Arhive pe etichete: documentar

Stremţ 89 – o revoluţie comică

„Unii fumau, alţii beau din damingene, alţii erau serioşi… Revelionu’ l-am făcut cu automatul sub biroul secretarului de partid şi încărcătoarele la cizmă!“

Vă anunţam într-un articol anterior că se apropie Festivalul Filmului de Piatră (25-28 august) din Piatra Neamț, astfel am început să vizionez o serie de producții câstigătoare din anii anteriori.

Pentru că mi-am îndreptat atenţia în ultima perioadă spre documentare, am recenzat Hoţul de biciclete în Bucuresti, câştigător al secţiunii documentar în cadrul Festivalului Filmului de Piatră, ediţia 2011. Astfel am trecut la ediţia următoare care a avut ca şi câştigător documentarul Stremţ 89.

Stremţ 89 este o abordare amuzantă a revoluţiei din 1989, a ieşit exact aşa cum sunt sătenii din localitatea Stremţ, judeţul Alba Iulia. Filmat în patru zile, cu buget zero, oamenii au fost generoşi cu detaliile amuzante despre revoluţia lor. Acestia povestesc cum aşteptau cu sufletul la gură tancuri, terorişti şi libertatea: „Punem mâna pe furci şi topoare şi plecăm la primărie!“

O scurtă fărămă din trecutul nostru, redată în stil specific transilvănean, un scurt-documentar binevenit în cadrul istoric al revoluţiei.

Vizionează scurt-metrajul Stremţ 89

Frida Kahlo

Înainte de a spune câteva cuvinte despre filmul (biografic) „Frida” (2002) aș dori să încercăm să o înțelegem mai îndeaproape pe această tulburător de frumoasă femeie, suferindă și torturată de boli toată viața. Pictorița autodidactă Frida Kahlo (1906-1954) avea drept muză corpul și sufletul ei, și a încercat să–și alunge plictisul (și al celor din jurul ei) cu picturi unice, de o cruzime copleșitoare, prin culorile vii și vesele din tradiția mexicană.

casa Azul

Nu încerc să apelez la sentiment, ci dimpotrivă, doresc să dezvălui o personalitate chiar mai complexă decât aceea prezentată în film, care și-a trăit viața cu intensitate și care a răspuns durerilor cu sete de tandrețe și iubire, cu îndrăzneală mândră și sălbatică.

Cel mai adesea suferea de singurătate, zăcând de-a lungul vieții, imobilizată pe pat: mă pictez pe mine pentru că petrec mare parte din timp singură și pentru că EU sunt „MOTIVUL” pe care-l cunosc cel mai bine.

- Frida-Kalho.jpg
Mai jos,  un documentar captivant despre Frida Kahlo, familia ei, iubirea (oamenilor, animalelor, ideilor de emancipare a femeii) și pasiunile ei tumultoase. O pictură „intimistă” etalându-i cu sinceritate corpul și sufletul , schingiuite de atâta durere. Dar și o cale de a transforma transforma grotescul în sublim.

 

 

Orșova – orașul fantomă

Fost-am la Cluj și la un moment dat am făcut un maraton de scurt-metraje de-a lungul unei zile; așa de multe mici producții încât nu mai puteam să țin minte ce am vizionat cu o oră înainte. Dar scurt-metrajul documentar Orșova nu este unul care poate fi uitat ușor, pentru nota sumbră sub care dezvăluie realitatea sociale românească.

Nu este unul dintre scurt-metrajele premiate, dar a avut parte după proiecție de o sesiune de întrebări cu tânărul realizator al acestui proiect, de pe băncile facultății de profil din Cluj. Problematica dezbătută de acest documentar este una a situației deplorabile în care se află cetățenii unui oraș în România zilelor noastre. Pare la început să fie doar un material investigativ, dar tratează artistic întreaga dimensiune a orașului Orșova. Își îndeplinește slujba de documentar și dezvăluie anumite aspecte pe care cinefilul de rând poate nu le știa. Zilele următoare încerc să vă prezint mai multe aspecte de la ClujShorts 2016.