Arhive pe etichete: Boyhood

Birdman

La începutul anului, pe când se acordau Globurile de aur și Premiile Academiei, începeam să scriu cronică de film. Apoi am publicat pe catchy.ro, la cererea Mihaelei Cârlan, câteva previziuni pentru Oscar. Ca să pot face pronosticuri a trebuit să văd (într-un timp destul de scurt) mai multe filme. Mi-au plăcut – atunci, pe moment – Benedict Cumberbatch în The imitation game, Steve Carell și Mark Rufallo în The Foxcatcher (Mark nu senzațional ca în Begin Again, dar un rol bun) și J.K. Simmons în Wiplash.

Majoritatea site-urilor de specialitate dădeau ca mari favorite peliculele Birdman și Boyhood. De asemenea, Grand Hotel Budapest, care luase crema la Golden Globes. Mi-a plăcut Boyhood – așa cum îmi place orice Linklater după seria Before Sunrise (1995), Sunset (2004), Midnight (2013) – dar nu l-am putut urmări până la sfârșit, pur și simplu mi s-a părut prea lung.

Un singur film n-am reușit să văd (nu, au fost două cu The Theory of Everything, nu aveam atunci chef de biografii, chit că-mi place Stephen Hawking), de fapt singurul film pe care n-am vrut să-l văd online, adică să-l piratez cumva (chit că nu știu să descarc filme, dar tot o formă de piraterie o consider și vizionarea online, chiar dacă e cvasi-legală) a fost Birdman. Citisem cronica și, din respect pentru ideea filmului, pentru actori, pentru regizor, aș fi preferat să-l văd într-o sală de cinema.

Din cauza jobului, n-am reușit s-o fac în timpul anului așa că l-am văzut abia aseară, pe Cinemax. Aveam ca elemente de comparație: The Humbling după Philip Roth, cu Al Pacino și Clouds of Sils Maria al lui Olivier Assayas cu Juliette Binoche și Kristen Stewart, ambele despre condiția actorului. Și ambele foarte bune în sens clasic (nimic cutremurător, ca să zic așa), astfel că eram convins că va fi o competiție strânsă pentru Oscarul meu pe această temă.

Dacă la Michael Keaton și Ed Norton mă așteptam să scoată roluri bune (în nota lor personală, totuși – himself acting) marea mea surpriză a fost Emma Stone, pe care am ratat-o de la debutul său ca actriță-puștoaică în distribuții comice gen The House Bunny și Paper-Man până la rolurile ceva mai pretențioase din Magic in the Moonlight. Mai bine zis, ochii Emmei Stone, pentru că ochișorii ei albaștri, fardați, exoftalmici sau cum vreți, fac jumătate din magia acestui film. Replica ei acidă de fiică răzgâiată care-l aduce cu picioarele pe pământ pe fostul star cinema Riggan Thomson, dialogurile (specialitatea casei, sexy romantism) cu pseudo-vedeta de cinema și privirea hăbăucă din final au făcut să merite filmul. Păcat de compania selectă că n-a prins măcar o nominalizare.

Good-bye Golden Globes, welcome to Oscars

Golden Globe PreviewPasiunea mea pentru filme se manifestă iarna, când ziua e scurtă și toată lumea vorbește despre prețuri. Apar liste  cu nominalizări  – începând din ianuarie, cele pentru Globul de aur – important pentru mediatizare. Fiindcă nu doar filmele, ci vedetele și show-ul ne atrag aici: aceste premii se acordă în cadrul unei cine de lux la Hollywood.

Transmisia Golden Globe Award este în topul celor mai vizionate festivaluri, după Oscaruri și Grammy. Ele recompensează nu doar filme ci și producţii TV (seriale). Mai au un plus: fac distincție între drame și comedii, permițând astfel mai multe nominalizări. Sunt 24 de premii care se acordă x 5 nominalizări la fiecare dintre ele, așa că iese o listă foaaarte lungă. Haideți să vedem Ce s-a întâmplat în acest an la Globuri?

Kevin Spacey a câștigat în sfârșit trofeul la categoria sa (Best Actor in a TV Drama), după opt nominalizări anterioare, bătându-i pe Clive Owen care a făcut un rol remarcabil în The Knick și pe James Spader din The Blacklist. O mică-mare surpriză a fost că House of cards – serialul din care s-a inspirat Ponta când i-a cerut lui Iohannis să-i ceară scuze soției sale – a pierdut, pe mâna lui Robin Wright zic eu, în favoarea The Affair și a actriței Ruth Wilson (Best Actor in a TV Drama). Spun asta pentru că în timpul vizionării am fost oarecum iritat de rolul soției de politician. Ceea ce ar fi putut fi și meritul actriței – dar dacă se întâmplă lucruri de genul celor arătate în film, noi am prefera să nu le știm. Per ansamblu – poate și datorită scenariului – și jocul actorilor a avut de suferit față de primele părți ale seriei, difuzată din 2013. De aceea faptul că The affair, deși început abia în 2014 și cu mai puține perspective a pierdut trofeul celebrului House of cards, nu m-a mirat.

oscars_logo_1360686416127_372302_ver1_fotor_collageCe s-a mai întâmplat în acest an la Globurile de aur?  Boyhood și The Grand Budapest Hotel au câștigat premiile pentru cel mai bun film la secțiunea dramă, respectiv comedie/musical. Cei mai buni actori au fost considerați la secțiunea dramă: Eddie Redmayne pentru rolul său din filmul The Theory of Everything și Michael Keaton la secțiunea comedie/musical pentru Birdman. J.K. Simons a câștigat pentru rolul său din Pleasna (Whiplash), premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar. Un film de urmărit, cu 5 nominalizări și la Oscar. Premiile pentru cea mai bună actriță au fost câștigate la secțiunea dramă de Julianne Moore, care a făcut un rol remarcabil în Still Alice (de comentat) și de Amy Adams pentru Big Eyes – un alt favorit al meu, de asemenea pe lista de comentarii.

Apoi a urmat momentul George Clooney, care a urcat pe scenă pentru premiul Cecil B. DeMille pentru întreaga activitate și după câteva comentarii savuroase, s-a adresat soţiei sale, Amal Alamuddin:  „E un lucru care te face să te simţi umil atunci când găseşti pe cineva pe care să îl iubeşti. Amal, sunt extrem de mândru că sunt soţul tău”.