Bird Box cu Sandra Bullock, John Malkowich….
Un film produs de Netflix, original ca idee, cu o poveste destul de antrenanta, suspans exista…merge. Nu e un film care sa straluceasca la nici un aspect, dar pentru cei care iubesc filmele apocaliptice si pe care nu-i deranjeaza subiectele supranaturale merita vazut. Acasa cu un bol de popcorn cald este un film bun pentru o dupa amiaza de weekend…Este o poveste de supravietuire originala datorita faptului ca intreaga actiune trebuie sa se desfasoare cu protagonistii legati la ochi deoarece altfel ar fi si ei afectati de …(aici nu vreau sa dezvalui mai departe pentru ca va rapesc bucuria vizionarii). De vazut…
P.S.: lui Stephen King insusi filmul i s-a parut foarte bun….deci…e clar…merita vazut… 🙂
RegizorulSzász Attila și scenaristul Köbli Norbert au mai colaborat , cu succes , la filme despre perioada postbelică: ,,Ambasadorul din Bern”,,Iarna eternă”. Cea mai nouă realizare ,,Povești mărunte „/ ,,Apró mesék ” promite să fie un thriller captivant, cu twist-uri și situații neașteptate . Distribuția este bine aleasă, protagoniști : Molnár Levente, actorul clujean de teatru care s-a afirmat în roluri dificile ( pentru rolul său din ,,Fiul lui Saul,” film distins cu premiul Oscar pentru cel mai bun film străin din 2016) , mai tânărul Szabó Kimmel Tamás și actrița de origine slovaco-maghiară Kerekes (Kerekešová ) Vica.
Această prezentare necesită JavaScript.
Lupta de la cotul Donului este unul dintre cele mai tulburi capitole ale istoriei militare maghiare. Acest cadru istoric servește drept fundal istoric pentru prezentarea unei povești mult mai intime, umane. Filmul se concentrează asupra unei femei (Kerekes Vica) și asupra amantului ei (Szabó Kimmel Tamás ) , a căror coabitare este umbrită de întoarcerea acasă a soțului Molnár Levente ), pe care amantul îl întâlnise pe front. Vom afla cine e dezertorul, care este escrocul care profită de aceste vremuri tulburi și în ce fel iubirea poate schimba oamenii. În fapt , avem un thriller neobișnuit prin povestea sa romantică.
Filmările au început în 2017. Filmul va rula în cinematografe, probabil, din martie 2019
Filmul ,,Halloween” din 2018 realizat de David Gordon Green este urmarea filmului din 1978, cu același titlu , a lui John Carpenter, având-o și de data aceasta în rolul Laurie Strode pe Jamie Lee Curtis care și-a lansat cariera cu filmul de acum 40 de ani , film care s- a bucurat de cel mai mare succes de casă în genul horror.
Știm cine este ucigașul în serie , același personaj mascat (mai are rost masca?) Michael Myers care la vârsta de doar șase ani, în noaptea de Halloween a anului 1963, și-a omorât sora mai mare și , astfel, a fost internat într-un spital de psihiatrie. După 15 ani de tratament în care fusese ținut închis, într-o încercare de transfer a acestuia, el reușise să evadeze. Și, în noaptea de Halloween s-a întors acasă, unde a încercat să o ucidă pe Laurie Strode (Jamie Lee Curtis) și pe prietenii ei.
Acțiunea noului film începe în 30 octombrie 2018 când doi bloggeri britanici merg la
spitalul psihiatric din Smith’s Grove pentru a culege date despre Michael Myers , care cu
40 de ani în urmă, , copil fiind, și-a ucis de Halloween sora mai mare.
Această prezentare necesită JavaScript.
Acest film aniversar dorește să rămână fidel operei originale a lui Carpenter, prin integrarea tuturor ingredientelor care au făcut din ea un film cult. Scenariștii au cam uitat(?) că de la 1978, filmul lui Carpenter a inspirat o serie lungă de filme de Halloween . Pentru a ieși în evidență că această ultimă producție este decendentul direct și de drept al primului film , personajele principale au rămas aceleași.
Intriga filmului continuă cu regăsirile macabre ale ucigașului în serie Michael Myers cu Laurie Strode, supraviețuitoarea masacrului de Halloween de acum 40 de ani. Michael Myers căruia îi este dor de de vremurile…bune se întoarce la locul crimelor pentru a termina apoteotic seria de asasinate. Laurie Strode s-a pregătit ani buni ca să-și ia măsuri de securitate drastice pentru a-și proteja fiica și nepoata .
