Arhive pe categorii: românești

filme ale regizorilor români

Un etaj mai jos – pe limba spectatorului

Atenție, spoiler! Răspund întrebărilor unui cititor al blogului, care a văzut (printre altele) și cronica noastră de aici, comentând:

„Am văzut filmul și am citit vreo 3 cronici – punându-le pe toate la un loc îmi vine în minte povestea cu Împăratul care nu avea haine… aș dori sa-mi explice cineva superbitatea și subtilitatea acestui film… dacă e prea mult atunci măcar despre subiectul și problemele rezolvate sau măcar aduse în prim plan de acest film… scuze dacă acest comentariu pare agresiv, dar măcar să înțeleg ce văd alții… :)”

Îmi place să cred că acest gen de reacție (puțin ironică, deloc agresivă – chiar bine intenționată) vine ca urmare a poll-ului deschis de noi aici, cu suportul unei părți din blogosfera cinefilă. Îi răspund pe scurt, punctual (așa întrebări, așa răspunsuri):

1. SubiectulUn etaj mai jos este o felie din viața unui personaj din clasa de mijloc. Îl vedem pe Corban cum se mișcă în mediul său: da, stă la un bloc, însă unul dintr-un cartier bun al capitalei, are un mic business – AF, că-l ajută și nevasta – cum plimbă un câine, un LOGAN roșu… un subiect interesant doar pentru spectatorul tranziției, nu și pentru beneficiarii acesteia.

2. Problemele aduse în prim-plan: întâmplarea cu vecinul din film ridică (sau ar trebui să ridice, cel puțin asta își propune s-o facă) în subsidiar întrebarea: cum de am ajuns noi, acea clasă de mijloc din care toți dorim să facem parte, atât de individualiști? Și de ce reacționăm așa, când în jur (sau la un etaj mai jos din blocul nostru) se întâmplă ceva: adică, nereacționând? Adunând în noi și zicând: asta nu e problema mea, nu știu, nu am toate datele, nu mă bag…. De unde atâta corectitudine… politică, în vreme ce toată lumea spune că suntem o țară de…

3. Rezolvarea este punctul forte al filmului, care se joacă puțin cu așteptările spectatorului, fără a-și bate joc de ele. Ea se insinuează, nu se oferă pe tavă: pune-ți și tu întrebările tale, man! Sau vezi de aplică întrebarea asta în felul tău, la vecinii tăi și găsește-ți propriul răspuns. Caută-l în (cei din) jur, după ce ieși de la cinema! Nu mai aștepta să ți se dea și la film – vrei mister? Dar… nu-i prea prea simplist, pentru secolul XXI, ori cumva retro – să mergi la un banal policier? Că viața îl bate uneori, chiar prin… banalitate. Chit că mulți dintre noi credem că trăim într-un film, și hiperbolizăm.
Asistăm la un pariu puțin riscant pentru regizor, chiar dacă filmul pare inovator. Nu degeaba a fost catalogat drept… un thriller de bloc. Sau film anti-polițist. Pentru că e din alt gen 🙂 Spectatorul prea tânăr pentru a sesiza tranziția societății (luând-o de-a gata), nu poate să guste toate aceste detaliile strecurate (din comentariul său observăm că i se par chiar plictisitoare) și nu intră în film, a cărui miză este una subtilă, aproape hitchcockiană. Dar nu atât de subtilă încât să lipsească cu desăvârșire!

Caranfil la Cluj, în deschiderea TIFF#15

Fix de azi într-o lună, ne vedem la TIFF – pe 27 mai, în Piața Unirii, la orele 20,30 – are loc Gala de deschidere care va preceda proiecția celui mai nou film al regizorului Nae Caranfil:

6,9 pe scara Richter va fi prezentat în premieră mondială în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie). Așadar de azi într-o lună, să vă pregătiți păturicile! Biletele pentru gala de deschidere costă 30 de lei și pot fi cumpărate de pe www.biletmaster.ro.

