Arhive pe etichete: Cannes 2016

Cel mai așteptat film al anului – Sieranevada lui Cristi Puiu – rulează azi, în premieră națională, la TIFF Cluj de la ora 18, la Casa de cultură a studenților, în prezența regizorului și a echipei de filmare.

Cristi Puiu declara la Cannes (unde a fost selecționat în Competiția principală) despre ideea de la care a pornit filmul: Producatorul din Bosnia m-a sunat prin 2012 si m-a intrebat: ai un scenariu, pentru ca as vrea sa facem un film impreuna? Am spus: nu, dar am o idee, sa povestesc in mod personal si subiectiv ceea ce s-a intamplat la masa care a urmat inmormantarii tatalui meu. Am observat ca exista tot felul de istorii care compun povestea personala a cuiva, sunt chiar istorii, fictiune. Atunci mi-am zis: un film poate avea orice titlu pentru ca cel care priveste isi va construi propria poveste în jurul povestii din film. Și am ales un titlu a carui sonoritate mi-a plăcut.

Tot el povestea: „În 2007, tatăl meu a murit. Eram în juriul secţiunii Un Certain Regard la Cannes. Parastasul tatălui meu, cel ce se ţine imediat după înmormântare, s-a petrecut într-o manieră extrem de bizară. În apartament, în casă, mişunau tot felul de personaje pe care eu nu le cunoşteam, amici cu care bea el câte un păhărel, vecini. Ţin minte că m-am luat la harţă cu un coleg de serviciu de-ai mamei mele apropo de istoria comunismului.”

„Sieranevada” este o producție Mandragora în coproducție cu Produkcija 2006 Sarajevo (BIH), Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, Sisters and Brother Mitevski, Spiritus Movens și Alcatraz Films.

 

The new Kid in Town – with Dogs

Ați ghicit, este regizorul singurului lungmetraj românesc din Competiția de la TIFF, Bogdan Mirică. Dacă acum cinci ani lua premiul Zilelor filmului românesc cu scurtmetrajul Bora Bora, azi vine de la Cannes direct în competiția principală, și are mari șanse s-o câștige.

Asta pentru că filmul său ne conduce cu mână foarte sigură într-un gen mai puțin explorat de Noul val al cinematografiei noastre – un val dezis, de fapt, de filmul de gen. Lui Bogdan Mirică îi plac animalele: după ce un corb (sau o cioară) provoca un mic dezastru în Bora Bora (dar numai la-nceput și la sfârșit), aici un câine latră tot filmul. M-am întrebat la finalul său de ce i-o fi zis Câini, la plural, dar mi-am amintit că-l cheamă Poliția. Pe câine – așa că se explică.

La fel ca și-n scurt-metrajul său de autor, și aici acțiunea se desfășoară tot la țară, de data asta fiind vorba de un sat din Dobrogea, la granița cu Ucraina. Polițiștii sunt și ei prezenți, oferind câteva scene antologice. Distribuția este de excepție, replicile vin calm (unul mocnit), sunetul are un rol important (ca și liniștea) iar povestea curge firesc: deși ai toate indiciile că se va termina prost, nu plictisește și te ține atent, ca apoi să te facă de-a dreptul curios.

Deși filmul este despre violență, dozajul acesteia este atent livrat: întâi o apariție și o dispariție, apoi o vânătoare, o luptă între băieți în timpul căreia apar amenințări voalate, pentru ca la final totul să răbufnească, făcându-te aproape să răsufli ușurat de așteptare. Un rezultat neașteptat pe care-l smulge de la public acest *thriller (anti-)polițist cu accente western!

*Dacă etichetam Un etaj mai jos drept film anti-polițist, după vizionarea Câinilor trebuie să-i retrag eticheta, redenumindu-l (anti-)thriller. Dogs e thriller-ul. Și nu știu care este mai anti-polițist!

De la Sierra Nevada la Sieranada

Unul din cele mai vechi titluri din presa franceză, Le Canard Enchaîné remarca ieri că filme originale precum „Sieranevada” lui Cristi Puiu au fost înlăturate de la premii la Cannes în favoarea unora mult mai convenționale. Satiricul Le Canard compara conferința de presă a juriului de la Cannes cu un prohod, o înmormântare, într-atât de mulți membri erau nemulțumiți de alegere și de palmaresul neașteptat de plat (același Xavier Dolan, găsirea iubirii într-un KFC, culminând cu povestea unei d-ne fără bilet), în comparație cu viziunea novatoare a multora din filmele neglijate.

