Arhive pe etichete: Netflix

Death Note (2017)

Trebuie sa mentionez de la inceput ca sunt un fan al anime-ului Death Note din 2006, si cred ca este unul dintre cele mai bune realizate de japonezi, chiar cu tot cu acea parte a doua a lui (pour les connaisseurs). Deci din start îmi este greu sa privesc obiectiv remake-ul american produs de Netflix care tocmai a apărut și este spre vizionare online, dar chiar și asa o sa fac tot posibilul, urmând să discut succint și diferențele mari față de producția originală.

Regizat de Adam Wingard, un obișnuit al filmului horror-thriller, cea mai mare reusita a lui fiind probabil The Guest (2014), un omagiu adus filmelor horror din anii 80, Death Note spune povestea unui tanar american care intra in posesia unui carnet capabil sa omoare orice persoana a carui nume este scrisa in el, si decide sa ia justitia in propriile maini executand în numar mare tot felul de criminali periculosi. Situatia se complica atunci cand un detectiv renumit si misterios cunoscut doar sub numele de „L” se implica în gasirea acestui justitiar.

Filmul da dovada de simt estetic. și se pot vedea afinitatile unui regizor ca Wingard, capabil sa creeze o atmosfera întunecata și elemente vizuale captivante, însă din păcate aici se opresc laudele, și totuși nu îl pot judeca pe regizor pentru mai mult de atât pentru ca atunci când trei scenariști americani încearcă să adapteze un anime pentru publicul de peste ocean rezultatele lasă de obicei de dorit (a se vedea cazul Ghost in the Shell). Asadar, ce câștigă stilistic este pierdut în substanță.

Interpretarile nu sunt deosebite, de remarcat fiind doar Lakeith Stanfield (Get Out) in rolul lui „L” si Willem Dafoe, aici doar intr-un rol vocal, dar plin de nuante, interpretand shinigami-ul cunoscut ca Ryuk. Ryuk, un personaj generat complet pe calculator, cu ajutorul tehnicii motion-capture, destul de fidel variantei animate, un alt plus al partii vizuale, dar care este mult mai infricosator atunci când este ascuns, decat prezentat în prim-plan, meritele vocii lui Dafoe, fara indoiala.

dn

Avem parte poate de prea multa actiune, pana la o scena de urmarire lunga si lipsita de scop, un scenariu ambiguu si aglomerat de fire narative secundare ce putea fi trecute cu vederea si personaje cu motivatii indoielnice, fiind si cazul personajului principal Light Turner, care trece usor de la adolescentul tamp si indragostit la un strateg perfect in situatiile la limita. Sunt de parere ca Nat Wolff a avut o interpretare decenta, dar a facut tot ce a putut cu ce i-a fost oferit acestui personaj.

Ne-a fost promis un horror psihologic si ne-am ales cu un thriller politist pe fondul unei povesti de dragoste adolescentine, clasic american. Seria Death Note (2006) a avut parte in urma succesului de numeroase adaptari japoneze live-action sau animate, niciuna macar aproape calitativ, lucru ramas neschimat in urma productiei de acest an.

Deplasarile de la materialul original, desi evident necesare pentru o adaptare (actiunea se petrece in Seattle), sunt deranjante pentru cine a avut o experienta in prealabil cu aceasta serie. Light, protagonistul, devine astfel dintr-un tanar geniu motivat de un puternic simt al dreptatii si un complex de superioritate, un tip cu o inteligenta usor peste medie, manipulabil si manat in actiuni doar de atractia fata de colega sa de liceu, ea fiind responsabila de majoritatea deciziilor, practic o inversare a rolurilor fata de seria originala.

Ryuk, zeul mortii, cu toate ca este recreat fidel, de la aspect, la rasul caracteristic si obsesia pentru mere, are un efect mic asupra actiunii si relatia sa cu Light este redusa la cateva scene explicative. Personajul lui „L” este poate cel mai bine adaptat, avem prezentata si originea acestuia, dar intr-un ritm grabit si fara o semnificatie majora in actiune, iar interpretarea lui Lakeith Stanfield il face suficient de atragator si pentru publicul nefamiliarizat cu caracterul lui neobisnuit.

