Arhive pe etichete: Damián Szifron

Wild Tales (2015)

De la Damián Szifron încoace, pare-se că argentienii au stabilit un trend al comediilor negre. Sau cel puțin așa i-am descoperit eu, prin intermediul acestul film – cu titlul original Relatos salvajes – care a rulat în deschiderea TIFF#14. Povestirile sale trăsnite au fost produse de regizorul spaniol Pedro Almodóvar, câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film străin cu Todo sobre mi madre (1999)

Ce este foarte interesant la această serie de povestiri din ce în ce mai dure e tocmai gradația – cu pipeta – a cât de multă violență putem suporta, fie și doar vizual. Ca să vă fie foarte clară fascinația pe care o suscită, trebuie să vă spun că le-am urmărit noaptea târziu, dârdâind de frig în Piața Unirii Open Air alături de alți cel puțin o mie de cinefili rămași din cei 2500 prezenți la Festivitatea de deschidere.

Traducerea românească a acestor Povești, drept trăznite, este un eufemism menit să mascheze cinismul personajelor sau al situațiilor în care se lasă antrenate. De remarcat cea de a doua – El más fuerte – cu șoferii, și ultima din cele șase povestiri – Hasta que la muerte nos separe – a pățaniilor de la nunta evreiască, o capodoperă după care trebuie să fugi la masaj ca să-ți descâlcești abdominalii. Una peste alta, vorbim despre cel mai vizionat film argentinian, foarte bine primit de critică și selecționat la Cannes. 

Tot în același registru, poate ceva mai spre horror (odată trecută granița, e greu să le mai distingi) este și argentinianul din 2013 Wolf Creek 2, un sequel al Wolf Creek (2005), care te face să te-trebi cine a fost primul, oul sau găina, râsu’ plânsu’, spaima sau umorul?

Wolf Creek 2 (2013)

Wolf_Creek_2_posterRegizat de Greg McLean, Wolf Creek 2 este un film de groază (după cum sugerează titlul, un sequel al ediției din 2005) pe care l-am văzut cu plăcere într-o noapte pe Cinemax, trezit pe la ora 3. Nota în care l-am privit a fost dată de Wild Tales din deschiderea TIFF 2015 regizate de Damián Szifron iar acest unghi de vizionare a fost facilitat de jocul lui John Jarratt, care face excelent rolul antagonistului principal (dacă se poate numi așa, deși iese o contradicție în termeni) Mick Taylor.

În ciuda stilului meu descriptiv, n-o să vă dezvălui prea multe despre subiect, nu din teama de-a nu face spoiler (ce poți dezvălui despre subiectul unui horror, că aleargă unul după alții tot filmul?) ci pentru a vă stârni interesul pentru acest gen mai puțin gustat. Ei bine, ăsta este un horror specific australian, mai ales datorită lui John Jarratt – exponentul Australian New Wave. Adică ce credeați, că numai noi facem valuri, pe la festivaluri și aiurea? Fac și ei. Iar Mick Taylor este un țăran australian autentic, terorizând turiștii cu scopuri nobile: le satisface (cu vârf și-ndesat) setea de aventură, păzindu-și țărănismul autentic de invazia lor.