Arhive pe etichete: Comedy Cluj

Cetățeanul

Am mers cu mari așteptări la Obywatel, ultimul film al lui Jerzy Stuhr, actor reținut de mine în filmele lui Kieslowski și unul din cei mai apreciați în Polonia, care a parcurs de atunci mai multe etape profesionale în teatru și cinematografie, ajungând scenarist și regizor. Iar filmul său începe în forță, cu un hilar accident suferit de personajul principal.

Ca urmare, imobilizat pe un pat de spital, el trebuie să suporte vizitele personajelor (pentru el) secundare, dar despre care crede că i-au influențat destinul. Aceste vizite îi prilejuiesc o rememorare (pe etape personale și sociale) a vieții sale și a rolului jucat atât de persoane cât și de evenimente.

Mai multe despre acest film sper să reușesc să completez mâine. Până atunci vă las să urmăriți trailerul de mai jos (n-am găsit cu subtitrare în engleză, help!):

Otravă pentru șoareci

MOUSE POISONAm reușit să urmăresc primul film din competiția oficială Comedy Cluj, Otravă pentru șoareci, de care nu am fost nici încântat (după prima jumătate de oră), dar nici dezamăgit (în final). Asta poate și pentru că nu sunt un mare fan al genului: desconsider comedia tratată facil și am pretenția ca umorul veritabil să surprindă. Când anunți: Vorsicht, Witze! se pierde toată surpriza și-n plus, riști să și dezamăgești. Cred că un film de comedie trebuie să mizeze pe ceva mai mult decât pe burlesc, umorul de situație sau de caractere; eu unul prefer ironia și auto-ironia ca forme ale umorului, pentru că pot fi extrase firesc din cotidian și nu pretind o mizanscenă trasă de păr.

Am găsit ceva din cele căutate în co-producția bulgaro-română (cel puțin așa am citit în Chameleonul de sâmbătă) Otrova za mishki (Otravă pentru șoareci), în regia debutantului Konstantin Burov, care luase deja 3 premii: pentru scenariu, imagine și rol secundar (Dimitar Terziev). Începutul aduce cu Dacă vreau să fluier, fluier și mă pregăteam să fiu ori dezamăgit, ori plictisit. Mai ales că nu pricepeam ce legătură are titlul (deși naratorul pomenește de asemănarea între șoricei și tinerii din școala de corecție – ok, dar otrava?) cu subiectul filmului. După insertul inutil (cam fals dramatic) cu accidentul camaradului vorbitor de germană, în momentul apariției frumoasei (interpretată de Lora Dekova) de care Plamen și Smoka se-ndrăgostesc, eram cu dezamăgirea la maxim: îmi venea să ies din sală și să fluier.

Însă după expozițiunea trasă parcă la indigo cu filmul românesc, acesta începe să urce (or fi și ei slabi la deschidere – meteahnă balcanică), purtându-i pe protagoniști prin etapele tranziției bulgărești. Dincolo de traseul (antrenant, în cele din urmă) al celor 4 camarazi de hoții, rămânem cu impresia unor adevăruri umane general-valabile, ceea ce înseamnă că filmul reușește să facă trecerea de la particular la universal. Și că merită să vă sacrificați o oră și jumătate din timpul dumneavoastră pentru vizionarea lui.