Arhive pe etichete: Radu Barbulescu

Festivalul BUZZ CEE – prima ediție

Aseară s-a încheiat prima ediție a BUZZ CEE, Festivalul Internațional de Film Buzău, dedicat cinematografiei din Europa Centrală și de Sud-Est. Organizat de Asociația CulturALL, în parteneriat cu Consiliul Județean Buzău, Primăria Buzău și Consiliul Local Buzău, intrarea la toate filmele din cadrul festivalului s-a făcut liber, fără a se tăia bilete (mai nou, Curtea de conturi se pare că se leagă de profitul organizatorilor de festivaluri subvenționate, v. cazul de la Cluj).

Selecționerii festivalului BUZZ CEE sunt criticii de film Florin Barbu și Cristi Mărculescu, iar PR-ul primei ediții, Simona Rădoi, care gestiona anul trecut relația cu presa la TIFF. Câștigătorii celor trei secțiuni competiționale: lung-metraj, scurt-metraj și documentar au fost premiaț cu trofeele Long BUZZ, Short BUZZ și Real BUZZ, iar publicul și-a votat și el filmul preferat, cadorisit cu Pop BUZZ.

Sin & Illy Still Alive (Germania, 2014), lungmetrajul de debut al regizoarei Maria Hengge, a câștigat trofelului Long BUZZ. „Un film simplu, dar bine realizat și emoționant despre o tânără aflată pe punctul de a începe o nouă viață“, și-a motivat alegerea juriul compus din Dan Chișu, Igor Cobileanski și Maya Vitkova.

Dispozitiv 0068 (România, 2014), scurtmetraj regizat de Radu Bărbulescu, cu Toma Cuzin în rolul unui lunetist la summitul NATO, a câștigat trofeul Short BUZZ „pentru modul inteligent în care regizorul a utilizat mijloacele limbajului cinematografic și narativ pentru a realiza un film eficace, coerent, cu tensiune, emoție și umor, controlate și dozate foarte bine în favoarea operei cinematografice“. Din juriul competiției de scurtmetraj au făcut parte Iulia Rugină, Eugen Kelemen, Dan Burlac și Emanuel Lăzărescu.

Trofeul Real BUZZ a fost câștigat de documentarul românesc Roboțelul de aur (2015), realizat de tinerii regizori Mihai Dragolea și Radu Mocanu, pentru „maniera nepretențioasă de a spune o poveste care, dintr-una locală, a devenit una globală“.

Zăpada/ Snow (Bulgaria, 2015), în regia lui Ventsislav Vasilesv, o dramă puternică despre familie, trădare, alegeri și iertare, a câștigat trofeul Pop BUZZ. Filmul a primit și o mențiune specială din partea juriului competiției de lungmetraj. La festival a rulat și Usturoi (2014), filmul independent de comedie realizat de bloggerul clujean Radu Băzăvan, aka groparu.

dispozitiv 0068

Un rol interesant face Toma Cuzin în scurt-metrajul tânărului regizor Radu Bărbulescu, prezent în competiția TIFF de anul acesta. Filmul surprinde câteva, fragile, legături între viață și moarte, umor și dramă, poziție și destin:

După vizionare, am avut ocazia să pun regizorului și Iulianei Tarnovetchi câteva întrebări. Spicuiesc, în avanpremieră, din interviul cu cei doi:

Cât a durat, de la idee la film?

Radu Bărbulescu (regizor): Am stat aproape un an cu primele patru pagini scrise, până mi-a spus Iuliana de concurs, cu câteva zile înainte. Atunci, în zece zile, l-am terminat! Nu pot scrie fără deadline.

Iuliana Tarnovetchi (AlienFilm): Apoi, cu filmări și post-producție, până în stadiul în care l-ai văzut azi, durata efectivă de realizare a fost de doi ani.

Care au fost sursele inspirație pentru „Dispozitivul 0068″? Pentru că au fost foarte multe detalii redate precis.

Iuliana Tarnovetchi: Da, s-a văzut asta? Am avut consultant de specialitate, un colonel. De fapt, în astfel de dispozitive sunt totdeauna doi, pentru a preveni situații asemeni celei din film.

Radu Bărbulescu: Totul a pornit de la gluma baba și mitraliera, și de la ce vedeam la Summit-ul din 2008 – mica isterie creată în jurul siguranței președinților. Tot timpul a fost în trei personaje și relațiile dintre ele au fost aceleași, fiecare pe linia lui, fără vreo șansă – aparent – de a se intersecta.

La ce alte festivaluri ați mai participat?

Iuliana Tarnovetchi: Am mai fost cu el în dezvoltare la Clermont-Ferrand. Nu era gata atunci, din păcate, pentru scurt-metraje acest festival fiind la fel de important ca și Cannes-ul. Puțină lume știe că este de fapt al doilea festival ca și audiență în Franța, după cel de la Cannes – dar este dedicat filmelor de scurt-metraj.

Radu Bărbulescu: Da, traseul filmului a fost întâi TIFF cu prima variantă de scenariu, apoi Clermont-Ferrand, în atelierele de dezvoltare, apoi am luat CNC-ul, l-am produs și acum e gata!

Adică a început la TIFF și s-a difuzat tot la un TIFF, aici s-a-nchis cercul?

Iuliana Tarnovetchi: Exact doi ani a durat, de la TIFF#12 la TIFF#14, ceea ce să știi, nu este deloc mult pentru un scurt metraj de lungimea acestuia.

Ce planuri de viitor aveți? Există o altă filmare în lucru?

Iuliana Tarnovetchi: Radu scrie foarte bine, depinde ce finanțări atragem după acest prim film al său!

Radu Bărbulescu: Ăsta e rolul producătorului, nu?

Spune-mi te rog cum te-ai documentat? Sau a fost vorba de o experiență personală?

Radu Bărbulescu: Lunetistul e un personaj foarte specific. M-am documentat să văd cum arată, cum se mișcă, și da, m-am și întâlnit cu cineva care a lucrat în serviciile secrete, care mi-a spus regulile de bază: ce echipament au, cum comunică, ce gen de semnale stabilesc între ei.

Dar prioritară e povestea care se stabilește între ei, deși legătura pare inexistentă între baba paralizată, care nu poate să vorbească, și mitraliera sau mă rog, lunetistul care nu are nici o treabă, fiind total neinteresat de bătrâna care ajunge să schimbe de două ori povestea.

De fapt bătrâna e cheia poveștii tale?

Radu Bărbulescu: Aici e contradicția, aluzia la acea glumă. Baba duce povestea mai departe, iar lunetistul e ca un lemn dus de un râu. Am eu această impresie a destinului, care se joacă cu noi câteodată, ca un copil răutăcios. Parcă vrea să vadă cât de departe poate merge, și cum putem noi să reacționăm.

În ce gen ar trebui să includem filmul, dincolo de lungime (scurt metraj)?

Radu Bărbulescu: Poate dramady? Este o dramă în final, începe comic dar se termină tragic. Există momente care par suprarealiste, de fapt premisele sunt suprarealiste – un lunetist intră peste bătrână și-și face postul acolo, în casa ei. Dar situația este tratată foarte realist. Este puțin probabil să se întâmple așa, dar perfect posibil, de ce nu?