Les Films de Cannes à Cluj?

La a șaptea ediție, Les Films de Cannes à Bucarest, festivalul inițiat de regizorul Cristian Mungiu, face primul pui: Les Films de Cannes à Cluj Napoca. Probabil că va înlocui Festivalului filmului francez, care avea loc în aceeași perioadă la Cluj (sfârșit de octombrie / început de noiembrie), și care ar fi atins anul acesta cea de a XX-a ediție.

Prima ediția locală ce va avea loc între 14 și 16 octombrie, la Cinema Victoria, este un proiect cultural finanțat de Centrul Naţional al Cinematografiei, SACD / Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques și Institutul Cultural Român. Dintre filmele aflate în competiția principală, așteptăm să vedem în premieră la Cluj: Palme d’Or-ul I, Daniel Blake, al lui Ken Loach și Marele premiu, Juste la fin du monde de Xavier Dolan. De asemenea, La Fille Inconnue, filmul fraților Dardenne, Julieta lui Pedro Almodóvar și The Neon Demon, regizat de Nicolas Winding Refn.

Proiecția de Gală a Sieranevadei lui Cristi Puiu are loc mâine, în prezența actrițelor Cătălina Moga și Judith State, la Cinema Florin Piersic. În imagine, supermodelul Bella Hadid la ultima ediție a festivalului de la Cannes.

Winter Sleep (2014)

Mă uit de două seri la filmul ăsta și nu reușesc să-i dau de capăt. M-a atras titlul: aproape că intrasem și eu într-un soi de hibernare, sau de astenie de iarnă – nici nu știu cum să-i zic (noi nu vrem să fim genial, zicea cineva, noi vrem să fim trimbulinzi). Apoi vremea și-a revenit brusc, amăgindu-ne amiezile c-un iz de november summer, de ni se dezgheață sloiurile. N-am apucat să văd (de frig) prea multe filme franțuzești la FFF (Festivalul filmului francez) din Cluj, așa c-am zis să mă răzbun cu încă un Palme d’Or, și-am dat timpul înapoi c-un an.

Așa-m ajuns la Winter Sleep-ul lui Nuri Bilge Ceylan. Și-s încă tot în Anatolia și-n seara asta, sub impresia dialogurilor dintre Aydin și sora sa divorțată și cam arțăgoasă, Necla. Am ajuns aseară la sfâșietoarea, dar necesara (pentru el) limpezire a actorului cu soția sa, Nihal și m-am oprit. Nu mai aveam puterea să urmăresc răutatea din ochii frumoasei femei. La ce bun cuvintele, când norul pe care-l pot da ele la o parte, aduce furtuna? Încerc să mă uit mai departe în seara asta; cu toate că mă simt ca și cum aș ieși în ploaie, uitându-mă spre cer.

Un film frumos și până la urmă, dezamăgitor: „Soarta noastră infailibilă e să fim înșelați în tot ce încercăm”, se consolează (auto)romanticul Aydin. „Facem planuri geniale în fiecare dimineață și suntem proști toată ziua” 🙂 Aferim, boier Ceylan!