Arhive pe etichete: Spiderman

Spider-Man: Homecoming (2017)

Al doilea reboot al seriei Spider-Man in mai putin de 5 ani revine cu Tom Holland (In the Heart of the Sea) in rol titular ca cel mai tanar Spider-Man de pana acum (personajul are 15 ani) si pentru prima oara un film cu el face parte din Universul Marvel, mentionand si scurta sa aparitei din Captain America: Civil War al anului trecut. Pentru cei care nu au vazut Civil War, nu va faceti griji pentru ca in primele cinci minute ale filmului avem parte de o recapitulare facuta chiar de Spider-Man sub forma unui vlog, o prima scena care ne spune la ce sa ne asteptam legat de stilul intregului film.

Cat priveste personajul lui Peter Parker, Tom Holland face o treaba excelenta si vedem de data asta un Spider-Man cu dorinta de afirmare in lumea super-eroilor, dar in acelasi timp si un adolescent cu probleme personale, iar cele doua lumi in care incearca sa coexiste se imbina usor si sunt la fel de captivante, mai ales in momentele in care viata personala se intretaie cu activitatea „eroica”.

Acesta este unul dintre putinele filme Marvel in care villain-ul ne este facut inteles cu adevarat si reprezinta un adversar potrivit pentru super-eroul de care avem parte, iar interpretarea lui Michael Keaton (Birdman) este probabil cel mai bun punct al filmului. Desi din trailere parea ca Robert Downey Jr. (Iron Man) va avea o prezenta semnificativa in film, acesta are doar cateva aparitii, iar acele moment urmaresc mereu evolutia personajului principal.

sp1
Nu m-am putut abtine sa nu o arat pe Marisa Tomei (May Parker)

 

Filmul urmareste o intriga de nivel personal si nu clasica distrugere a planetei, genul de film care mizeaza mai mult pe personaje si motivatiile acestora. Umorul functioneaza si el, iar marea surpriza au fost situatiile dramatice, bine scrise si cu un plus din partea actoriei. Asadar scenariul, la care au lucrat aproximativ 8 oameni, bun, bravo baieti! As mai avea de adaugat, pe langa evidentele efecte speciale, si cate ceva despre coloana sonora. Michael Giacchino (Rogue One) ne ofera langa tributul la melodia originala din seria animata Spider-Man si o coloana alerta, sau doar distractiva cand este cazul.

„Distractiv” ar fi si cuvantul pentru acest film. Sunt 2 ore si 13 minute de actiune, umor si drama, adica exact ce ne promite un film cu Spider-Man, in opinia mea cel mai bun de la Spider-man 2 de acum 13 ani. Este o directie noua si interesanta pentru acest personaj si sunt curios de viitoarele sale aparitii, prima fiind cea de la anul din Avengers: Infinity War. Pour les connaisseurs sunt 2 scene dupa final, prima ca o concluzie pentru film, deci recomand ca macar 1 minut sa nu fugiti de pe scaune.

MV5BODY2MTAzOTQ4M15BMl5BanBnXkFtZTgwNzg5MTE0MjI@._V1_SY1000_CR0,0,675,1000_AL_

Attack on Titan (Shingeki no Kyojin) – SE01

Introducere în lumea animeurilor – Attack on Titan este primul meu anime, ales cu foarte mare grijă în urma parcurgerii unor articole de genul ”cu ce anime să încep dacă sunt n00b total”.

Ce mi-a atras atenția și m-a făcut să îl urmăresc a fost prezentarea care a conținut cuvintele ”distopie” și ”Hunger Games”. Boy oh boy, did that deliver! Singurele momente când mă pot dezlipi de ecran sunt cele în care pic de somn și nu mai urmăresc firul a ce se întâmplă – dar în rest, absolut nimic de la serialul ăsta nu e slab sau neinteresant.

attack-on-titan-e1438387346853

Sursă imagine: aici.

Bineînțeles, sunt episoade mai reușite decât altele, unele mai interesante conceptual sau mai propagandistice – dar, fără a fi diluate, primești mult mai mult decât te aștepți, fără să îți fie insultată inteligența și fără să intuiești ce urmează. Ca să nu mai zic că ești purtat fără să vrei într-un carusel de emoții – dar sună mai bine emotional rollercoaster, nu?. Oh yeah, și cam ca la Game of Thrones, oricine poate să moară. Oricând. Fun, right?