,,The Sisters brothers” este o comedie neagră bazată pe romanul cu același nume scris de Patrick Dewitt,în 2011.
Filmul marchează debutul american al regizorului francezJacques Audiard, recunoscut pentru filme ca ..A Prophet”, ,, Rust and Bone” și ,,Dheepan”, câștigător Palme d’Or la Cannes, în 2015. ,,The Sisters brothers” a primit zilele acestea Leul de Argint la Festivalul de la Veneția .
Deși acțiunea filmului „The Sisters brothers” se petrece în Oregon, Statele Unite ale Americii, filmările s-au făcut, în special, în Spania, câteva săptămâni în Româniași în Franța.
Am citit undeva un fel de aforism ,,Există western-urile și …celelalte filme”. Și da, westernul a apărut odată cu cinemaul în 1895, inspirându-se din literatura și picturile americane care au imortalizat cucerirea Vestului Sălbatic. De-abia pe la mijlocul sec.XX acest gen a atins apogeul la Hollywood, fiind reinventat după 1960 de regizori europeni.
Un western francez? Nu e deloc o premieră. Franța și-a făcut pionieratul european între anii 1909 – 1914 . Folco de Baroncelli, și colaboratorii săi au realizat peste 20 de western-uri, desigur cu subiecte standard: indieni și cowboys atacând trenuri. Personajele , mai ales șefi sioux și văcari, erau prezențe mai mult decât pitorești. Locul pentru filmări era în Camargue sau Delta Ronului , o regiune din sudul Franței, cu mlaștini, pășuni, pǎduri, dune de nisip și sǎrǎturi populate cu tauri , cu frumoșii săi cai albi, o rasă endemică prezentă aici din antichitate. Zona încă nu fusese protejată prin lege.
Câteva titluri la întâmplare The Big Trail (1931 ); Fort Dolorès,1939 a continuat cu alte pelicule de gen Le Soleil rouge (1971 ) Another Man, Another Chance 1977; Don’t Touch the White Woman! ; The Homesman, 2014 Let the Corpses Tan, 2017.
Regăsim în filmul ,,The Sisters brothers”o paletă de emoții : surpriză, compasiune, stupefacție, tristețe, râs, empatie, curiozitate, nerăbdare și nu în ultimul rând optimism (mi-aduce aminte de ,,Tragedia optimistă” a comunistului Vsevolod Vișnevski ! ).
Această frescă istorică care concurează cu renumele western-urilor americane are o ușoară tușă… à la française dar și amprenta autorului care ne prezintă o societate în zorii marilor transformări care lovesc din plin protagoniștii. Datorită avântului industriei, a emigrației în general, dar și al exodului rural, satele se transformă vertiginos în așezări urbane.
Jacques Audiard a reușit cu filmul său un mare western…american, sumbru și violent, aducându-și aportul la înnobilarea genului prin intimitatea tematicilor .
„The Sisters Brothers” subliniază lipsa de comunicare, înclinația genetică a Omenirii spre violență,prezintă dualismul la nivelul comportamentului , al perceperii justiției, tradiționalismul cvasi- arhaic al unor personaje versus tendința spre modernismal altor personaje. Filmul este un subgen nou care ar putea fi calificat drept western neo-clasic.
Explorările cinematografice ale lui Jacques Audiard sunt exemplul perfect și demonstrația conceptului kantian despre o „insociabilă sociabilitate” a indivizilor, concept care confruntă două idealuri:al omului instinctiv care duce o existență marginală în care se bucură de o libertate absolută, cum e cazul fraților Eliși Charlie Sisters și al cosmopolitului umanist, civilizat, care are drumul trasat , dar mai rectiliniu cum sunt ,,prospectorul” de aur si chimistul Hermann Kermit Warm, un tip idealist și urmăritorul său, detectivul John Morris. Ambele arhetipuri sunt într-o simbioză care formează cele două fațete ale naturii umane și, prin extrapolare, definesc paradoxul relațiilor strânse între natură și civilizație. Este un film intens, l-aș numi , chiar, filozofic, cu reflecții mai puternice decât par, despre banalitatea răului, violența oarbă si arbitrară . Scenariul este specific road-movie -ului pe teren ostil, în care călătoria este mai importantă decât căutarea/găsirea. Fiecare etapă permite personajelor o aprofundare a relațiilor dintre ele.
