Arhive pe etichete: filme de artă

Decalog VI

magdaUn serial de urmărit cu multă nostalgie: câte unul pe seară, în loc de rugăciunile pe care ar trebui să le spunem ca să vină odată primăvara.

Un film scurt, de 55 de minute, a cărui acțiune se petrece într-un comunism vecin, pe care e greu să te oprești să-l compari cu cel din memorie.

Eu unul, n-am avut cum s-o fac înainte de 1989. Am ajuns în Ungaria abia în 1990, imediat după Revoluție. Stăteam într-o seară la geamul unui bloc de 10 etaje, asemenea celor din Varșovia în care s-a filmat Decalogul, și-mi amintesc cât de șocat eram că pot vedea cum acolo jos, într-un bus, cineva citea ziarul. Mijloacele de transport din Budapesta aveau o lumină albă, clară, nu ca autobuzele și felinarele galbene din orașul meu.

Cum n-am putut să nu compar apartamentele și geamurile blocului din Varșovia cu cele din blocul meu. Știu, n-am crescut într-o capitală. Nici în Budapesta apartamentele nu erau mai mari, ba chiar mi s-au părut la fel de meschine. Dar în acest film, multe scene par filmate dinapoia unui geam, chiar dacă este mai mult o impresie, un procedeu artistic. Într-un final chiar o metaforă, despre sacralitatea sentimentelor.

Să nu-ți bați joc de sentimentele tale, mi-a zis cineva, cândva, și aceste cuvinte m-au ajutat să-mi păstrez intacte câteva bucăți de suflet. Chiar și când, îndrăgostit fiind, l-am oferit pe tavă și mi s-a-ntors harcea-parcea, ca niște felii neisprăvite de pizza.

dekalog-viAșa că nu mai știu în ce notă amestecată am urmărit acest film: o poveste nepotrivită, între puberul Tomek și vecina lui, Magda. Șicanele pe care le face micul poștaș (cu concursul șefei sale) prea-frumoasei (și prea maturei, pentru el) femei pe care o urmărește obsedat, te pun pe gânduri: cât de greu este să fii un om frumos între tâmpiți!

V-ați întrebat vreodată ce pericol poate fi să privești niște imagini? Filmele, ca și cărțile, sunt doar plăsmuiri ale imaginației. Dar odată puse pe hârtie ori pe casetă/dvd, ele îmbracă o formă. Le credem reale și tindem să le salvăm în memorie împreună cu experiențele noastre, cu ceea ce am văzut și-am cunoscut în mod nemijlocit.

Așadar, mare atenție la ceea ce priviți! Se poate ca filmele să necesite la fel de multă atenție ca și mâncarea – de care se îngrijește (abia) acum toată lumea. Pentru că ele pot să conțină mai multe E-uri și coloranți decât poate cuprinde un ambalaj frumos.

 

A short film about love

A short film about love este versiunea cinematografică a părții a VI-a din serialul de televiziune Decalog. Postez cu bună intenție prezentarea filmul complet, și abia apoi cea a episodului, pentru că aceasta este ordinea corectă de vizionare.

19205Am aflat despre film pornind de la serial, dat pentru care mi-a fost dificil să observ diferențele, cunoscând versiunea scurtă. Aceasta pentru că mi-a fost greu să le urmăresc una după alta, fiind tentat să dau pe repede înainte. Și pentru că, văzând prima oară scurt-metrajul (care m-a fermecat), am avut îndoieli asupra titlului filmului, care-aș fi spus că este despre orice, numai despre dragoste nu.

Diferențele între cele două variante par a fi numai de montaj. Datorită bugetului limitat, cred că scenele pentru ambele versiuni au fost filmate în același timp. Ce pot face în plus 30 minute, mă întrebam? Ei bine, această diferență este copleșitoare – cum ar fi între un film de artă și un sketch.

Deși sunt un mare fan al muzicii de film, abia începând cu această a doua jumătate a seriei urechea mea muzicală remarcă al treilea contibuitor de geniu, după regizorul Kieslowski și scenaristul Piesiewicz: muzica lui Preisner.

Vă invit să urmăriți acest scurt clip:

Decalog IV

Al patrulea film, a patra pornuncă – Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta – are ca temă sacralitatea familiei, dar în același timp aruncă un dubiu asupra rolurilor sociale. dekalog_2

Anna este o tânără de 20 de ani studentă la teatru, pe care tatăl o lasă singură acasă pentru că trebuie să plece într-o călătorie. În dimineața dinaintea plecării, ea găsește pe masa al tatălui un plic ciudat, pe care citește: A se deschide după moartea mea.

