Arhive pe etichete: Conditia femeii

Seriale turcești: Istanbullywood

Dependența e un viciu, iar ocaziile, zice-se, sunt experimente.

Mărturisesc că primul serial turcesc care mi-a atras atenția, mai ales că i se făcea o publicitate intensivă a fost ”Suleyman Magnificul”, datorită temei istorice: voiam să înțeleg ce-i ”mânase” pe otomani în luptă, ce stil de viață avuseseră. La început am fost impresionată de peisaje, costume, câmpul de luptă, harem, apoi m-a cam plictisit și l-am văzut pe sărite.

Așa am început să vânez foiletoanele turcești și să… răsfoiesc, obligatoriu (dacă nu uitam) primele 2-3 episoade ca să îmi dau seama în ce epocă și în ce mediu se desfășoară intriga. Am continuat cu ”ciupitul” câte vreunui episod (era de ajuns să îmi fac o părere despre societatea turcă – pe care nu o înțelegem ca turiști). Despre alte teme, calitatea acestor seriale, cu ocazia următoare!

1. Condiția femeii în serialele turcești

Fatmagül’ün Suçu Ne? (Ce crimă a comis Fatmagül?)
În acest serial – din care am spicuit pe când era în reluare – este explorată destul de…profesionist evoluția psihologică a protagonistei, obligată să se mărite cu unul dintre bărbații din grupul de violatori care au umilit-o: ea se reface încet-încet, reușind să-și controleze viața. De remarcat: consultă un psiholog, demers rar în societatea tradiționalistă!

fatmagulunsucune

Societatea în care evoluează eroinele turcești seamănă într-o oarecare măsură cu societatea noastră, doar că anacronismele sunt mult mai dramaticeAlături de femei emancipate și senzuale, îmbrăcate sumar, în rochițe foarte scurte și foarte decoltate, care conduc firme și beau alcool prin baruri (singure sau cot la cot cu bărbații), care au amanți și soți încornorați, se află acele femei care viețuiesc sub povara tradițiilor și a extremismului religios- poate cele mai multe, care sunt tratate de soți ca niște sclave sau pe care tații sau/și frații le omoară în bătaie pentru a-și salva onoarea ”pătată”. Acest amalgam contribuie, cu siguranță, la succesul acestor seriale. În măsura în care, în contextual socio-cultural care dă iluzia modernității se regăsesc amprentele încă adânci ale unei societăți mai misogine decât a noastră.


Aceste seriale care abordează tabuuri ale societății musulmane: copii din legături în afară căsătoriei, divorțuri, avorturi și care explorează teme ca egalitatea dintre bărbați și femei sau dreptul la studii, la muncă al femeii, dreptul ei de a-și construi o viață ținând cont de calitățile, talentele și dorințele ei – evocă deschis drepturile femeilor. Ele vor să convingă că  deschiderea este compatibilă cu valorile islamice tradiționale reconsiderate, în măsura în care pot da speranțe femeilor pentru o viață mai bună.

În loc de concluzie prezint aici un documentar foarte bun: merită văzut până la sfârșit!

 

 

 

Viciu inerent sau pizza cea de taină

Inherent Vice în regia  lui Paul Thomas Anderson, are o distribuție de excepție, cu: Joaquin Phoenix, Benicio Del Toro, Reese Witherspoon, Owen Wilson, Sasha Pieterse, Eric Roberts și Josh Brolin. Paul Thomas Anderson a reușit să compună o trilogie cultă, printr-o filmografie coerentă de o bogăție incredibilă prin intenție, tematică, context: prezentarea unei epoci în plină schimbare, convulsii și derută. Capodopera absolută There Will Be Blood”, ne implică puternic în atmosfera epocii de decădere a Westului (sălbatic?) american și apariția implacabilă a industrializării pe scară largă; în The Master”, după război, americanii se trezesc că devin cea mai mare putere economică din lume și se simt dezorientați, neadaptați mecanismului pe care nu-l pricep; și în fine, acest Inherent Vice”, la sfârșitul epocii hippies (Flower Power & Make Love, Not War!).

Prin tematica sa – criza identitară – filmul încearcă să prezinte extinderea stării de derută la nivelul societății, la nivelul unei întregi țări care a suferit atât de multe și rapide mutații de-a lungul istoriei. Destinele personale se derulează într-o manieră de asemenea, derutantă, într-o intrigă cu sub-intrigi nebuloase și alambicate, care prin individualizarea scenelor, personajelor – Joaquin Phoenix interpretându-l pe Larry „Doc” Sportello, un detectiv particular fumător de marijuana, și captând atenția de la bun început (chiar dacă, recunosc, pe mine nu mă fascinase acest actor) – ating scopul propus: deruta! Însă Viciul Inerent este unul dintre filmele în care nu poți să nu te lași sedus de atmosferă.

o-inherent-vice-facebook.jpg
În Inherent Vice personajele nu înțeleg schimbările care au loc în lumea care le fusese familiară: manipulările guvernamentale, expansionismul industrial, corupția la toate nivelurile, complexitatea lumii noi – care le invadează valorile puternice, simplitatea, frumusețea. Lumea hipioților însemnase celebrarea vieții cu ce avea mai pur și mai simplu: iubirea! 

Ideea predominantă aici este apariția și ascensiunea unor secte (Manson), a unor grupări extremiste care invadează vechea ordine, schimbând percepția asupra unei lumi aparent simple, pervertind-o  (scena de debut în care Doc nu mai înțelege schimbarea de atitudine a Shastei, cândva o femeie simplă, drăguță, acum făcând pe inabordabila și sofisticata femeie fatală). Se pune astfel în ecuație condiția și locul femeii într-o societate în care romantismul e desuet. Este femeia liberă sau e tot o sclavă sau un obiect de consum care se îmbracă, mănâncă, se comportă după cum cere trend-ul? Shasta îl manipulează și îl transformă pe Doc într-o brută (v. scena în care îi poruncește să facă cu ea sex rapid și dur).

Un film care prin scene ilariante, sub o aparentă lipsă de complexe, ascunde tragedia (perpetuă?) omenirii. Anderson a adaptat remarcabil romanul lui Thomas Pynchon, rămânând fidel stilului acestuia, digresiunile, multiplele intrigi și intriguțe care se cam ciocnesc într-un paradox insolit. Dar oare cine ar putea înțelege mai bine ce înseamnă o societate în derută decât spectatorii din România, cu exhibiționismul de doctorate contrafăcute, academia penitenciarelor, defilarea pițipoancelor și a celor cu bani fără număr?! Despre politicieni, numai de bine (are cine să-i înjure).