Arhive pe etichete: Mia Hansen-Love

Premiile B IFF 2016

În week-end a avut loc Festivitatea de închidere și de decernare a premiilor BIFF 2016. Gazda galei și inițiatoarea festivalului (denumit inițial B-EST IFF) a fost, și de această dată, doamna Dana Dimitriu-Chelba, care mi-a promis o mică istorie a festivalului.

Juriul criticii, format din Magda Mihăilescu, Florentina Ciuverca și Ruxandra Grecu a premiat filmul ”A Dragon Arrives (Iran, 2016, regia Mani Haghighi), pe care l-a considerat ca fiind o combinație originală și neașteptată dintre genuri: thriller, film noir, documentar, comedie, pe care, la prima vedere, nu le vedem amestecate.

Elena Cristodoulidou și Gabriel Fătu, membri ai juriului, au acorda mențiunea specială a juriului filmului franțuzesc ”La fille du patron/The Boss Daughter” (Franța, 2006, regia Olivier Loustau), care ”reușește să redea într-un mod blând un subiect cu accentuată temă socială.”

Premiul pentru scenariu l-a luat filmul ”Death in Sarajevo” (Bosnia și Herțegovina, 2016, regia Danis Tanovic, bazat pe piesa de teatru ”Hotel Europa,” scrisă de către filosoful Bernard-Henry Levi) apreciat pentru că ”aduce la vedere o combinație de episoade din realitate și reflecții despre trecut și viitor”. Filmul a mai fost premiat cu un Urs de argint și la Berlinale.

Premiul pentru cea mai bună regie a fost acordat regizoarei  Mia Hansen-Løve, care, în filmul  ”L’avenir/Things to Come” (Franța, 2016) ” manevrează cu discreție eficientă și, cu umor sănătos, mixează mise-en-scene firești și povestea unei femei a cărei viață se va schimba total după ce bărbatul ei o părăsește”.

Premiul pentru cel mai bun film, la ediția a 12-a a Bucharest International Film Festival, recompensează filmul ”Soy Nero” (SUA, 2016, regia Rafi Pitts) cu ”un subiect care depășește granițele proprii, pentru a ne aduce la lumină, într-un mod foarte puternic artistic, teme foarte grave ale zilelor noastre”.

 

Filme de văzut după Berlinale

Nu m-am uitat prea atent după urșii de la Berlin, deși mi-ar fi plăcut să fiu acolo, recunosc, să mă plimb pe Potsdamer Straße printre oameni din lumea filmului. De când n-am mai fost pe Ku’damm (Kurfürstendamm) am auzit că s-au schimbat multe, și între timp, Kreuzberg (sau X-Berg) is the place to be, Chiar dacă scoate periodic (spre surprinderea mea) producții remarcabile, nu cred în școala germană așa cum cred, de exemplu, în cea poloneză.

Nu știu de ce, din cauza componentei propagandistice, poate, pe care încă o mai activează: „Hedi”, prima producție araba în competitia oficiala de la Berlin din ultimii 20 de ani – pe bune, tocmai acum? Așa că m-am uitat abia la sfârșit, cine și ce. Și ce aș vrea să văd, după citirea listei, sunt următoarele:

1. Documentarul Fuocoammare, o paralelă între viața zilnică a locuitorilor insulei Lampedusa și cea a miilor de emigranți ce sosesc pe mare, în condiții catastrofale, mulți pierzându-ți viața. „Sper ca acest film va putea contribui la înțelegerea faptului că nu este normal ca oamenii să moara venind la noi”, a spus regizorul italian Gianfranco Rosi pe scena Berlinalei, la primirea trofeului (Ursul de Aur, acordat celui mai bun film).

2. L’Avenir, al cincilea lungmetraj al regizoarei franceze de 35 de ani Mia Hansen-Love, premiat cu Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor. Povestea unei profesoare de filozofie, interpretata de Isabelle Huppert, care cunoaște o noua libertate când este părăsită de soț, aș pune-o în oglindă cu Kollektivet de Thomas Vinterberg, pentru care Trine Dyrholm a primit sâmbăta un Urs de argint pentru cea mai buna actriță, interpretând rolul unei femei înșelate, aflate la marginea prăpastiei.

3. United State of Love (Polonia), Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu – Tomasy Wasilewski. Și bineînțeles,

4. Ilegitim, deși frumosul articol al Alinei Grigore de pe republica.ro, pe care l-am share-uit, m-a băgat puțin în ceață prin activismul declarat. Adică bun, și eu caut filme cu sens, toți realizăm, la un moment dat, că prin tot ce facem transmitem un mesaj, volens nolens. Dar: vindem incultură? Adică brusc, a fost de ajuns să iei un premiu și gata, ești Urs?  Sau mă rog, C.I.C.A.E.?

Nu spun că oamenii nu se schimbă. Toți o facem, adaptându-ne zi de zi, interogându-ne, față cu provocările cotidianului. Dar lumea liberă nu mai propune teme, ci, parcă, le impune. Și oare doar noi, esticii, suntem atenți la nuanțele de genul acesta, pe care, nu știu, oare restul din vestul Europei le înghit pe nemestecate? Nu mai avem limbaj de lemn, avem teme de lemn. Ne putem manifesta creativitatea în pătrățelul desenat. Și premiat!

Filme, seriale, festivaluri

gommorahÎn sfârșit o veste – cam palidă, dar veste – despre a doua serie a italianului Gommorah, de pe site-ul actorului Salvatore Esposito: The second season of Gomorrah The series was filmed entirely in three countries: Italy, Germany, and a nation of South / Central America that perhaps you already know!

Următorul film al lui Yorgos Lanthimos este drama de epocă The Favourite, care consemnează un respiro de la subiectele dificile pe care le-a abordat până acum. The Favourite va fi produs de aceleași case de producție irlandeze și britanice (Scarlet Films și Element Pictures) cu care a făcut și The Lobster. Scenariul scris de Deborah Davis și Tony McNamara este focusat pe relația între ultimul monarh al Casei Stuart a GB – Queen Anne jucată de Olivia Colman, premiată pentru Tyranosaurus și favoritele sale Sarah Churchill (interpretată de Rachel Weisz) și Abigail Masham (Emma Stone).

Festivalul de la Berlin, aflat la cea de-a 66-a ediție, o va avea ca președinte al juriului pe Meryl Streep. În competiția pentru Ursul de Aur au intrat: A Lullaby for the Sorrowful Mystery (al regizorului filipinez Lav Diaz) ce va avea premiera mondială pe 18 februarie, la Berlin, apoi Midnight Special (Jeff Nichols), The Commune (Thomas Vinterberg), Things to Come (Mia Hansen-Love) și Death in Sarajevo (Danis Tanovic). Mai jos introducerea făcută de directorul festivalului, Dieter Kosslick: