Arhive pe etichete: Cristian Mungiu

Săptămâna TIFF

A trecut cum a trecut și festivalul de la Cannes, cu mai puține premii decât ne așteptam noi (anunțata Sierra-Nevada lui Puiu trecând de la Sieranevada la Sieranada), dar să zicem merci și pentru acelea, pentru că, așa cum spunea Mungiu în scurta sa alocuțiune de pe scenă, nu (mai) sunt multe festivaluri care încurajează cinemaul de autor – deși de apărut, apar tot mai multe – se merge pe comercial, urmărindu-se cu orice preț succesul de public.

Dar despre filmul românesc, mai multe la TIFF, unde vom avea ca în fiecare an o secțiune dedicată: Zilele filmului românesc. Printre alte noutăți, după cum puteți vedea în imagine, se lucrează la amenajarea unui spațiu nou pentru proiecțiile în aer liber, Someș Open Air. În deschiderea TIFF are loc, așa după cum poate știți, premiera 6,9 pe scara Richter a lui Nae Caranfil, despre a cărui film anterior scrie colega noastră Olga Câmpeanu, pe pagina de facebook a blogului:

Având în vedere cât de tare mi-a placut Vera Farmiga în rolul Normei din “Bates Motel“, sincer imi este frica sa vad “Closer to the Moon“. Îmi era frica de mult insa acum îmi e mai frica. Imi e frica sa nu care cumva “să-mi stric gustul” de ea. Vera Farmiga este perfectă, iar serialul este cu adevarat de nota zece. Știu că Nae Caranfil este o excepție în anostul val cenușiu al regizorilor români de azi, însa Vera poate atât de mult încât sunt curioasă dacă a reușit sa tină pasul cu ea.

Premiile de la Cannes 2016

Anul acesta au câștigat la Cannes poveștile simple! Frumos, dar parcă mergea și un parastas…

S-a dovedit importanța intrării în competiție la un număr mare (21) de filme. Până în ultima zi de proiecții, „Sieranevada” lui Cristi Puiu (intrată în prima zi) era favorită la premiul pentru cel mai bun scenariu, pentru ca venit parcă de nicăieri, „Le Client” al iranianului Asghar Farhadi să-i ia fața (avantajul ultimei impresii), beneficiind și de o interpretare masculină de excepție – Shabab Hosseini. Așadar, lista premiilor este:

Palme d’or: Ken Loach pentru „I, Daniel Blake”

Marele premiu al juriului: Xavier Dolan pentru „Juste la fin du monde”

Premiul pentru regie: Oliver Assayas și Cristi Mungiu (ex-aequo)

Premiul pentru cel mai bun scenariu: Asghar Farhadi pentru „Le client”

Premiul juriului: Andrea Arnold pentru „American Honey”

Premiul pentru interpretare feminină: Jaclyn Jose pentru rolul din „Ma’ Rosa”

Premiul pentru interpretare masculină: Shabab Hosseini pentru rolul din „Le Client”

 

Azi ne vedem la Cannes

Chiar dacă nici anul ăsta n-am ajuns la Cannes, avem șanse ca deseară (cel puțin la momentul anunțării câștigătorilor Competiției Oficiale), să fim cu sufletul acolo. Nu contează cine de renumele cui va beneficia, Puiu de laurii lui Mungiu ori Bacalaureatul lui Mungiu va fi săltat de calitatea Sieranevadei lui Puiu – de câștigat va avea cinematografia română. Cronicile favorabile curg atât la Mediterană cât și peste canal, așa că… le ținem pumnii regizorilor români.

Cristi Puiu va lua cel puțin premiul pentru scenariu cu a sa Sieranevada, în vreme ce la Palme d’Or mai concurează Maren Ade cu Toni Erdman, Mungiu care ia cel puțin premiul pentru regie cu Bacalaureat, premiului juriului (luat anul trecut de The Lobster) sau marele premiu al juriului (acordat anul trecut filmului Son of Saul) și americanul Jim Jarmusch cu Paterson – al cărui protagonist este un șofer de autobuz poet. Interpretul acestui rol, actorul american Adam Driver, este considerat favorit la câștigarea trofeului pentru interpretare masculină.

Festivalul a fost marcat și de câteva prestații reușite ale actrițelor, la premiul pentru interpretare feminină fiind două favorite: una este brazilianca Sonia Braga, în rolul unei sexagenare independente și tenace, care se confruntă cu un promotor imobiliar în Aquarius, iar cealaltă, actrița irlandezo-etiopiană Ruth Negga, soția cuplului mixt din Loving.

Cotațiile criticilor de la Cannes

După ultimele proiecții ale filmelor aflate în competiție, putem avea o privire de ansamblu, un top al criticilor de film aflați pe Croazetă – ca să ne facem o idee despre ce ar putea alege juriul – cu mențiunea că balaurul cu nouă capete, cum este numit în glumă juriul din acest an, este format din regizori, actori și producători, nu din critici de film.

Declarați favoriți de critici sunt Maren Ade cu filmul „Toni Erdman”, Jim Jarmusch cu „Paterson” și, așa cum aminteam aici, românii Cristian Mungiu și Cristi Puiu cu „Bacalaureat” și „Sieranevada”. Dacă ar fi să funcționeze o logică a compensației, unul din cei doi regizori români ar trebui să beneficieze de ratingul de țară și să le sufle premiul celorlalți favoriți. Din păcate, așa cum mă temeam, intrarea în competiție a lui „Elle” regizat de belgianul Paul Verhoeven, și a britanicului Ken Loach care a emoționat publicul, cu „I, Daniel Blake”, printr-o prospețime intactă la 80 de ani, – au complicat lupta la vârf.

Tot în ultima zi de competiție, în tandem cu „Elle” a fost proiectat și „Le client” al iranianului Asgjar Farhadi, o altă posibilă surpriză. Și o veste bună, ca o confirmare a optimismului nostru legat de ratingul de țarăregizorul Bogdan Mirică a câştigat premiul criticilor de film (FIPRESCI) pentru „Câini”. Premiul secțiunii Un certain regard a fost acordat filmului The Happiest Day in the Life of Olli Mäki în regia lui Juho Kuosmanen.

„Toni Erdmann”-ul tinerei nemțoaice Maren Ade a obţinut acelaşi premiu FIPRESCI, în cadrul Competiţiei Oficiale. Filmul spune povestea unui tată ce face o vizită surpriză fiicei sale, care lucrează în Bucureşti – România (Ada Solomon figurează printre coproducători).

Care film românesc câștigă la Cannes?

Filmele românești sunt încă, înainte de închiderea proiecțiilor, favorite la Cannes. Cronicile elogioase de până acum ne dau speranțe la palmares: Fără să trâmbiţeze, România domină competiţia anul acesta la Cannes. O ţară mică dar un cinema enorm – Le Figaro.

”Bacalaureat”-ul lui Cristian Mungiu, care a avut vineri premiera mondiala în competiția Festivalului, a entuziasmat critica de pe Croazetă şi a fost primit cu ovații atât de publicul de la Cannes cât şi de cel din Bucureşti – o dublă lansare cam riscantă, după părerea Piratului cinefilȘi iată-l pe Mungiu care a ucis concurența! după criticul de film Thomas Gastaldi. De fapt cotațiile majorității criticilor consultați de revista Screen International așează producțiile românilor în topul celor mai bune filme din Competitia Oficială (aproape de Jim Jarmusch și Maren Ade), ceea ce înseamnă că nu ne facem speranțe deșarte.

Întrebarea nu este dacă vom câștiga un premiu ci pe care dintre ele (fie acesta Palme d’Or) și mai ales cine îl va lua? Să fie deschizătorul de drumuri (și premii festivaliere) în cinemaul românesc, Cristi Puiu  (un decrețel, așa cum a numit Mungiu generația), ori deja-premiatul cu Palme d’Or, Cristian Mungiu (un pui al său, așa cum îi consideră Puiu pe toți epigonii ce i-au urmat)?

„Bine, n-aş merge până acolo încât să-i spun lui Mungiu că ceva din Palme d`Or-ul ăla e şi al meu” – spunea Puiu în interviul cu Lucian Georgescu. Dar pe undeva, sincronizarea celor doi mari regizori la Cannes nu pare o simplă coincidență, ci – cel puțin din partea lui Cristi Puiu – o revanșă, sau ușa deschisă unei compensații.