Arhive pe categorii: SF

Andor (serial SW, 2002)

Nu vă faceți că nu știți ce e un serial SW! SW, nu SF. E vorba de un serial din universul Star Wars, după ce a fost vândut, cu tot cu Lucas Film, către Disney. Cu cinci ani înainte de evenimentele din Rogue One, Andor este regizat de Tony Gilroy. Așa apar 12 episoade de 40-50 de minute, difuzate pe Disney+Sunt trei seriale contemporane pe care le urmăresc, și le consider cele mai importante, în această ordine:

Lupta perfectă (The Good Fight) difuzat de Paramount+, noul The Lord of the Rings: The Rings of Power de pe Amazon Prime Video și House of the Dragon (era să zic Game of Dragons) de pe HBO. Printre ele, apar derivate ca Andor, din care până acum au fost difuzate pe Disney+ cinci episoade (următoarele trei urmând să apară până la sfârșitul lui octombrie, și încă 4 în noiembrie).

După ce i-a luat la rînd pe Luke, Obi-Wan sau Han Solo, iată că Disney s-a aplecat de ceva timp și asupra personajelor secundare care au apărut în trilogiile Star Wars doar trecând printr-un cadru dintr-un bar intergalactic, cum era Bobba Fett. Eroul din noua serie de pe Disney+ este, asemeni Mandalorianului, un personaj marginal, ce trăiește de azi pe mâine de pe urma pieselor de schimb pentru navele spațiale.

Fugărit de agenții de securitate ai Imperiului Galactic, Cassian Andor este recrutat de un reprezentant al Alianței Rebelilor, ca să facă echipă cu partizanii care plănuiesc lovitura de proporții destabilizatoare a unei zone importante a Imperiului. Cam asta ar fi introducerea sumară în acest prequel al Rogue One – aventură care, la rândul său, a fost strecurată de Disney între evenimentele din Răzbunarea Sith și cele din O nouă speranță.

„Cum a primit Cassian Andor o serie dedicată doar lui poate fi un mister, nu o problemă în sine – pînă la urmă, substanța poveștilor nu ține doar de conducătorii de oști rămași în istorie, ci și de combatanții anonimi care luptă undeva în afara privirii cronicarului, fiecare cu povestea vieții sale, posibil, la fel de ofertantă ca și cea a comandanților lor. Un asemenea demers ar fi justificat, însă”  – după cum afirmă Grig Bute în Cațavencii – „dacă Disney ar explora universul creat de Lucas dintr-o altă perspectivă, mai inteligentă, cu elemente noi și interesante care să adauge substanță lumii starwarsiene”.

Chiar dacă Andor încearcă, în premieră, prin detalierea relațiilor dintre membri, o privire de insider în ierarhia militară a aparatului represiv al Imperiului, în organizația disidenților sistemului infiltrați în diverse puncte-cheie sau în anturajul unei celule din Rezistența rebelilor, e mult prea puțin față de așteptările create de un titlu atît de mare ca Star Wars.

„Nu contează doar ce, dar și cum și pe cine arăți: eroul titular, un contrabandist mărunt capabil de crimă fără remușcare, transformat brusc, aproape fără voia lui, în revoluționar, se mișcă brownian printre alte personaje obscure cu accent britanic, într-un decor industrial decadent plin de ateliere de dezmembrări ca serviceurile de cartier care repară motoare Diesel, nu propulsoare de navete spațiale cu viteze supeluminice.

Sau în peisajul bucolic al unei planete care arată fix ca zona masivului Făgăraș.  Și totuși, de ce planetele galaxiei sînt asemănătoare, au absolut toate atmosferă respirabilă liber, fără costum spațial, cînd cele cîteva ale sistemului nostru solar sînt atît de diferite? De ce toți extratereștrii trebuie să fie humanoizi – bipezi, cu două mîini, cap, ochi, gură și doar mici variații de aspect?”

Pentru c-ar fi mult mai scump ca să arate altfel, de-aia. Nu e numai problema lui Andor, ci și a altor SF-uri de duzină la care eventuala imaginație este limitată de bugetul pentru efecte speciale.