Marile schimbari fata de anime sunt cele care țin de ton și tematica. Sunt parcurse razant tema moralitatii si cea a mentalitatii colective, filmul mizand mai mult pe spectacol si mister decat pe dezbaterea diferitelor teme de gandire, asa cum se intampla in productia originala. Pentru cine este interesat recomand sa ii acorde o vizionare anime-ului aparut in 2006, cât despre acest film, pot fi 100 de minute de relaxare usoara intr-un weekend, dar nimic mai mult. Deci dacă erati entuziasmati (cum am fost eu) inaintea aparitiei, acum ar fi momentul sa luati acele asteptari si sa dati cu ele pe fereastra. Hollywood strikes again!

Ce am învăţat de la Comic-Con 2017

San Diego Comic-Con este una dintre cele mai mari conventii din industria de entertainment, cu o istorie de mai bine de 40 de ani, si cu un succes tot mai mare in ultimii ani in urma boom-ului de filme bazate pe comic-book-uri. Weekend-ul trecut tocmai a avut loc editia acestui an, deci sa trecem in revista cele mai importante stiri si noutati din lumea filmelor si a serialelor fantasy, SF sau horror ce au fost facute cunoscute in cadrul conventiei. Nu este o lista completa nici pe departe, dar parcurge majoritatea lucrurilor esentiale de stiut.

Universul DC Comics  (Warner Bros. Pictures)

Studiourile Warner Bros. au suferit deja de pe urma incercarii de a-si contrui propriul univers cinematografic cu super-eroi inca de la aparitia lui Batman v. Superman acum mai bine de un an, dar par a fi pe drumul cel bun, cu cea mai noua aparitie Wonder Woman si o lista de filme aflate in productie, despre care inca nu se stie sigur cand vor aparea sau daca vor aparea vreodata pe ecrane.

Cu toate astea, in cadrul panel-ului, pe langa Justice League cu aparitia in toamna si Aquaman care tocmai a inceput filmarile pentru o lansare anul viitor, au fost anuntate si alte titluri precum Suicide Squad 2, The Batman (in regia lui Matt Reeves), Justice League Dark, Batgirl, Green Lantern Corps., The Flash: Flashpoint, Wonder Woman 2, insa nicio data exacta de lansare si prea putine noutati despre membrii echipelor de productie.

In prezenta distributiei, exceptie facand Henry Cavill (Superman), a fost prezentat si cel mai nou trailer pentru Justice League, mai bine spus un sneak-peek dupa durata, film care se afla in prezent in proces de reshoots sub bagheta regizorala a lui Joss Whedon (The Avengers), asta dupa ce Zack Snyder s-a retras datorita problemelor familiale, ceea ce a pornit zvonuri conform carora Whedon urmeaza sa filmeze, deci sa modifice, mare parte din film. De ce procent din film vom avea parte din munca celor doi ramane sa judecam singuri in cateva luni.

 

Marvel Cinematic Univers (Marvel Studios)

Spre deosebire de Warner Bros., Marvel au deja numeroase aparitii de succes si o lista intreaga de aparitii pe viitor pe care par destul de porniti in a o face realitate. Cei prezenti la Comic-Con in Hall H au putut vedea concept art din indepartatul Captain Marvel (2019), cu Brie Larson (Room) in rol titular, scene si un nou trailer din Black Panther, cu lansare in februarie 2018, scene si un alt trailer pentru Thor: Ragnarok, premiera in noiembrie acest an, si un prim trailer pentru mult asteptatul Avengers: Infinity War, care promite sa ne ofere in mai 2018 o culminare pentru tot universul Marvel inceput in 2008 cu Iron Man, si care se intinde pe un numar impresionant de 16 filme in prezent.

Pentru cei mai putini norocosi care nu s-au putut deplasa pana in California, Marvel a facut public trailer-ul pentru Thor, lucru suficient sa creasca entuziasmul pentru premiera din toamna, iar cei foarte ambitiosi au putut urmari pe internet si trailer-ul, ce se anunta fabulos, pentru Avengers: Infinity War, cel putin pana cand Marvel a reusit sa inlature toate inregistrarile neautorizate facute de fani la conventie.

 

Ready Player One (Warner Bros. Pictures)

Cel mai nou film al lui Steven Spielberg este ca un rand de aplauze pentru propria persoana. Bazat pe cartea de succes cu acelasi nume care se foloseste foarte mult de pop culture-ul american si in special de filmele anilor 80, Ready Player One ne plaseaza in viitorul apropiat unde oamenii pot intra intr-o lume virtuala, foarte asemanatoare cu experienta VR, si pot interactiona cu ceilalti, intr-o cursa pentru niste chei ascunse in joc ce promit sa deschida un premiu substantial pentru cel care rezolva puzzle-urile si le gaseste pe toate.