Această prezentare necesită JavaScript.
În rolurile principaleJake Gyllenhaal, Joaquin Phoenix,John C. Reilly,Riz Ahmed Rutger Hauer
Krzysztof Kieślowski a fost un regizor și scenarist foarte apreciat de critica de specialitate și de spectatorii, îndeosebi intelectuali, care s-au atașat inovației aduse de un „cinematograf al neliniștii morale” cu care ne-a obișnuit în realizările sale devenite clasice precum: Camera Buff, Dekalog, The Double Life of Veronique, Three Colours.
Kieślowski declarase că se va retrage din activitatea de regizor după terminarea Trilogiei „Trei Culori”. El a început împreună cu Krzysztof Piesiewicz să lucreze la scenariile unei noi trilogii formată din „Rai, Iad și Purgatoriu” , inspirată de „Divina Comedie” a lui Dante.
Scenariile erau destinate mai multor regizori, dar moartea prematură a lui Kieślowski (în 1996, la vârsta de 51 de ani) a lăsat totul în aer. Singurul scenariu terminat după o întrerupere de câțiva ani de co-scenaristul Krzysztof Piesiewicz, Raiul, a fost filmat de Tom Tykwer și lansat în 2002 la Festivalul Internațional de Film de la Toronto.
Dacă am enumera doar filmele sale Run Lola Run, The Princess and The Warrior (2000) și „Perfume” (rămas în topul cinematografic mai multe săptămâni, repurtând cel mai mare succes de casă în Europa, Asia și America de Sud) și ne-am da seama că Tykwer nu este un regizor oarecare.
Știm că la marele Kieslowski nimic nu este lăsat la întâmplare, cel mai mic detaliu este gândit, calculat având o semnificație aparte. Tom Tykwer este obsedat de hazard, de iubirile aflate în momente de cotitură, cu destin încâlcit. Ce a putut ieși din combinația a două personalități puternice? Un film hibrid (dar nu în cel mai rău sens al cuvântului) .
Sinopsis
O femeie al cărei soț a murit în urma unei supradoze vrea să-l ucidă pe traficantul de droguri pe care-l consideră principalul vinovat pentru decesul soțului ei. Întâmplarea face ca să fie uciși din cauza ei patru oameni nevinovați, dintre care doi copii. Ea este șocată de turnura pe care a luat-o atacul ei terorist,se lasă arestată și pare că-și acceptă soarta. Dar un tânăr carabinier o ajută să evadeze.
Filmul acesta este format din două părți distincte:
– thriller-ul: atacul terorist, remușcările, hotărârea de a duce la capăt răzbunarea, evadarea, urmărirea, infernul interogatoriilor, momentele sordide din birou.
– romance: iubirea care încolțește din primele momente în mintea tânărului polițist ce încearcă să descătușeze (la propriu și la figurat) femeia cu câțiva ani mai matură, al cărei gest îi pare pe deplin justificat. Va urma Purgatoriul , departe de ceilalți, în mijlocul minunatei naturi toscane, timp și loc pentru meditație asupra culpabilității, asupra iubirii și în fine, saltul nebunesc spre Rai.
Că scenariul este cu unele întâmplări neverosimile, că este inegal în racordarea la public, că deturnează conținutul politic și moral al întâmplărilor, ține mai mult de originalitatea poetică, de eleganța cu care imaginea completează filmul într-un superb imn dedicat inocenței căzute pradă hazardului (care ne strică, de obicei, planurile), absurdului care-și ia plata cu vârf și îndesat.
Ținutul Toscanei este reflectat printr-o succesiune de planuri de o frumusețe picturală copleșitoare, adevărate tablouri de maestru .
Această prezentare necesită JavaScript.
Protagoniști sunt niște îngeri (căzuți) , pentru că ,,nu poți zbura în felul acesta în viața reală” e avertizat tânărul polițist când se înalță prea repede cu elicopterul pe simulator. Interpretarea prestată de Cate Blanchett și de Giovanni Ribisi este impresionantă. Cate Blanchett nemachiată , cu trăsături pure , ochi albaștri este acompaniată de stilul minimalist al muzicii de pian și vioară a lui Arvo Pärt . Dialogurile sunt cam plate, de exemplu ,,Ai dormit lângă mine?” (repetat și cu o altă ocazie, la fel de evidentă)
când doi bloggeri britanici merg la
a comunistului Vsevolod Vișnevski ! ).
Filme care merită văzute 