Se lasă pradă curiozității abia după plecarea tatălui. Ia plicul cu ea și-l desface pe malul Vistulei: găsește înăuntru un alt plic adresat fiicei mele Anna, pe care însă nu-l mai desface, avertizată de privirile unui personaj blond cu ochi albaștri care mai apăruse în primele două episoade.

Dekalog 04 - 0001Acest moment ne trimite la episodul II, în logica căruia ne face să credem că fata era pe cale să-i… grăbească sfârșitul tatălui deschizând scrisoarea pe care trebuia s-o deschidă după moartea lui.
Dar a trecut primul abia sfert de oră al filmului – avem doar intriga, la personaje mai avem de săpat cu privirea. Cineva traversează tăcut, ca și prin celelalte episoade, aici cu barca pe râu. Avertizarea din privirea lui stranie o oprește pe Anna. Fata părăsește ideea și locul, întorcându-se acasă. Curiozitatea râmâne: ea coboară în beci unde printre lucrurile vechi găsește o poză de familie – cu mama ei – și un plic gol.

O vedem apoi la masă încercând să imite scrisul de pe plicul adresat ei, apoi aflăm dintr-o discuție că avea doar 5 zile la moartea mamei sale. Apoi întâmpinându-și tăcută tatăl în stația de autobus a aeroportului, cu noua sa pereche de ochelari de vedere. S-a întâmplat ceva rău? o întreabă Michal.

Nie, răspunde Anna, și începe să-i recite din scrisoarea mamei. După încă 15 de minute am aflat toată povestea. Ce se mai poate întâmpla?  Ei bine, totul: implozia relației tată-fiică. Ea se prezintă acum Anka și începe să re-evalueze viața lor împreună în lumina celor aflate. Își analizează chiar, cu oareșce subtilitate feminină, tatăl. Unul din cele mai tulburătoare filme din serie, mai ales pentru tații de fete.

Decalog

Dekalog este un serial polonez filmat în 1988, cu zece episoade independente care abordează, după cum sugerează titlul, cele 10 porunci. Să nu vă așteptați aici la vreun Russell Crowe interpretând un Noe neconvingător.

Filmate acum 25 ani, episoadele tratează – într-o manieră surprinzător de modernă – modul în care cele fiecare poruncă a Domnului mai influențează (sau nu) viața noastră de zi cu zi. Impactul acestei serii de fapt, de filme, asupra cunoscătorilor a fost atât de mare, încât s-au pronunțat asupra lui în termeni absoluți.

S. Kubrik afirma: este singura capodoperă cinematografică

decalogue

Cine este în spatele acestor filme (create pentru Polska Telewizja, cu un buget de 10.000 USD fiecare), de care sunt sigur că n-ați auzit? Regizorul Kieslowski, mai cunoscut pentru trilogia Trois couleurs, este co-autor al scenariului, împreună cu avocatul Piesiewsicz, pe care-l cunoaște în perioada când filma documentare cu tematică socială.

Serialul reprezintă un punct de cotitură în cariera lui Kieslowski, produs al Școlii de film din Lódz, care i-a mai dat pe Roman Polanski și Andrzej Wajda. În această serie el abandonează tematicile sociale consacrate de comunism, care i‑au adus necazuri (filme cenzurate, unul constituindu-se probă într-un proces) propunându-și să arate doar „ce se întâmplă în viața omului după ce ajunge acasă, închide ușa și rămâne singur?”

Răspunsul regizorului este genial, în ciuda decorului insipid, mai ales pentru cinefilul român: apartamentul comunist dintr-un cartier – dormitor. Acesta datorită subtilității cu care ne dezvăluie – treptat – personajele. Seria nu debutează în forță.

Întâmplările vieții zilnice par absolut banale, ca și personajele. Dar iată că temele majore ale vieții sunt aceleași, indiferent de mediul în care trăim. Ca nostalgie indusă, aduce cu Amintiri din epoca de aur, dar temele propuse sunt majore: nici moralizatoare, după cum ar sugera titlul, dar nici ușoare, asemeni seriei românești. Recomand acest film, care pentru mine a fost o revelație: primul film care merită văzut.