Comic-Con ne-a oferit prima privire asupra filmului ce va aparea anul viitor, iar din trailer si din declaratiile producatorilor, nu vom avea parte numai de referinte la filmele vechi ale lui Spielberg, dar si de multe altele, noi puzzle-uri si concepte inedite chiar si pentru cei care au parcurs cartea. Si cum este vorba de Spielberg, Ready Player One este de urmarit odata cu premiera in cinematografe.

 

Blade Runner 2049 (Warner Bros. Pictures)

Sunt 35 de ani de la aparitia filmului original in regia lui Ridley Scott, iar ceea ce avea sa devina un film cult pe parcursul anilor are acum parte de o continuare in viziunea lui Denis Villeneuve (Arrival), cu Ryan Gosling (La La Land) in rol principal si cu Harrison Ford reluand un alt rol ce l-a facut faimos, Rick Deckard. Cu mai putin de 3 luni pana la aparitie am avut deja parte de un trailer si un featurette, iar cu ocazia Comic-Con-ului putem urmari un al doilea trailer, prezentat la fata locului de holograma lui Jared Leto (aparent hologramele sunt la moda), care nu se lasa mai prejos decat precedentul.

 

Kingsman 2: The Golden Circle (20th Century Fox)

O adevarata surpriza a lui 2014, Kingsman: The Secret Service ne oferea ceva nou, un film cu spioni, plin de umor si actiune si care nu se ia in serios, si iata ca asteptarea a luat sfarsit, astfel ca avem parte de o continuare in regia aceluiasi Matthew Vaughn (X-Men: First Class), din septembrie in cinematografe. Cu o distributie pllina de nume mari, actiunea ia loc de data aceasta in Statele Unite (bineinteles), iar cel de-al doilea trailer prezentat la Comic-Con ne spune sa ne asteptam la un sequel la fel de iesit din tipare si plin de actiune ca prima parte.

 

Bright (Netflix)

Netflix incearca din nou sa intre in forta pe piata filmelor si lanseaza primul trailer de o durata considerabila pentru Bright, avandu-i ca protagonisti pe Will Smith si Joel Edgerton (Warrior), cu un scenariu castigat la licitatie al non-conformistului Max Landis (Chronicle) , iar cuvintele sunt de prisos, sincer, mi-ar fi greu sa fac o descriere coerenta, poate doar sa mentionez magie, orci, politisti si teme sociale. Daca suna ciudat e tocmai pentru ca este, dar chiar si asa pare o productie interesanta, si nici ca un astfel de film putea sa aiba un regizor mai potrivit ca David Ayer (End of Watch). Priviti si convingeti-va singuri!

 

Jigsaw (Lionsgate)

Cand o franciza refuza sa moara rezultatele sunt de regula nesatisfacatoare. Un bun exemplu este seria Saw. Dupa un prim film bun, o productie independenta ce i-a lansat cariera de regizor lui James Wan (The Counjuring), celelalte au scazut calitativ cu fiecare noua reprezentatie, si chiar si cel mai inrait fan horror poate sa admita ca nu apreciaza calitatea povestii si dezvoltarea personajelor (ambele absente), ci torture porn-ul, tortura gratuita si situatiile teribile prin care trec protagonistii.

Ceva insa pare sa functioneze. Jigsaw este al 8-lea film al seriei (un posibil reboot), semn ca spectatorii vor sa vada aceste filme, intrebarea este pana cand. Trailerul prezentat promite exact ce asteptam de la un film Saw, iar daca sunteti entuziasmati pentru el, premiera este chiar de Halloween in acest an.

 

The Defenders (Netflix)

Universul Marvel capata proportii din ce in ce mai mari nu numai cu aparitiile cinematografice, dar si cu seriile pe care le produce constant in colaborare cu Netflix. La Comic-Con a fost anuntat un sezon 2 pentru Iron Fist, a fost prezentat un clip din noul serial Punisher cu Jon Bernthal (care urmeaza sa isi reia rolul din Daredevil), si fanii au putut urmari nu numai un nou trailer, dar si primul episod din The Defenders, seria cu premiera pe Netflix luna urmatoare.

Trailer-ul a avut insa si premiera online, iar coroborat cu primele impresii dupa episodul pilot, The Defenders pare a fi hit-ul verii acestui an pentru platforma de streaming.

