Arhive pe etichete: FIPRESCI

Toni Erdmann

Propunerea Germaniei la Oscar, recent lansată în cinematografele românești, mai are pe afiș premiul FIPRESCI (acordat de criticii de film prezenți la Cannes) pentru cel mai bun film din competiţia oficială. A fost inclusă recent în Top 100 Cele mai bune filme ale secolului XXI, realizat de BBC Culture.

În pregătirea recenziei (a fost un film lung, de aproape trei ore), am să remarc prezența actorilor români Vlad Ivanov (într-un rol cuminte) și Alexandru Papadopol (bun într-un rol ceva mai rău) ca și a actrițelor Cezara Dafinescu (Dorina), Ingrid Bisu (Anca) și Victoria Cociaș (Flavia). Mai apar Manuela Ciucur și Radu Bânzaru. Un film despre expați – îl prezenta producătoarea Ada Solomon, sau cum văd nemții România – nu sașii plecați, ci restul, cei abia ajunși pe-aici .

Fără să fie nume cunoscute, actorii principali Peter Simonischek (Toni/Winfried) și Sandra Hüller (Ines) fac un cuplu bun, cu tot umorul acela nemțesc oarecum sec: mai puțin expresiv decât al nostru, dar nu întrutotul lipsit de farmec. Mă gândeam la un moment dat, pe parcursul filmului (humor nemțesc filmat într-un stil franțuzesc), că un film românesc (din Noul val înrudit cu mai-vechiul vague) s-ar fi terminat deja. După primele două ore, trama ajunsese într-un punct în care nemții ajunși în București livrau deja suficientă emoție, numai că nota minimalistă cu care mă obișnuise Noul cinema românesc nu juca aici nici un rol.

Am văzut filmul în prima zi de Comedy Cluj, la Cinema Victoria, foarte bună alegere din partea organizatorilor (mai ciudată includerea Inimilor cicatrizate, în următoarea, deși m-am bucurat că am ocazia să-l văd)! Toni Erdmann este chiar o comedie, una drăguț-tristă; mai degrabă o tragicomedie de familie, și da, cu expați, mai precis un tată ieșit la pensie și o fiică-surogat, corporatristă în București sau aiurea. Dar mai mult în București, decât aiurea 🙂

Spicuiesc din interviul regizoarei Maren Ade pentru news.ro:

Privind din perspectiva slujbei lui Ines. Sunt foarte multe detalii în film legat de asta. Era nevoie de atât de mult?

Este viaţa ei şi noi petrecem atât de mult timp cu munca noastră, iar în filme, de obicei, ni se arată asta foarte scurt, apoi se revine la povestea din viaţa personală. Mulţi oameni sunt foarte dedicaţi muncii lor şi asta este viaţa. M-am gândit că este foarte important şi interesant pentru film să accentuăm asta, să înţelegem termenii în care lucrează şi cum este slujba ei, să ştim mai mult decât tatăl.

Pentru recenzii mai noi decât cele de pe blog, accesați http://www.cefilmevad.eu

Cotațiile criticilor de la Cannes

După ultimele proiecții ale filmelor aflate în competiție, putem avea o privire de ansamblu, un top al criticilor de film aflați pe Croazetă – ca să ne facem o idee despre ce ar putea alege juriul – cu mențiunea că balaurul cu nouă capete, cum este numit în glumă juriul din acest an, este format din regizori, actori și producători, nu din critici de film.

Declarați favoriți de critici sunt Maren Ade cu filmul „Toni Erdman”, Jim Jarmusch cu „Paterson” și, așa cum aminteam aici, românii Cristian Mungiu și Cristi Puiu cu „Bacalaureat” și „Sieranevada”. Dacă ar fi să funcționeze o logică a compensației, unul din cei doi regizori români ar trebui să beneficieze de ratingul de țară și să le sufle premiul celorlalți favoriți. Din păcate, așa cum mă temeam, intrarea în competiție a lui „Elle” regizat de belgianul Paul Verhoeven, și a britanicului Ken Loach care a emoționat publicul, cu „I, Daniel Blake”, printr-o prospețime intactă la 80 de ani, – au complicat lupta la vârf.

Tot în ultima zi de competiție, în tandem cu „Elle” a fost proiectat și „Le client” al iranianului Asgjar Farhadi, o altă posibilă surpriză. Și o veste bună, ca o confirmare a optimismului nostru legat de ratingul de țarăregizorul Bogdan Mirică a câştigat premiul criticilor de film (FIPRESCI) pentru „Câini”. Premiul secțiunii Un certain regard a fost acordat filmului The Happiest Day in the Life of Olli Mäki în regia lui Juho Kuosmanen.

„Toni Erdmann”-ul tinerei nemțoaice Maren Ade a obţinut acelaşi premiu FIPRESCI, în cadrul Competiţiei Oficiale. Filmul spune povestea unui tată ce face o vizită surpriză fiicei sale, care lucrează în Bucureşti – România (Ada Solomon figurează printre coproducători).