Arhive pe etichete: film independent

The Wanderers filmat în România

În aceste zile au loc în România filmările pentru producția THE WANDERERS, un  thriller supernatural cu ARMAND ASSANTE, LIOR ASHKENAZI, RALUCA APRODU, RĂZVAN VASILESCU și actorii coreeni BAE JUNGHWA și SUN HOJAE în rolurile principale.

Regizat de Dragos Buliga și bazat pe un scenariu original semnat de Octav Gheorghe, THE WANDERERS este povestea unui american, Louis (ARMAND ASSANTE), cel mai faimos vânător de fantome și vampiri din lume, care împreuna cu un jurnalist israelian, Robert (LIOR ASHKENAZI), ajunge într-un sat din Transilvania pe urmele unei misterioase povești sângeroase petrecută în castelul Zalesky.

Ghid le este o româncă frumoasă care aspiră la meseria de jurnalist (RALUCA APRODU) și care are în grijă și o echipă de coreeni în căutarea unui subiect senzațional pentru un reality show. În Transilvania vânătorul de vampiri ajunge să înfrunte una dintre cele mai mari provocări ale vieții sale, în confruntarea cu un trecut care îi este familiar.

FOTO BOGDAN COMANESCU -THE WANDERERS

Distribuția mai include actori români ( Oana Marcu, Alexandra Apetrei, Pali Vecsei, George Remeș, Bogdan Nechifor, Claudiu Bleonț), dar și pe Branko Duric, un celebru actor și muzician bosniac, în rolul lui IGOR.

Cu un buget semnificativ, THE WANDERERS este un proiect românesc independent realizat de către o echipa internatională de producători și investitori a cărei producție a fost asigurată de către compania FRAME FILM (Las Fierbinți, Atletico Textila).

Filmările au avut loc în  Sighisoara,  Dofteana (jud Bacău) și București.

Filmul reunește o echipă de profesioniști în domeniu, imaginea fiind semnată de Șerban Ionescu, make-up Effects Designer Erik Gosselin (X-Men: Apocalypse 2016, Crimson Peak 2015), special make-up Edwina Voda, efectele speciale vizuale sunt asigurate de către Felician Lepadatu (Zero Theorem), scenografia deSorin Boncea, iar costumele au fost realizate de către Luminița Lungu.

ARMAND ASSANTE il interpreteaza pe Louis Moudon, cel mai celebru vantor de fantome si vampiri, stabilit in New Orleans care, odata ajuns in Transilvania, se afla in fata celei mai mari provocari din viata sa.

ARMAND ASSANTE - FOTO BOGDAN COMANESCU -THE WANDERERS

Cu peste 120 de filme in portofoliu, cu un premiu EMMY pentru rolul din miniseria TV GOTTI, ARMAND ASSANTE a intrat in istoria cinematografiei mondiale cu aparitii iconice ca Ulise in miniseria The Odyssey, regizata de Andrei Konchalovsky si produsa de Francis Ford Coppola, sau in filmele lui Ridley Scot , „American Gangster” si  ”1492- Conquest of Paradise” sau ”Q and A” – regia Sydney Lumet. THE WANDERERS este a doua sa participare la o productie romaneasca, dupa California Dreamin’, film regizat de Cristian Nemescu. 

LIOR ASHKENAZI îl interpretează pe jurnalistul Robert Landau care il convinge pe Louis sa vina in Transilvania pentru a dezlega misterele unei crime sangeroase petrecuta intr-un castel.

LIOR ASHKENAZI este unul dintre cei mai cunoscuti si premiati actori israelieni ai momentului. A fost protagonist in Big Bang Wolves, un thriller de mare succes in Israel, dar si in mult premiata comedie Late Marriage. In curand ASHKENAZI va putea fi vazut si Oppenheimer Strategies, un thriller politic in care ii are alaturi pe Richard Gere, Steve Buscemi si Michael Sheen.

RALUCA APRODU este Sorana, studenta curajoasa care face pe ghidul prin Transilvania pentru turistii straini si care sfarseste prin a se confrunta cu situatii care-i pun viata in pericol.

Una dintre cele mai de succes actrite ale generatiei sale, RALUCA APRODU a fost protagonista serialului HBO, In deriva, dar si a recentului film premiat la Cannes, Caini, in regia lui Bogdan Mirica. Desi e la inceputul carierei, Raluca are importante colaborari internationale,  thrillerul At your own risk, regizat de cehul Filip Renc, precum Blood and Chocolate in regia Katjei von Garnier.

Cetățeanul

Am mers cu mari așteptări la Obywatel, ultimul film al lui Jerzy Stuhr, actor reținut de mine în filmele lui Kieslowski și unul din cei mai apreciați în Polonia, care a parcurs de atunci mai multe etape profesionale în teatru și cinematografie, ajungând scenarist și regizor. Iar filmul său începe în forță, cu un hilar accident suferit de personajul principal.