 

Stranger Things (Netflix)

Precum The Defenders, si al doilea sezon din Stranger Things este un punct de interes in ce priveste serialele Netflix. Dupa impactul pozitiv masiv pe care primul sezon l-a avut anul trecut, o continuare s-a pus imediat in miscare, astfel ca din octombrie avem ocazia sa ne intoarce in The Upside Down, in atmosfera filmelor de groaza ale anilor 80 si sa pierdem 9 ore din weekend lipiti de monitor. A, da, e si un trailer daca mai are importanta.

 

Westworld (HBO)

HBO a tinut o prezentare la Comic-Con si pentru Game of Thrones, dar cum noul sezon e deja in desfasurare, interesul a fost scazut, si chiar si un nou trailer nu a crescut entuziasmul prea mult. Insa o surpriza placuta a fost pentru fanii Westworld premiera unui trailer pentru sezonul urmator, programat pentru 2018, insa fara o data concreta. Primul sezon al serialului este probabil printre cele mai bune marca HBO din ultimii ani, iar cel putin din acest trailer sezonul 2 pare sa concureze si el pentru o pozitie inalta in clasament.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4 seriale „bune” de evitat

Am încercat să vizionez weekend-ul trecut un serial și până la urmă am ajuns să văd vreo 4 diferite, din fiecare primul episod. Așa rău n-am mai nimerit, chiar să nu reușesc să dau măcar peste o producție cât de cât ok, toate acestea la îndemnul unui site respectabil care le recomanda. Deoarece am testat piața, vă recomand să nu vizionați următoarele, chiar dacă în alte locuri au recenzii ademenitoare:

Broad City

broadcity-large

Da, vă întrebați ce bărbat se uită la un show cu două gagici? Chestia e că trebuie să încerci și genul acesta de producții la îndemnul nevestei. Trailer-ul avea un umor să zicem bun, realitatea primului episod fiind alta. Prea mult exhibiționism pentru gusturile noastre, dealtfel viața modernă a femeii americane este destul de mult expusă în comediile ultimilor ani.

Angie Tribeca

angie tribeca

În dreptul serialului Angie Tribeca am găsit un umor exagerat, o parodiere extremă a genului de film polițist. Nu este de mirare faptul că unul dintre vinovați e chiar Steve Carell, omul cu ideea din spatele acestui serial, pe care dealtfel nu-l prea apreciez în ceea ce privește comedia.

Ray Donovan

ray-donovan-poster

Pe Ray Donovan nu stiu exact unde să îl încadrez, un mixaj între genuri, am dat peste un prim episod prea haotic pentru gusturile mele. Dealtfel am auzit că desfăsurarea acţiunii se reglează pe parcurs şi îţi oferă o oarecare satisfacţie dacă te decizi să treci peste episodul pilot. Pentru mine cu siguranţă va rămâne o necunoscută dacă chiar este un serial bun.

Bojack Horseman

BoJack-Horseman

Pentru că mă hrănesc la greu cu seriale marca Netflix (după cum aţi observat din ultimele articole publicate), am căutat din vechile glorii ale acestei platforme. Desigur, dacă Bojack Horseman a ajuns deja la al treilea sezon cu un scor perfect de 100 % pe Rotten Tomatoes, am decis să încep cu primul sezon. Chiar dacă la prima vedere mi-a displăcut tematica de actor ratat la Hollywood dintr-o perspectivă animată de tip zoo, între timp ce scriam acest articol am reuşit să trec de primul prag. Am ajuns la un al treilea episod unde m-am blocat, posibil definitiv, dar s-ar putea să mai verific din când în când ce mai face Bojack.

 

Stranger Things (2016-)

Vă povesteam zilele trecute că am descoperit o nouă revelaţie în materie de science-ficion, ceva de genul ce a fost Ex-Machina anul trecut. Fiind vorba despre filmul Midnight Special, dar nu bine mi-am revenit din „admiraţie”, că am şi nimerit o serie spectaculos mai bună.

Stranger Things este ultima senzaţie lansată de platforma Netflix, o serie a cărui prim sezon conţine un număr de 8 episoade. Încă de la primul episod am fost prins în capcana pusă la cale de fraţii  Duffer (Matt şi Ross), care te surprind prin construirea unei poveşti pline de mister. Mai mult de atât, a făcut furouri în dreptul criticilor de film, iar Stephen King şi Guillermo del Toro au lăudat noul serial care aduce un tribut filmelor cu tematică supranaturală din anii 80.

stranger-things netflix

Pe parcursul vizionării îţi dai seama că ai de a face cu un mix cinematografic interesant: clasicul Spielberg cu filmul E.T. (1982), un cadru luminat în genul Poltergeist (1982), o fărâmă de Close Encounters, o oarecare asemănare cu Super 8-ul lui J.J. Abrams plus o povestire în stilul Stephen King. Observăm o mare adunătura de cliché-uri, dar surprinzător funcţionează ca un total plin de prospeţime în lumea supernaturalului.

