Arhive pe etichete: filme americane

Care sunt ingredientele unui film de succes?

Industria filmelor generează zeci de miliarde de dolari anual.

Avatar, Titanic, Star Wars: The Force Awakens, Jurassic World, The Avengers 1 și 2, Furious 7, Frozen și Iron Man 3 au produs împreună mai mult de 18 miliarde de dolari. De ce aduc în discuție acest număr întâmplător? Pentru că reprezintă 10% din produsul intern brut (PIB) al României.

9 filme au produs mai mult decât 10% din toți banii care circulă în această țară!

O astfel de realizare mi se pare mai mult decât fascinantă. Aceasta dovedește că cinematograful nu excelează doar când vine vorba de trăiri și emoții, ci și când vine vorba de bani.

avataraud.jpg

Astăzi, mi-am propus să înțeleg cum funcționează tot acest proces de producție și distribuire al unei pelicule. Mai exact, vreau să văd de ce angajații studiourilor din Hollywood iau deciziile pe care le iau.

Vreau să văd ce filme generează bani și de ce, dar am să împărtășesc toate informațiile pe care le strâng cu voi.

În cadrul acestui studiu, am să iau în considerare cele mai profitabile 10 filme din istorie (cu încasările ajustate după inflație). Sursa mea de încredere este bătrâna Wikipedia, deci dacă sunteți interesați să aflați care sunt aceste filme, trebuie doar să dați un click exact aici.

107f00da-e358-4c22-87f4-a3e58ae0c809.jpg

Am să încerc să privesc situația din cât mai multe perspective posibile și să fiu cât mai obiectiv, dar cred că este momentul să trecem la treabă:

Contează părerea publicului?

Cred că aceasta este cea mai interesantă parte. Se speculează de mult că celor de la Hollywood le pasă doar de banii noștri, nu și de părerile noastre. Acum este momentul să aflăm asta.

Am intrat pe IMDb.com, site-ul care le dă tuturor cinefililor oportunitatea de a da filmelor note pe o scară de la unu la zece și am strâns informațiile necesare.

Aici este graficul care a rezultat:

Captură de ecran din 2016.07.24 la 22.35.30.png

Deci răspunsul este DA, părerea publicului contează. Fiecare film din această listă are cel puțin 7.7/10 pe IMDb. Adică toate aceste filme sunt considerate bune sau chiar foarte bune de fani.

Asta arată că de-a lungul celor 121 de ani de existență a cinematografului, oamenii au fost mereu mai înteresați de filmele bune. Mai ales în trecut, vorbele contau foarte mult. Pe vremea când trailerele și internetul nu existau, te duceai la un film doar pentru că vecinul tău ți-a spus că i-a plăcut, și era destul de bine pe atunci!


În schimb, dacă ne uităm la filmele din 2015 care au făcut mulți bani, situația este diferită.

Am adunat din nou rezultatele sub forma unui grafic, și am obținut asta:

Captură de ecran din 2016.07.24 la 22.50.02.png

În acest grafic avem doar 3 filme cu note peste 7.7/10. Celelalte sunt sub această linie, cu Minions la doar 6.4/10!

Asta demonstrează că părerea publicului contează din ce în ce mai puțin pentru cei de la Hollywood. Aceștia își vor doar banii, motiv pentru care recurg la tehnici leneșe (dar eficiente) pentru a-i obține.

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.05.04.png

Contează părerea criticilor?

Acum că am stabilit că părerea publicului contează, dar este într-un mare declin, cred că este momentul să aflăm ce crede Hollywoodul despre ce spun criticii de film.

Pentru asta, am să strâng informații de pe cel mai cunoscut astfel de site: RottenTomatoes.com

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.18.50.png

Surprinzător, observăm mai multă indulgență din partea criticilor! Și da, părerile lor par să conteze!

Este normal să fie așa. Criticii de film sunt considerați niște experți și au văzut mai multe filme decât noi, deci este firesc ca opiniile lor să conteze, nu?


