Decalog V

Cea mai clară poruncă: Să nu ucizi, ridică de la început cele mai mari probleme de ecranizare. Am văzut crime în atâtea filme încât n-aș fi crezut că un serial polonez se poate împiedica de așa ceva. Ei bine, filmul nu este despre crimă în sine, ci despre oportunitatea pedepsei.

În Polonia acelui an, abolirea pedepsei capitale era în dezbatere publică așa că filmul a suscitat numeroase comentarii. Povestea prezintă în paralel traseele cotidiene a trei personaje: un taximetrist cu un comportament detestabil care-și respectă și-ngrijește mașina cu decorațiuni oribile mai mult decât pe clienții săi; un vagabond, Jacek, cu manifestări de oligofren periculos, și un tânăr jurist aflat la examenul său de intrare în barou.

Destinele lor nu sunt însă paralele, ci se întâlnesc la jumătatea filmului: Jacek se urcă în mașina taximetristului pe care îl omoară, apoi ajunge la proces unde este apărat, probabil din oficiu, de proaspătul avocat.

Spuneam că filmul indică de la-nceput probleme de ecranizare: dilema morală nu mai este expusă prin jocul personajelor și al întâmplărilor, ci este pusă direct în gura unuia dintre ele.

Filmul începe cu declarațiile stagiarului în fața unei comisii: Din zilele lui Cain și până astăzi, nici o pedeapsă n-a îndreptat pe cineva, nu l-a împiedicat să mai comită delicte, afirmă el explicit.  Este evident că timpul (ca și bugetul) alocat mini-seriei nu a permis dezvoltarea ideii. Din acest episod se va dezvolta un film de lung metraj: „A short film about Killing”.

Istoria lui este destul de interesantă -Kieslowski a lucrat cu regizori de imagine diferiți. Cel de-al cincilea nici măcar n-a putut citi scenariul până la capăt, de greață. Apoi i-a spus: o să-l fac numai dacă mă lași să-mi folosesc greața asta și filtrele. Verde, sepia…

Kieslowski și-a exprimat îndoiala cu privire la oportunitatea lor, dar până la urmă a acceptat târgul. La sfârșitul seriei de scurt metraj, i s-a cerut să aleagă episoadele din care să se dezvolte două filme. Și l-a propus numai pe acesta, despre-a cărui regie de imagine avusese dubii, lăsând Ministerului cealaltă alegere.

Decalog

Dekalog este un serial polonez filmat în 1988, cu zece episoade independente care abordează, după cum sugerează titlul, cele 10 porunci. Să nu vă așteptați aici la vreun Russell Crowe interpretând un Noe neconvingător.

Filmate acum 25 ani, episoadele tratează – într-o manieră surprinzător de modernă – modul în care cele fiecare poruncă a Domnului mai influențează (sau nu) viața noastră de zi cu zi. Impactul acestei serii de fapt, de filme, asupra cunoscătorilor a fost atât de mare, încât s-au pronunțat asupra lui în termeni absoluți.

S. Kubrik afirma: este singura capodoperă cinematografică

Cine este în spatele acestor filme (create pentru Polska Telewizja, cu un buget de 10.000 USD fiecare), de care sunt sigur că n-ați auzit? Regizorul Kieslowski, mai cunoscut pentru trilogia Trois couleurs, este co-autor al scenariului, împreună cu avocatul Piesiewsicz, pe care-l cunoaște în perioada când filma documentare cu tematică socială.

Serialul reprezintă un punct de cotitură în cariera lui Kieslowski, produs al Școlii de film din Lódz, care i-a mai dat pe Roman Polanski și Andrzej Wajda. În această serie el abandonează tematicile sociale consacrate de comunism, care i‑au adus necazuri (filme cenzurate, unul constituindu-se probă într-un proces) propunându-și să arate doar „ce se întâmplă în viața omului după ce ajunge acasă, închide ușa și rămâne singur?”

Răspunsul regizorului este genial, în ciuda decorului insipid, mai ales pentru cinefilul român: apartamentul comunist dintr-un cartier – dormitor. Acesta datorită subtilității cu care ne dezvăluie – treptat – personajele. Seria nu debutează în forță.

Întâmplările vieții zilnice par absolut banale, ca și personajele. Dar iată că temele majore ale vieții sunt aceleași, indiferent de mediul în care trăim. Ca nostalgie indusă, aduce cu Amintiri din epoca de aur, dar temele propuse sunt majore: nici moralizatoare, după cum ar sugera titlul, dar nici ușoare, asemeni seriei românești. Recomand acest film, care pentru mine a fost o revelație: primul film care merită văzut.