Chris Rock a fost ales de organizatori să prezinte cele mai importante premii ale industriei de film americane la Gala de pe 28 februarie. Actorul de comedie revine practic în postura de gazdă jucată acum 11 ani din care, susțin organizatorii, a inspirat prin umorul său caustic generații de prezentatori. Adevăratul motiv pare a fi scăderea numărului de spectatori de la Gala cu nr. 87 din 2015 (prezentata de Neil Patrick Harris), cu o audienta în scădere cu 16%.

Dacă pentru primele două categorii am comentat nominalizările în postarea anterioară, pentru cel mai bun regizor au intrat în competiție:

Alejandro González Iñárritu – pentru „The Revenant”

Adam McKay pentru „The Big Short”

George Miller pentru „Mad Max: Fury Road”

Lenny Abrahanmson pentru „Room”

Tom McCarthy pentru „Spotlight”

Mad-Max-George-Miller-set-WB

Cele mai mari șanse le are regizorul spaniol Iñárritu, a cărui schimbare de direcție este foarte apreciată, The Revenant fiind, după cum puteți citi aici în cronica lui Cătălin Pavel, cu totul altceva decât misera-biutifulismul de dinainte de Birdman. Singurul său competitor cu șanse reale pare a fi veteranul regizor (70 ani) George Miller, la prima sa nominalizare.

Cu două săptămâni înainte de Oscaruri însă, are loc Gala de decernare a premiilor BAFTA, pe care le urmărim cu interes aici.

 

 

Ce pronosticuri sunt la Globuri?

Așa cum ziceam pe-aici, nu prea se doarme bine noaptea asta, prima importantă pentru industria filmului de peste ocean. Spre deosebire de Oscaruri, Globurile acordate de Asociația presei străine de la Hollywood premiază și producțiile de televiziune, și acesta cred că este motivul pentru care merită să urmăriți ceremonia care va fi transmisă în direct de HBO Romania.

Cei care nu au postul în grilă pot accesa www.HBOgo.ro, unde se pot loga cu userul meu: mariusoliviu și parola: cefilmevad. Nu știu dacă funcționează pentru cei cu alt furnizor de internet decât RDS, dar puteți încerca. Din câte-mi amintesc, HBO nu limitează numărul de utilizatori pentru un cont, fapt de care unul din prezentatorii Oscar de anul trecut s-a amuzat, făcându-și public contul și parola, în direct. Eu nu-l folosesc, este plătit degeaba, așa că ar trebui să meargă – RDS l-a inclus anul trecut în pachetul obligatoriu HBO Max Pack, după ce l-a oferit o perioadă gratis.

Revenind la ceremonia din seara asta, pe care v-am lansat invitația să o urmărim și s-o comentăm împreună, după părerea celor din industrie, pentru cel mai bun actor se bat Leonardo DiCaprio (The Revenant) și Michael Fassbender (Steve Jobs). Cum la Globuri mai este activă distincția film dramă – comedie / muzical (și la Oscaruri exista o secțiune pentru comedie / muzical dar fiindcă nu se mai prea fac filme din genul musical, promovat la Hollywood, premiul nu se mai acordă), există și nominalizări pentru cel mai bun actor în film de comedie. Cu cele mai mari șanse este creditat aici Matt Damon pentru rolul său din Marțianul, deoarece presa bănuiește că la filmele în care au jucat Al Pacino (Danny Collins) și Mark Ruffalo (Infinitely Polar Bear) nu s-a uitat nimeni 🙂 Ca atare, contracandidații lui Matt Damon sunt Christian Bale și Steve Carell, protagoniștii filmului The Big Short. Tot o dublă nominalizare (două actrițe din același film) și pentru cel mai bun rol feminin din secțiunea dramă: Cate Blanchett și Rooney Mara, pentru rolurile din Carol, filmul care conduce în topul nominalizărilor, pentru 5 secțiuni.

Acesta concurează și pentru cel mai bun film în secțiunea dramă, într-o companie selectă: Mad Max: Drumul furiei, The Revenant: Legenda lui Hugh GlassRoom și Spotlight. Pentru cel mai bun film din secțiunea comedie / muzical Marțianul concurează cu Brokerii apocalipsei (traducerea pentru piața românească a filmului The Big Short), JoySpioana și O tipă… dezastru. Preferințele presei americane se îndreaptă spre The Big Short, întrucât The Martian nu pare corect încadrat, genul său fiind – cel puțin în intenție – SF; că a ieșit o comedie de film, asta este o altă poveste, care se datorează (autorului) cărții adaptate.

Totuși, așteptările sunt ca Ridley Scott, care s-ar fi-mpăcat cu fanii săi pentru acest film, după producții mai puțin reușite gen Prometheus și Exodus, să primească în sfârșit un premiu de consolare la Hollywood. Cam același gen de așteptări, poate și mai mari (pentru Oscar, chiar) sunt și în jurul premiului pentru cel mai bun actor. Dacă nu-l va lua Leonardo diCaprio, se va confirma teza cum că actorii frumoși nu iau premii, chit că Leonardo a mai luat Globuri de aur. Însă, așa cum am mai spus, Globurile sunt considerate mai mult o avanpremieră la Oscaruri – cel puțin în ceea ce privește industria filmului. Globurile sunt interesante pentru seriale, iar aici americanii, s-o recunoaștem cinstit, stau mai bine ca noi, europenii.

În paranteză fie spus, mie diCaprio nu mi se pare un frumos. Dacă în rolurile sale de debut mi se părea prea crud, și mai puțin credibil în Titanic, cu timpul actorul s-a maturizat și a-nceput să facă roluri bune. Cât privește partea cu frumusețea, nu sunt în măsură să mă pronunț și aștept opinii din partea cinefilelor!

Sursă foto: http://stirileprotv.ro/

Autor: http://mariusoliviu.wordpress.com