George Lucas a setat niște standarde mult prea înalte pentru toți cei care s-au apucat să brodeze pe tema Star Wars după el. Așa s-a ajuns de la imaginea complet revoluționară a apusului celor doi sori de acum 45 de ani la cea din 2022 a rebelilor de pe planeta Aldhani înarmați cu AK-47, printre berbeci cu patru coarne. Atât s-a putut” – conchide cronicarul Cațavencilor.

Cartea lui Boba Fett

The Book of Boba Fett, cel mai nou serial de televiziune american creat de LucasFilm pentru serviciul de streaming Disney+, face parte din franciza „Războiul Stelelor”, și este un spin-off derivat din apreciatul serial The Mandalorian.

Acțiunea are loc pe Tatooine, o planetă fictivă din universul StarWars, și numele unui oraș real din Tunisia, locul unde se desfășoară numeroase scene din seria de filme a universului ficțional. Tatooine apare în toate filmele „Războiul stelelor”, mai puțin în „Episodul V: Imperiul contraatacă”, unde este menționată, totuși, la sfârșitul filmului.

Personajul principal este vânătorul de recompense Boba Fett (Temuera Morrison) din seria The Mandalorian și alte filme din universul „Star Wars”, ajuns acum un fel de Lord al Crimei în locul temutului Bib Fortuna, reprezentantul caraghiosului Jabba the Hutt. Tatooine este dintre cele mai iconice (dacă putem spune așa) planete din universul Războiul stelelor, fiind planeta-mamă a lui Anakin și Luke Skywalker.

Planeta deșertică are 3 luni și 2 sori și este populată de o serie de vietăți amuzante; corturile în care locuiesc băștinașii din deșert au aparența unor piramide, iar orașul Mos Espa aduce cu unul roman, sau cel puțin din antichitate. Pentru că serialul abia azi s-a lansat, mă rezum la aceste detalii care, după mine, îi dau farmec – dar și ca să nu fac spoiler.

Acest spin-off, ca și serialul anului trecut – The Mandalorian – pare să fi fost creat de scenariștii liniilor secundare din universul Star Wars, pentru că recunoști barurile cu fauna lor, cam la fel de colorată indiferent de spațiul cosmic. La prima vedere Boba Fett este o combinație de mafiot cu șeriful din filmele cu Vestul sălbatic, unul care asigură protecția târgului și „afacerilor”.

Ca o analogie forțată, cei din deșert sunt asemeni indienilor, iar mandalorienii iau locul pistolarilor. De fapt, Every Galaxy has an Underworld este și sloganul serialului, unul foarte nimerit. După primul episod îi prevăd un mare succes, mai ales că totul se petrece pe două planuri, unul oniric, protagonistul Boba Fett revenindu-și după imersia într-un rezervor bacta.

The Mandalorian (serial)

Dacă ți-au plăcut cumva speluncile de la marginea Imperiului din primele episoade Star Wars, uite că Disney, după preluarea francizei, s-a gândit să-i pună la treabă și pe scenografii care au realizat minunățiile alea de decoruri cu alieni, nu doar pe fătucile de la marketing. Așa că, între evenimentele din a doua trilogie (lansată prima) şi resuscitarea din 2015 cu The Force Awakens, și-a făcut loc această serie minimalistă.

The Mandalorian este punctul de atracție al platformei de video-streaming Disney+. Povestirea de aici se situează nu doar la periferia Imperiului, ci și a mitologiei Star Wars: nu apare niciun cavaler Jedi, personajele sunt dinadins mai seci, protagonistul principal nici măcar nu-şi arată faţa, etc. După primul episod apărut pe 12 noiembrie, primului sezon se încheie mâine, 27 decembrie, la o săptămână după mega-premiera Star Wars: The Rise of Skywalker.

Personal mă bucur că J.J. Abrams i-a aruncat creatorului Jon Favreau acest os de ros, iar aventurile vânătorului de recompense – modelat după legendarii Boba Fett şi Jango – până la marginile cele mai îndepărtate ale Galaxiei, unde Noua Republică nu-şi poate exercita autoritatea, pare să meargă în paralel cu saga Skywalker. Fabrica de bani Disney nu se dezminte, și cu The Mandalorian duce Star Wars într-un soi de vest sălbatic al spațiului cosmic.