Acum, să vedem ce note au oferit criticii celor mai profitabile filme din 2015:

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.39.27.png

Aici nu se stă chiar rău, dar nu este nici prea bine. Minimul este atins tot de Minions cu un rușinos 5.6/10. Cu toate acestea, când vine vorba de medie, constatăm din nou o scădere semnificativă (peste 10%).

Cu trecerea timpului, oamenii au la dispoziție tot mai multe „surse de cunoștință” și preferă să se informeze independent decât să urmeze păreri documentate.
O astfel de mentalitate este previzibilă în contextul social actual. Poate că denotă o oarecare aroganță și reprezintă o judecată greșită (fapt dovedit și de notele de pe IMDB), însă eu o văd ca pe o consecință subînțeleasă.

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.54.10.png


Contează genul filmului?

Probabil că ați observat că în ultimii ani s-au făcut tot mai multe filme cu supereroi. Acest lucru se datorează faptului că au făcut încasări tot mai mari.
Astfel de dragoste pentru un anumit gen de film se poate observa și în trecut. Pe atunci, oamenii aveau westernurile! Și nu doar americanii le iubeau. Chiar și românii umpleau sălile de cinema când erau aduse în țară. Nu doar că le plăcea acțiunea lor, ci mergeau să le vadă și pentru marile vedete care apăreau în ele.

Cu toate acestea, nu avem vreun western sau vreun film cu supereroi în lista celor mai profitabile filme ale tuturor timpurilor.

Captură de ecran din 2016.07.25 la 00.14.20.png

După cum se vede, cele mai iubite genuri sunt SF-ul și drama.

Presupun că SF-ul conduce datorită dorinței (sau poate necesității) de a evada din realitatea aceasta crudă din când în când.
Pe de altă parte, drama este adorată pentru abilitatea sa de a pune publicul în situații realiste și de a-ți da oportunitatea să simți emoțiile altcuiva.

Mă surprinde faptul că nu avem niciun film „pur” de acțiune pe aici.

Acum, să vedem care era situația în 2015:

Captură de ecran din 2016.07.25 la 00.32.55.png

Vă prezint mai sus chiar ceea ce sperăm să nu văd:

O imensă lipsă de diversitate.

SF-ul domină cu un surprinzător 50%, urmat de acțiune cu 30% și animație cu 20%.

Avem filmele pentru copii (animație), filmele pentru adulți (acțiune) și filmele pentru toată familia (SF). Preferințele publicului devin din ce în ce mai simple și dovedesc o nevoie tot mai mare de evadare din realitate.
Oare devine lumea tot mai tristă? Nu cred că vom putea să știm adevăratul răspuns curând, însă filmele pe care le văd aceștia mă fac să cred că da.


Contează originalitatea?

Trăim într-o eră în care francizele sunt extrem de populare. Aproape zilnic se anunță câte o continuare de film sau câte un remake, dar vor oamenii să vadă așa ceva sau preferă ceva original?

Dacă vorbim de filmele mai vechi, atunci este clar că oamenii preferă originalitatea. 10 din cele 10 filme pe care le-am luat în considerare sunt originale, însă când vine vorba de 2015, situația stă complet diferit.

Captură de ecran din 2016.07.25 la 00.48.08.png

Doar 20% din cele mai profitabile filme din 2015 sunt originale. Adică două filme originale în primele 10 din clasament!

Celelalte 8 filme sunt continuări ale altor filme. Culmea este că unul dintre cele două filme originale este inspirat dintr-o carte, deci practic există un singur film original. Acel film este Inside Out.

Ironic este faptul că acest film original (Inside Out) este și cel mai iubit dintre toate. Are 8.3/10 de la public și 9.8/10 de la critici, ceea ce îl plasează pe primul loc în listă.
Cu toate acestea, lumea continuă să încurajeze filmele neoriginale cu proprii lor bani.

Captură de ecran din 2016.07.25 la 01.41.19.png


Contează durata filmului?