Puiu n-a primit nimic, deplânge Le Canard, pentru Sieranevada, un film liber și euforizant, o „psihodramă familială și politică turnată în lungi secvențe nemontate (plans-séquences), pline de întorsături și crize conjugale din care eroul se scoate printr-un râs contagios”. Semnele erau însă acolo, oftează Le Canard:

„pe 13 mai, în pavilionul american, se beau râuri de bere americană marca Sierra Nevada (primul titlu sub care fusese anunțat filmul). O spectatoare i-a întins o sticlă lui Cristi Puiu. Regizorul român a găsit gluma bună (poate și berea?) și s-a pozat cu sticla.

S-au auzit pufnete:

— O să vedeți că ăsta-i singurul trofeu cu care se întoarce de la Cannes!”

Cristi Puiu într-un interviu din „Life” despre competiția cu Mungiu:

Sunteţi în competiţie cu Mungiu la Cannes, nu?

„Daaaa, e exciting! Se vor face pariuri… Se va specula, se va vorbi… Şi va fi exact aşa cum vă spun acum: dacă va lua Mungiu premiul, se va spune: „aţi văzut?”

Dacă voi lua eu premiul, alţii vor spune „aţi văzut?” Dacă nu vom lua niciunul se va spune „aţi văzut? gata cu noul val!” Dacă luăm amândoi, vor fi discuţii de nuanţă – acela a luat la scenariu, acela la regie, deci e mai bun scenarist decât celălalt regizor, şi aşa mai departe! Iar dacă până la Cannes va fi vreun eveniment trist de talia celui din 13 noiembrie de la Paris, nu se va mai spune nimic, se va termina şi cu marele duel al lui peşte… Care nici măcar nu e un duel.  În loc să se gândească la faptul că sunt doi români la Cannes care au intrat în competiţia finală, unii transformă asta într-un conflict care nici măcar nu există”.

Mai multe despre film, după premiera națională de la TIFF, pe noul site CeFilmeVăd.eu.

Săptămâna TIFF

A trecut cum a trecut și festivalul de la Cannes, cu mai puține premii decât ne așteptam noi (anunțata Sierra-Nevada lui Puiu trecând de la Sieranevada la Sieranada), dar să zicem merci și pentru acelea, pentru că, așa cum spunea Mungiu în scurta sa alocuțiune de pe scenă, nu (mai) sunt multe festivaluri care încurajează cinemaul de autor – deși de apărut, apar tot mai multe – se merge pe comercial, urmărindu-se cu orice preț succesul de public.

Dar despre filmul românesc, mai multe la TIFF, unde vom avea ca în fiecare an o secțiune dedicată: Zilele filmului românesc. Printre alte noutăți, după cum puteți vedea în imagine, se lucrează la amenajarea unui spațiu nou pentru proiecțiile în aer liber, Someș Open Air. În deschiderea TIFF are loc, așa după cum poate știți, premiera 6,9 pe scara Richter a lui Nae Caranfil, despre a cărui film anterior scrie colega noastră Olga Câmpeanu, pe pagina de facebook a blogului:

Având în vedere cât de tare mi-a placut Vera Farmiga în rolul Normei din “Bates Motel“, sincer imi este frica sa vad “Closer to the Moon“. Îmi era frica de mult insa acum îmi e mai frica. Imi e frica sa nu care cumva “să-mi stric gustul” de ea. Vera Farmiga este perfectă, iar serialul este cu adevarat de nota zece. Știu că Nae Caranfil este o excepție în anostul val cenușiu al regizorilor români de azi, însa Vera poate atât de mult încât sunt curioasă dacă a reușit sa tină pasul cu ea.

Premiile de la Cannes 2016

Anul acesta au câștigat la Cannes poveștile simple! Frumos, dar parcă mergea și un parastas…

S-a dovedit importanța intrării în competiție la un număr mare (21) de filme. Până în ultima zi de proiecții, „Sieranevada” lui Cristi Puiu (intrată în prima zi) era favorită la premiul pentru cel mai bun scenariu, pentru ca venit parcă de nicăieri, „Le Client” al iranianului Asghar Farhadi să-i ia fața (avantajul ultimei impresii), beneficiind și de o interpretare masculină de excepție – Shabab Hosseini. Așadar, lista premiilor este:

Palme d’or: Ken Loach pentru „I, Daniel Blake”

Marele premiu al juriului: Xavier Dolan pentru „Juste la fin du monde”

Premiul pentru regie: Oliver Assayas și Cristi Mungiu (ex-aequo)

Premiul pentru cel mai bun scenariu: Asghar Farhadi pentru „Le client”

Premiul juriului: Andrea Arnold pentru „American Honey”

Premiul pentru interpretare feminină: Jaclyn Jose pentru rolul din „Ma’ Rosa”

Premiul pentru interpretare masculină: Shabab Hosseini pentru rolul din „Le Client”