Dacă puținele cadre largi te fac să cauți prin sertare după cablul HDMI, peisajele urbane sunt aproape medievale,  vânătorul de recompense trecând pe străduțe de alaltăieri, mobilate cu artefacte de mâine. De apreciat şi lungimea rezonabilă a episoadelor (cam 30-35 de minute), fiecare din ele având câte o provocare punctuală. Dar important e ce rămâne la sfârşit: acelaşi sentiment pe care îl aveai când urmăreai primele episoade ale seriei Star Wars

Apoi, dacă episodul pilot te duce cu gândul la marginalii din Star Wars, al doilea reia tema retro SF din Mad Max: protagonistul, ce pare exponentul unei rase de armurieri războinici (mandalorienii), cărora nu le plac androizii, atacă tot felul de maşinării prin deşert, oraşe umblătoare pe şenile şi interacţionează cu un alt personaj, la fel de tăcut ca şi el, din (re)cunoscutul univers din care se inspiră. Bine, mai puţin Forţa, care i-a rămas lui J. J.

Înstrăinați (serial TV)

M-am uitat la el ca la o curiozitate, inițal pentru jocul de cuvinte din titlu, Before + foreigners = Beforeigners, apoi pentru subiectul (auto)ironic. Lars, un polițist din Oslo, se trezește cu un partener viking, unul (una, de fapt, fiindcă e o tipă) cu nume imposibil de reținut: Afhildr Enginnsdottir. Hmm, ce să fie: primul polițist pur viking, sau primul poliţist de-ăla vechi dar „de tip nou”?

În treacăt fie spus, tot un serial nordic şi tot autoparodic – căci cine putea să-și bată mai bine joc de vikingi decât ei înșiși? – de pe Netflix mi-a atras atenția și luna trecută: Norsemen. Vi-l recomand cu căldură, până la următoarea serie din Vikings.

Revenind la Beforeigners, nordicii își ironizează aici corectitudinea politică și răbdarea cu care-și privesc (sau primesc?) migranții. Şi acum intriga filmului: dacă migranții ăștia ar fi chiar ai lor, persoane care vin din trecutul lor eroic, din trei perioade de timp diferite: din epoca de piatră, din cea a vikingilor şi de la sfârşitul secolului al XIX-lea?

b2Bun, asta e premiza din 2014, iar acțiunea serialului se petrece cinci ani mai târziu, când migranții ajunși aici într-un mod inexplicabil (chiar şi dpdv cinematografic) s-au adaptat cumva vremurilor moderne, societatea asigurându-le integrarea, ducând acceptarea diversității și a corectitudinii politice pe coordonate absurde, atemporale.

Apar desigur şi ONG-uri care sprijină coabitarea indivizilor cu probleme de identitate, care cred că s-au născut în secolul greșit, în comunități trans-temporale. Cu toată dramedia SF care se străduie să facă povestea asta plauzibilă, nu poți să eviți paralela între lumea din Fremvandrerne și realitatea norvegiană a ultimilor ani, cea în care imigranții din țările sărace ale Orientului Mijlociu chiar par din altă lume.

Refugiații (numiți în serial şi timp-migranți) le vor fi produs localnicilor o frică de străini şi probabil aceeași consternare ca și cum ar fi venit direct din Evul Mediu – un mesaj, desigur, livrat în subsidiar. Later edit: tocmai a apărut şi sezonul II, disponibil pe HBOgo.

Bird Box

Bird Box cu Sandra Bullock, John Malkowich….
Un film produs de Netflix, original ca idee, cu o poveste destul de antrenanta, suspans exista…merge. Nu e un film care sa straluceasca la nici un aspect, dar pentru cei care iubesc filmele apocaliptice si pe care nu-i deranjeaza subiectele supranaturale merita vazut. Acasa cu un bol de popcorn cald este un film bun pentru o dupa amiaza de weekend…Este o poveste de supravietuire originala datorita faptului ca intreaga actiune trebuie sa se desfasoare cu protagonistii legati la ochi deoarece altfel ar fi si ei afectati de …(aici nu vreau sa dezvalui mai departe pentru ca va rapesc bucuria vizionarii). De vazut…

P.S.: lui Stephen King insusi filmul i s-a parut foarte bun….deci…e clar…merita vazut… 🙂