Se spune că juriul Premiilor Oscar favorizează mereu filmele lungi, deci cred că ar fi interesant să aflăm dacă și publicul de rând are astfel de preferințe. Să începem cu filmele mai vechi:

Captură de ecran din 2016.07.25 la 01.13.30.png

60% dintre filme au o durată de peste două ore și jumătate. Cel mai lung dintre ele este Gone with the Wind, la 4 ore fără 2 minute, urmat de The Ten Commandments la 3 ore și 40 de minute.
Singurul film cu o durată mai scurtă de 90 de minute este Snow White and the Seven Dwarfs: un film de animație dedicat copiilor care nu au răbdare să se uite la un simplu ecran pentru prea mult timp.

Acum să vedem statisticile din 2015:

Captură de ecran din 2016.07.25 la 01.19.32.png

Nu avem vreun film mai lung de 2 ore și 30 de minute sau vreunul mai scurt de o oră și jumătate.

Durata medie a filmelor populare a scăzut cu mai bine de 30 de minute. Publicul are din ce în ce mai puțină răbdare, dar caută tot mai multă satisfacție de moment.


Concluzia

Chiar dacă ar fi foarte multe lucruri de spus despre ce se întâmplă în momentul de față cu industria cinematografică, prefer să îl las pe fiecare să tragă singur concluziile. Eu am pus la dispoziție aceste statistici sumare și sper că fiecare va învăța câte ceva din ele (pentru că sunt foarte multe de învățat).

96964620.jpg

În caz că ți-a plăcut acest articol și dorești să vezi chestii similare în viitor, tot ce trebuie să faci este să îl distribui pe niște rețele de socializare. În cazul în care este primit bine, s-ar putea să pregătesc o continuare în care analizez și alte aspecte ale unui film de succes. Îți mulțumesc!


Filmele lunii iunie la cinema

Odată cu venirea verii, apar și filmele lunii iunie în cinematografele din țară. Acestea sunt pline de aventuri, amuzament, acțiune și te țin lipit de scaunul de la cinema. Ca de obicei, avem multă varietate și povești pentru toate gusturile. Iată la ce ne putem aștepta de la premierele din prima lună de vară.

Money Monster (InterComFilm) – 3 iunie

money-monster-712331l-1600x1200-n-3b72a3e3Sinopsis: ”Money Monster” spune povestea unei personalități TV, în același timp un guru al investițiilor de pe Wall Street, Lee Gates (Clooney). Însă atunci când unul din fanii săi ajunge să piardă toți banii familiei din cauza unui pont greșit al lui Lee, lucrurile iau o întorsătură dramatică. Bărbatul îl ia ostatici pe Lee și întreaga sa echipă TV, în direct, și amenință că îl va omorî pe prezentator, dacă acesta nu reușește să crească valoarea acțiunilor sale înainte ca bursa să se închidă. Rating-ul emisiunii se multiplică rapid, pe măsură ce tot mai mulți localnici încep să urmărească drama în timp real.

Teenage Mutant Ninja Turtles: Out of the ShadowsRo Image) – 3 iunie

teenage-mutant-ninja-turtles-out-of-the-shadows-800080l-1600x1200-n-aaad285e

Sinopsis: Michelangelo, Donatello, Leonardo și Raphael se întorc pe marile ecrane în această vară pentru a se lupta cu inamici și mai puternici, și mai diabolici. Li se alătură, din nou, April O’Neil (Megan Fox) și Vern Fenwick (Will Arnett), dar au și un nou aliat: justițiarul cu mască de hochei Casey Jones (Stephen Amell).

WarcraftRo Image) – 10 iunie

warcraft-417928l-1600x1200-n-afd50130

Sinopsis: Lupte cumplite zguduie planeta Azeroth, căci oamenii trebuie să înfrunte orcii pentru a înclina o dată pentru totdeauna balanța unei confruntări milenare. Oamenii se unesc în Alianța condusă de Anduin Lothar (Travis Fimmel), un erou de război care a sacrificat totul în luptă. Cu regele Llane Wrynn și regina Taria de partea sa, Anduin trebuie să facă tot ce-i stă în puteri pentru ca omenirea să câștige războiul. De cealaltă parte a baricadei se află Orgrim, liderul Hoardei de orci, și el dispus să sacrifice totul pentru a-și salva poporul și familia de la dispariție. Orgrim se va dovedi un redutabil inamic în războiul ce va schimba o dată pentru totdeauna Azeroth.

