Arhive pe etichete: Michael Gambon

Mad to Be Normal 2017

 

Când vorbesc despre genii simt un mare disconfort, eu fiind într-un …alt univers. Se întâmplă și de data aceasta, când vreau să îl prezint pe eroul central al filmului ,, Înnebunit să fii normal”, o personalitate uimitoare , fascinantă și în realitate, și mă întreb din nou ce este geniul în acel cocteil de inteligență, muncă pasionată și febrilă, energii (adesea…energizate cu tutun, alcool și alte mici păcate) debordante, autoritarism care poate?  îmbrăca forma altruismului care maschează un uriaș Ego? Departe de mine gândul de a bănui o formă rafinată de șarlatanism!

Este vorba despre  Ronald David Laing  (n. 1927-d. 1989medic psihiatru  considerat de unii o somitate în materie , etichetat de alții ,,o minte sclipitoare care a luat-o razna”.  Asociat al  Anti-psychiatry Movement cu  David Cooper & Allen Krebs , el respingea tratamentele psihiatrice standard  ce vedeau  afecțiunile mentale drept  un proces biologic și ignorau  aspectul social,  intelectual și cultural  al acestora.  El însuși fiind alcoolic și considerat  psihotic a susținut că schizofrenia era o teorie și nu un fapt și punea la indoială utilizarea medicamentelor neuroleptice.Totuși,  a inițiat administrarea de  LSD.

De citit neaparat prefața la cartea,, „Divided Self” – R.D. Laing „(1996) a lui  John Clay
https://www.alergicblog.ro/2011/08/divided-self-rd-laing/

neb6

Citat ,, Psihiatria ar putea fi, iar unii psihiatri sunt, de partea transcendenţei, a libertăţii autentice şi a adevăratei creşteri umane. Dar psihiatria poate fi cu uşurinţă o tehnică de spălare pe creier, de inducere a comportamentului ajustat, prin tortură nevătămătoare (preferabil). Astfel, aş dori să subliniez că starea noastră ‘normală’, ‘ajustată’, înseamnă prea des abdicarea extazului, trădarea adevăratelor noastre potenţialităţi, că mulţi dintre noi avem doar un prea mare succes în dobândirea unui fals sine, pentru adaptarea la false realităţi…”.
Probabil unul din cele mai clare exemple ale abordării lui Laing, poate fi văzut într-o întâmplare relatată în aceast carte , întâmplare prezentată şi în film:

Această prezentare necesită JavaScript.

În timp ce se afla încă în Chicago, Laing a fost invitat de catre nişte doctori să examineze o tânără fată diagnosticată ca schizofrenică. Fata era închisă într-o celulă antifonată, într-un spital special şi stătea acolo dezbrăcată. De obicei îşi petrecea toată ziua legănându-se încoace şi încolo. Doctorii i-au cerut lui Laing părerea. Ce ar face în cazul ei? Pe neaşteptate, Laing s-a dezbrăcat el însuşi complet şi a intrat în celula ei. Stătea acolo cu ea legănându-se în ritmul ei. După aproape douăzeci de minute ea a început să vorbească, ceea ce nu mai făcuse de câteva luni. Doctorii au fost uimiţi. ‘Nu v-a trecut niciodată prin minte să faceţi asta?‘ le-a spus Laing cu o nevinovăţie prefăcută (pag. 170-171)…

Această prezentare necesită JavaScript.


Filmele biografice ne prezintă mai mult sau mai puțin exact fapte, comportamente ale personajelor din realitate și desigur apropierea de ele în acest fel ne dezvăluie incomplet sau subiectiv ,,mecanismul complicat” al omului.  Filmul ,,Mad to Be Normal ”  dezvăluie  o parte din viața faimosului psihiatru  R.D.Laing  pe când lucra la  Kingsley Hall,  în estul Londrei, între anii 1960 și 1970,  unde a făcut mai multe experimente îndrăznețe pe oameni diagnosticați cu diferite afecțiuni mintale. Metodele lui revoluționare au implicat folosirea LSD -ului asupra pacienților și o formă de auto-vindecare cunoscută ca metanoia, provocând indignare și controverse în  lumea medicală și schimbând radical atitudinile și percepțiile  în  lumea întreagă despre sănătatea mintală .

,,Înnebunit să fii normal” – Mad to Be Normal(2017) este un film regizat de  Robert Mullan ,avându-i în distribuție pe : David Tennant, Elisabeth Moss, Gabriel Byrne, Michael Gambon, David Bamber, Olivia Poulet , Trevor White.

The Wings of the Dove, 1997

The Wings of the Dove 1997,  tradus la noi  ,,Pasiune înșelătoare ” este un film adaptat după romanul  cu același  nume  al  scriitorului  Henry James.

pasi 

Tradus mot à  mot  ,, Aripile porumbiței” cartea  este centrată pe Millie ,  fata bolnavă incurabil, aflată pe moarte care își dorește mult să trăiască și să iubească. În  film  rolul cheie îl deține Kate Croy, o tânără aristocrată a cărei familie este ruinată financiar. Ea locuiește în (puțin spus) conacul unei mătuși, preocupată să-i asigure nepoatei un viitor liniștit printr-o căsătorie cu un om bogat. Dar Kate este îndrăgostită de Merton Densher,  un jurnalist sărac. La o petrecere Kate o cunoaște pe Millie Theale, o tânără și foarte bogată americancă . Află curând că aceasta suferă de o boală gravă și atunci  îi încolțește în minte un plan perfid  și nesănătos să-l arunce pe Merton în brațele frumoasei americance, aparent atât de fragile,  naive și evident lovite de ,, un coup de foudre” pentru acest Merton, stilat si cu privire romantică ca mai apoi , după moartea lui Millie să nu mai existe nici un obstacol pentru Kate ca să obțină atât …capra cât și varza😈.

Această prezentare necesită JavaScript.

Când la sugestia lui Kate, Millie și însoțitoarea ei pleacă la Veneția pentru a se relaxa, Kate se oferă să le țină companie împreună cu Merton,  pe care, mai apoi părăsește proforma.  Un târg tacit cu avantaje de ambele părți  poate prinde viață în romantica Veneție: clipe de iubire pentru Millie,  bani pentru Merton ( y compris și Kate).  Va fi Merton insensibil la generozitatea și delicatețea lui Millie,  de fapt o  victimă consimțătoare ;  vor putea iubiții complota nestingheriți de vocea conștiinței?  Va putea Kate  sta liniștită că iubirea solidă pe care i-o oferise cinstitul și corectul Merton e de nezdruncinat?  Rămâne de văzut : deznodământul va face dreptate ?

Filmul are o linie narativă simplă spre deosebire de carte pe care am citit-o demult și mi s-a părut pe-atunci prea savantă și greoaie.  Filmul ne sugerează mai multe  teme  despre prietenie , devotament, presiunile convențiilor sociale în care impactul banilor se dovedește  pentru a nu știu câtă oară  ,,ochiul diavoluluil”  care pervertește relațiile între oameni.

Helena Bonham Carter a fost mereu (mai ales când era tânără) foarte bună în rolurile de femeie periculoasă cu înfățișarea ei de ingenuă fragilă, micuță și cu trăsături delicate.