Ca rezumat – viitorul umanității este foarte sumbru, oamenii care au ramas în urma războaielor și a atacurilor titanilor s-au retras între niște fortificații imense, concentrice. Titanii sunt niște ființe imense, asexuate, care mănâncă oameni – de ce, nu se știe, pentru că nu îi digera, dar de sute de ani, asta e realitatea pe care o știu oamenii.

Există 3 structuri militarizate care apără diferite obiective: echivalentul guvernului, ziduri de apărare sau chiar luptă direct cu titanii. Cea mai respectată și fascinantă pentru oameni e cea care face incursiuni în afara zidurilor și duce lupta de supraviețuire a umanității mai departe, prin strângere de date și confruntări cu titanii.

attackontitan_cc_017_pt1_1

Sursă imagine: aici.8cd2151d708434947d89f64baf02d795

 

Dincolo de personaje sau umorul teribil care devine cu atât mai savuros cât e strecurat printre scene care numai amuzante nu sunt, ce îmi place foarte tare la animeul ăsta e că tratează fără mănuși niște atitudini extrem de umane și de actuale. Da, e vorba de niște ființe care vin și te omoară mâncându-te și oamenii care se antrenează să îi omoare sărind pe ziduri și agățându-se cu frânghii, stil Spiderman. Sunt conștientă cât de aberant sună. Dar conflictul interior al fiecăruia și dezolarea unei existențe aparent fără speranță, reacțiile în fața pericolului sau alegerile care ne fac să ne confruntăm cele mai negre temeri, toate astea sunt reale, ”raw” – e ca și cum ai face zoom în conștiința cuiva care își pune întrebările respective. Și eventual ai putea mânca popcorn în timpul ăsta. Sursă imagine: aici.

Cel puțin asta e în sezonul 1 – revin după ce apare sezonul 2, în 2017. Eventual, dacă există interes, pot recenza anumite episoade din sezon sau din cele bonus, un fel de ”director’s cut” cu subplots.

 

Trailer Attack on Titan

 

Anime FTW!

The Cider House Rules (1999)

Multe nume grele în acest film tradus în română Legea pământului: regizorul Lasse Hallström remarcat prin clipurile formației ABBA, trece în cinematografie unde face What’s Eating Gilbert Grape (1993) și, după acest film, Chocolat (2000). Caine este unul din cei doi actori nominalizați la Oscar în fiecare decadă a perioadei 1960-2000 (celălalt fiind Jack Nicholson). În 2000, odată cu Oscarul pentru rol secundar din acest film, Michael Caine a fost ridicat de regina Elizabeth în rang de cavaler (CBE), ca recunoaștere a contribuției aduse cinematografiei britanice.

Un alt nume este John Irving, care a adaptat scenariul după romanul său din 1985, câștigând un premiu Oscar pentru aceasta. Câteva elemente autobiografice (tatăl natural lui Irving – un pilot doborât deasupra Burmei –  a supraviețuit) întăresc povestea care putea fi una coming-of-age, a maturizării lui Homer Wells (Tobey Maguire, aici înainte de Spiderman), dacă nu ar fi fost despre avort și, pe undeva, despre dragoste. Pentru că trei (dacă nu chiar patru) povești de dragoste împletesc acest film nominalizat la 7 Oscaruri: a doctorului Wilbur Larch (jucat foarte englezesc, adică reținut, de Caine) pentru orfanul Homer, a lui Homer pentru Candy (Charlize Theron), a lui Candy pentru Wally (Paul Rudd) și una din baraca negrilor, a lui Arthur (Delroy Lindo) pentru fiica sa Rose.

Această locație secundară (Cider House) care dă titlul filmului, după regulile scrise pe perete (pe care negrii nu știu să le citească) se transformă în povestea decisivă care îl întoarce pe Homer la destinul pregătit de tatăl său adoptiv, dr. Wilbur. Astfel că filmul se termină previzibil și, respectând tropii narativi ai poveștii de Hollywood, devine o ecranizare de succes, ca mai toate romanele lui John Irving.