Ribbit (Cine Europa) – 10 iunie

ribbit-841063l-1600x1200-n-4e651391

Sinopsis:  O călătorie fantastică începe uneori cu un salt mic de tot. Oachi este o broscuţă care trece printr-o adevărată criză de identitate. Dacă celelalte broaşte iubesc apa şi ar ţopăi toată ziua, el nu este deloc ca ele. Simte că locul lui nu este printre neamul broscăresc şi îşi pune mii de întrebări despre viaţă.

Remember ( Cine Europa) – 17 iunie

remember-492558l-1600x1200-n-3bf9eda9

Sinopsis:Remember”, thriller-ul regizat de Atom Egoyan în care Christopher Plummer joacă rolul principal, este un film cu potențial de Oscar ce i-ar putea aduce lui Plummer un al doilea trofeu (l-a câștigat pe primul pentru rolul secundar din Beginners, în 2012)

Now You See Me 2Freeman Entertaiment) – 17 iunie

now-you-see-me-2-602527l

Sinopsis:  Cei patru călăreţi (Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Dave Franco şi noua adiţie Lizzy Caplan) se întorc, din 17 iunie, in Now You See Me: Jaful Perfect 2 cu o aventură formidabilă, ridicând iluzionismul la un cu totul alt nivel care va cuprinde întreaga planetă. La doar un an după ce au păcălit FBI-ul şi au câştigat admiraţia publicului cu cele mai spectaculoase trucuri de magie, echipa se pregăteşte de o nouă performanţă inegalabilă cu scopul de a demonstra cruzimea unui periculos magnat din industria tehnologică.

Articolul complet il gasiti pe Blogul unei cinefile

 

 

 

X-Men: Apocalypse (2016)

Înainte de a începe recenzia vă voi spune din start că nu am văzut nici o parte din seria X-Men până la Apocalypse. Știu, știu… fană Marvel,  și tocmai la acesta nu m-am uitat – shame on me – dar voi recupera, cu siguranță.

x-men-apocalypse-fox-marvel-trailer

La zece ani de la evenimentele din ”X-Men: Days of Future Past”, lumea care urmează să se confrunte cu o amenințare și mai mare. Primul mutant din lumea Apocalypse, interpretat de Oscar Isaac se întoarce după mii de ani în ”X-Men Apocalypse” și, dezamăgit de stadiul evoluției omenirii în prezent, formează o echipă de mutanți puternici, incluzându-l pe Magneto (Michael Fassbender), Storm (Alexandra Shipp), Psylocke (Olivia Munn), Angel (Ben Hardy), cu care dorește să creeze o nouă ordine mondială.

Totul depinde de Profesorul X (James McAvoy), de Raven (Jennifer Lawrence), precum și echipa lor de tineri X-Men, pentru a opri apocalipsa ce urmează și de a salva lumea de la distrugere . Acțiunea se rezumă la atât, filmul neaducând nimic nou la intrigă. Fiind al patrulea regizor al francizei lansate în 2000, Bryan Singer revine, iar în acest X-Men, transpune acțiunea în 1980 și împreună cu actori ca James McAvoy, Michael Fassbender și Jennifer Lawrence dovedește încă odată că este capabil să expună în film universul Marvel.