Ca urmare, imobilizat pe un pat de spital, el trebuie să suporte vizitele personajelor (pentru el) secundare, dar despre care crede că i-au influențat destinul. Aceste vizite îi prilejuiesc o rememorare (pe etape personale și sociale) a vieții sale și a rolului jucat atât de persoane cât și de evenimente.

Mai multe despre acest film sper să reușesc să completez mâine. Până atunci vă las să urmăriți trailerul de mai jos (n-am găsit cu subtitrare în engleză, help!):

Autoportretul unei fete cuminți

un fel de jurnal

Autoportretul_unei_fete_cumintiEste un film la care m-am dus din simplă curiozitate, fără așteptări. Voiam să văd la lucru câțiva actori noi: pe Emilian Oprea din De ce eu? și pe Fatma Mohamed, cu care urma să am un interviu. Până la urmă a fost o experiență în sine, pentru că filmul Anei Lungu nu încearcă să prezinte o poveste, ci – consecventă declarației din titlu – să (auto)portretizeze niște personaje. Picasem exact pe subiect și până la urmă, am apreciat rolul onest făcut de Elena Popa care transmite cumva tonul sincer, deși naiv, al scenaristei-regizoare. Până la urmă un film agreabil, făcut ca un clip pentru piesa Adei Milea.

Apropos de producțiile independente (subfinanțate), le consider un demers necesar, reușind să dezvăluie felii din personalitatea regizorului, chestie pe care un film cu buget consistent nu face (uneori) decât să o înfășoare în false pretenții. Pun acest Autoportret al Anei Lungu alături de Filmpentru…

Vezi articolul original 26 de cuvinte mai mult

Pleasna

– Ce mare lucru e să faci o chestie din asta, gen să bați la tobe? am auzit o voce într-un loc din Cluj.

– Adică zău, cât de dificil poate fi. Să trăiești din așa ceva! continuă fata c-un zâmbet ironic pe buzele-i frumoase.

whipCeilalți o aprobau amuzați. O priveam, încercând să-i prind genele albăstrii. Bănuiam că un skill de genul ăsta ridică problemele lui existențiale: să cânți la un instrument presupune în același timp interpretarea partiturii (și a te focusa pe note este incomparabil mai plăcut decât să duci corvoada unui job) dar mai cere și un soi de fluiditate, un feeling care-ți permite (sau nu) să pui armonie în interpretare. Ceea ce până la un punct se compară cu buna sau proasta dispoziție cu care vii la servici, dar din momentul în care tu-ți poți face treaba chiar cu gândul în altă parte, iar un interpret nu, ajungând să-și facă probleme (gen nu sunt bun de nimic) dintr-un feeling nereușit, atunci perspectiva se schimbă puțin.

Tot despre un toboșar este vorba și în Whiplash, un film nominalizat în2015 la 5 Oscaruri. Actorul principal (Milles Teller, știut din Two Nights Stand și Divergent) nici măcar nu-mi plăcea până atunci (figura bucălată de adolescent) și nu-l vedeam într-un rol mare. Dar cum mie nici de Leonardo diCaprio nu mi-a plăcut până ce-a scăpat de figura de adolescent și-a început să facă roluri mature… Ei bine, în filmul ăsta Andrew (Milles) te face să simți… bucuria de a fi acceptat în trupa celui mai bun profesor; cum e să trăiești prin muzică, s-o asculți întins pe jos și să te lași rănit din pasiune.

– Cum știi cine câștigă într-o competiție muzicală, nu e ceva subiectiv? îl întreabă vărul său Travis la o cină în familie.

– Îți vor da un loc de muncă? se interesează și unchiul.

– Fac parte din trupa de top, particip la competiții, e un pas mare în cariera mea!

– Păi mă bucur că te-ai descurcat, sunt sigur că e foarte complicat, îl aprobă condescendent rudele

Ce mare lucru poate fi? gândesc toți. Numai pentru asta și tot ar merita să vedeți filmul. Nemaipunând la socoteală că este vorba de jazz. Despre efortul pe care îl presupune cizelarea unui talent, când este foarte ușor pentru oricine să observe când nu ești în formă și să-ți spună: poate că muzica nu este pentru tine. Andrew se întreabă la un moment dat dacă nu cumva există o linie care de care n-ar trebui să trecem în această încercare? Deși în cele din urmă acțiunile sale îl arată complice cu profesorul său (ca aspirații, nu și pentru modul de predare).

Pentru că aici nu este de ajuns să fii bun. Trebuie să ții ritmul și să faci față cu grație competiției, asemenea unei femei. Vine o vreme când trebuie să alegi între viață și carieră, și nu toți putem alege viața, fericirea personală, sau cea în familie. Iar când vrem s-o facem, s‑ar putea să fie prea târziu. Despre asta este vorba în Pleasna, dar nu numai atât. Mai e și despre lucrul ăla, bine făcut.

Rețineți fraza machiavelicului profesor Fletcher: nu poți găsi în limba engleză două cuvinte mai nocive decât astea: gooood job?! Mai avem până acolo…