Potrivit regizorului și scenaristului Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter, o comedie „parţial realistă, parţial nerealistă”, e povestea unui tânăr actor de teatru ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie și obsesia marelui cutremur devastator, anunțat ca iminent de toți experții. Din distribuție fac parte: Teodor Corban, Laurențiu Bănescu, Maria Obretin și Simona Arsu. Imaginea este semnată de Vivi Drăgan Vasile, iar montajul de Cătălin Cristuțiu. Mai multe detalii aici.

 

Cristi Puiu în dialog cu Lucian Georgescu

După anunțata, ieri, prezență a d-lui Lăzărescu pe CinePub, avem o știre nouă dinspre platforma lansată de creativul Lucian Georgescu. În pregătirea dialogului de luni cu regizorul Cristi Puiu, pe site a fost încărcat filmul documentar prezentat în 2009 la Astra Film Sibiu: Moartea domnului Lăzărescu, un making of, regia Andree Păduraru.

Spectatorul poate participa la filmări împreună cu regizorul, actorii și toți ceilalți care au creat povestea d-lui Lăzărescu, intrând în culisele unuia dintre cele mai premiate filme românești. Sub titlul “15 ani de realism”, CinePub propune în prima zi a Săptămânii Patimilor o întâlnire informală cu Cristi Puiu, regizorul care a schimbat istoria actuală a cinematografiei românești, în dialog cu Lucian Georgescu la Institutul Cervantes.

Evenimentul ”15 ani de realism. O seară cu cristi Puiu” este organizat de CinePub în parteneriat cu Scena 9. Pentru a obține o invitație, puteți intra pe pagina de Facebook CINEPUB ca să vă înscrieți în concurs! Linkul documentarului, aici:

 

Cannes, un festival 10% românesc

Două din cele 20 de filme intrate anul acesta în competiția principală Palme d’Or vin din România, demult-așteptatul Sierra Nevada lui Cristi Puiu, despre care am mai scris aici, și surpriza Bacalaureat a lui Mungiu. Dacă ținem cont și de Câini, filmul debutantului (în lungmetraj) Bogdan Mirică, din secțiunea Un Certain Regard, prezența românească la ediția 2016 a Festivalului de la Cannes (11 – 22 mai) este una remarcabilă.

Mai ales că și la scurt-metraje stăm bine, 4:15 p.m. sfârşitul lumii, regizat de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga a fost selecţionat în competiţia oficială de scurmetraje, în timp ce filmul Toate fluviile curg în mare, regizat de Alexandru Badea intră în secţiunea Cinéfondation. Filmul lui Mirică intră și în competiția pentru Camera d’Or, acordat celui mai bun debut din selecția oficială. Această secțiune (câștigată anul trecut de Comoara lui Porumboiu) este dedicată cineaștilor cu stiluri noi. încurajând creațiile originale.  Noi vom viziona abia în toamna acestui an thriller-ul cu Dragoș Bucur, Vlad Ivanov, Gheorghe Visu, Teodor Corban și Raluca Aprodu.

Cât despre Bacalaureatul lui Cristian Mungiu, un regizor foarte discret cu dezvăluirile legate de proiectele sale cinematografice, este despre compromis şi implicaţiile rolului de părinte, noua sa producţie fiind legată şi de perioada actuală pe care o traversează. Mai jos, o secvență din film:

 

 

You Were Not There – Best romanian short

Pentru că l-am omis din lista câștigătorilor de la ClujShorts, cred că merită un articol separat. Câștigătorul premiului pentru cel mai bun scurt-metraj românesc este N-ai fost acolo cu Dorel Vișan în rolul lui Costache Ionescu, un fost torționar comunist. Regia este semnată de Ioana Agatha Păltinel.

Un alt film scurt românesc vizionat a fost Orșova, care va fi comentat de Piratul cinefil.