Continuarea o găsiți pe Blogul unei cinefile

Oile de pe Wall Street

The Big Short nu candidează degeaba la 5 Oscaruri. Chiar dacă nu a câștigat nici un Glob, nominalizările de acolo și premiul luat, totuși, la BAFTA și în alte competiții mai mici, înseamnă ceva: cel mai bun scenariu adaptat pentru regizorul Adam McKay și scenaristul Charles Randolph, după cartea lui Michael Lewis. Cred că va lua și un Oscar, atât pentru logica traseului fiecărui personaj în parte, și pentru cât de bine leagă scenele. Dar aici este și meritul editorului Hank Corwin, așa că premiul s-ar putea duce, la fel de justificat, în contul său.

the-big-short2.jpg

Dacă la cel mai bun film nu are prea mari șanse (unde pronosticurile îl dau pe locul trei, după The Revenant și Spotlight deși, în ultimii 8 ani, Sindicatul actorilor americani a ghicit Oscarul), la fel ca și la premiul pentru regie, o poziție ceva mai bună o are Christian Bale, care vine pe locul 2 în competiția Oscar pentru cel mai bun secundar, la mare distanță însă de Sylvester Stallone, cu 90% șanse de câștig pentru rolul din Creed.

Și cam cu tot atât de puține șanse (10%) ca și Tom Hardy, care a avut și el un an bun. Acum, că l-am umplut de post-it-uri, să mai spunem ceva și despre film: cu toate că oferă o poveste acrișoară, mai greu de îngurgitat, merită consumată fie și numai pentru faptul că au fost necesari 8 ani pentru o coerentă deslușire cinematografică a mecanismelor crizei.

În al doilea rând, pentru miza corectă: cei care au pariat contra băncilor, grăbindu-le prăbușirea (cu armele specifice sistemului) sunt prezentați nu departe de realitate, ca niște outsideri: nici lupi în blăni de oițe și nici lupușori veroși, gen Leo DiCaprio în The Wolf of Wall Street-ul lui Scorsese. Apreciez, de asemenea, lecţia bine aplicată de educație financiară, din care, oricât de nefamiliarizat și de plictisit ai fi vis-a-vis de sistemul bancar, tot rămâi cu ceva! Ca dovadă, fără a fi un senzațional succes de casă, filmul este o rețetă financiară: 61 mil $ încasări până acum, după o investiție de 28. Despre ce discutăm?

 

Before sunrise – Linklater & co

Nu se cade, tinere, într-o societate aleasă, să-ți expui în acest fel sentimentele, îi spunea Haydn în luna mai a anului 1795 elevului său Beethoven, la finalul primului său concert pentru pian și orchestră ținut în fața curții vieneze. Și acum, la 220 de atunci, poate 75 sau poate chiar opt sau mai multe zeci de procente gândesc (sau simt?) asemeni lui Haydn. Dar ce te faci cu restul, cu minoritatea a cărei teamă de intimitate s-a evaporat la un moment dat, pe parcursul anilor, sau prin prezența unui partener sau a unei partenere… cu rezonanță? Și care, cu toată frumusețea cinema-ului minimalist și a pudorii absolut necesare (până la un punct) unui film de artă, ar avea mai multe de auzit și de pretins de la un film decât (pre)fabricatele intrigi?

Un mers suplu sau o gleznă fină pe de-o parte, o privire complice și câteva replici inteligente de cealaltă, pot declanșa simpatii și între persoane nemachiate, fără șarmul (dar și fără teatralitatea) vedetelor de cinema. Cum sunt Ethan Hawke și Julie Delpy, între care nu ne-am fi imaginat că poate sfârăi chimia cu astfel de reacții. Psihice.

Before sunrise (1995) se datorează scenariului scris de Kim Krizan împreună cu regizorul Richard Linklater. De revăzut acest film după Boyhood, mult-premiatul (la Globuri) și prea-contestatul film de la Oscarurile din acest an. Pentru că ideile lui Linklater apar în gura lui Jesse (Ethan Hawke) încă de pe atunci: să filmezi 365 zile câte o zi din viața unor oameni, cu toate stupiditățile lor zilnice, pentru un reality-show.

Chiar dacă nu se întâmplă (aproape) nimic, filmul are multe scene frumoase, asemenea celei din clipul de mai sus. Ca și scena decisivă de seducție, în care Jesse îi propune Celinei simplu, în loc să plece: aș vrea să continuăm să discutăm. Un film căruia nu-i lipsește nimic. Decât, poate, continuarea.