Vinovaţii pentru rezultatele acestui succes sunt şi tinerii actori care au nişte înterpretări reuşite, ce dau un suflu puternic din genul „coming of age”. În lumea adultă a distribuţiei se remarcă actriţa Winona Ryder, cu o prestaţie excelentă.

stranger-things Winona Ryder

Trailer:

Războiul filmelor online – continuare

Anunțam în primul articol despre sechestrarea 990.ro că războiul filmelor online ajunge în justiție după 4 ani. Reacțiile cititorilor sunt împărțite, dar haideți să vedem ce implicații există pentru comunitatea cinefilă din România?

În primul rând, acest așa-zis război nu putea fi evitat. În alte țări europene nu doar băieții deștepți din online evită conținutul dubios, dar chiar utilizatorii sunt se feresc de site-urile cu filme online – care da, la noi probabil că vor continua să mai funcționeze o vreme și să-și spam-eze naivii care le accesează. A urmări filme online nu este cu totul lipsit de costuri, așa cum pare la o primă și superficială vedere: pentru a putea intra pe internet achităm factura lunară furnizorului de servicii, avem nevoie de un PC/laptop care are și el o uzură (reprezintă așadar o cheltuială), iar acesta mai consumă curent – și nu în ultimul rând pierdem timp. Această ultimă resursă, mai greu cuantificabilă, este cea mai prețioasă pentru noi.

E drept, nu pentru toată lumea time is money, astfel că unii preferă, în loc să se consume la un job de 250 euro, să consume un film de 25 milioane de euro în fiecare zi. Dar comoditatea de a vedea un film în oraș (transport, intrare la film, consumație), cel puțin în acele orașe unde mai există cinematografe, contrazice afirmația de mai sus. Chiar dacă este mai puțin plăcut să vezi un film singur acasă, prin prisma timpului pierdut cu spam-ul, utilizatorul rămâne cu impresia că pierde ceva prin închiderea site-urilor de filme online: libertatea de a-și pierde timpul urmărind filme la rezoluții proaste.

În al doilea rând, indiferent de deznodământ (pentru cine are ochi să vadă, era de așteptat) piața avea nevoie de acest semnal. În afară de platformele video on-demand gen voyo-ul MediaPro-ului (care a declanșat acest război, după cum anunța HotNews.ro aici), inclus în abonamentele UPC așa cum HBOgo este inclus în abonamentul HBO Max-Pack de la RCS-RDS, în ultimul an și-au făcut intrarea pe piață platformele de video-streaming MUBI și NetFlix.

De ce susțin că era necesar? Fiindcă aceste platforme și altele, care ar putea urma, au nevoie de utilizatori cărora să continue să le furnizeze conținut adaptat pentru România – citește, filme traduse. De o masă critică de utilizatori, nu doar de câțiva pasionați – iar aceasta nu se putea face fără eliminarea concurenței neloiale, așa cum amintea zilele trecute colegul meu de blog, Piratul cinefil (care e pirat din filme, nu din online). Pentru că problema cinefilului român nu este acea suma lunară care se rupe din bugetul familiei pentru a se duce în contul furnizorilor de servicii de video streaming, ci lipsa conținutului de calitate.

Ce înseamnă acest conținut de calitate? Pentru cinefilii care frecventează festivalurile de film de la noi și sunt la curent cu ultimele filme apărute, este frustrant să nu poată vedea filme premiate decât la – eventual – un an după apariție. Site-urile de gen nu se adresează pasionaților cu pretenții ci încearcă, după un model de business clasic (și depășit) să vândă filmul ca o marfă proastă, pe o piață la fel. Ok, avem o piață slabă și probabil, inegal segmentată – cu un număr (probabil destul de mic) de clienți potențial interesați de conținutul de calitate și cu o mare masă de consumatori interesați doar de filmul de consum. Dar studiul acestei piețe nu cred că l-a făcut încă nimeni la modul serios și, cel puțin până acum, nici nu prea avea nimeni interes să-l facă. Poate de acum 🙂

– continuarea, aici