După nouă episoade, seria întâi e gata, a iar doua se filmează – pentru Sky Atlantic si Amazon Prime – cu David Morrissey si Kelly Reilly. Tocmai terminasem de făcut binge watching la tot Game of Thrones până la seria care urmează exact, tot de la început :), când am descoperit Britannia. Acum, vă spun direct, nu e Game of Thrones, dar e tare, tare de tot…
Dark historic fantasy, aș spune, dur, negru, înfricoșător, sinistru chiar pe alocuri, cu un final extrem de socant, dar te prinde, te face sa te gândești la personaje, la ce urmează, nu incercati, habar nu aveti unde merge povestea vă garantez. Daca ghiciti ceva sunt chestii minime, linia mare e ascunsă…
Nu îmi place să fac synopsis, că îl găsiți oriunde… Serialul e tare, efectele nu sunt extrem de spectaculoase, dar dacă treceți peste asta, serialul vă va absorbi într-o lume viscerală, în negura istoriei. Nici nu a trecut așa mult de atunci…creaturi ciudate oamenii, lacomi si cruzi…
,,Povestiri extraordinare „ este un film bine realizat în 1968 după povestirile ,,Spirits of the Dead” de Edgar Allen Poe. Producția cuprinde trei sketch-uri îndrăznețe realizate de regizori cu nume grele și cu distribuții de top, care ne prezintă răul în ipostaze diferite . Fiecare regizor și-a scris scenariul în colaborare cu alți scenariști .
Roger Vadim (soțul vedetelor care… au cam abuzat de el ( -Brigitte Bardot , la vârsta de 22 de ani ; Annette Stroyberg ; Catherine Deneuve , concubină, , Jane Fonda + încă vreo trei-patru neveste…) , un Pygmalion mereu îndrăgostit de câte o tinerică aflată la început de drum ,,Și (el) Dumnezeu a creat femeia”, începând cu B.B., este regizorul primului sketch :,, Metzengerstein ” un film pentru proaspăta, pe atunci, Jane Fonda (vârsta de 19 ani) care avea nevoie de o altă trambulină de lansare decât numele și relațiile ilustrului ei tată, pe care a fost supărată (aproape o viață) că-și părăsise familia pentru altă femeie decât Frances Ford Seymour, mama Janei și a lui Peter, care s-a sinucis când a aflat că soțul vrea să divorțeze. ,, Metzengerstein: A Tale in Imitation of the German”, a fost prima povestire tipărită a poetului și prozatorului american Edgar Allan Poe. Lucrarea a fost publicată pentru prima dată în 1832, în paginile revistei Saturday Courier din Philadelphia.
Această prezentare necesită JavaScript.
Foarte bogata contesă Frederica (Jane Fonda) , până nu demult cea mai desfrânată și crudă femeie, are un comportament ciudat, dedicându-și timpul și tandrețea unui splendid cal în care ea vede reîncarnarea tânărului și frumosului ei văr Wilhelm Von Berlifitzing (Peter Fonda) care o disprețuise și pe care se răzbunase dând foc grajdurilor acestuia , fapt care a dus la moartea lui, în timp ce încerca să își salveze calul, un armăsar negru .
Filmul înlocuiește baza povestirii, rivalitatea seculară dintre două familii de aristocrați, personajul Frederick, baron de Metzengerstein este înlocuit cu Federica . Un film care ar fi putut fructifica potențialul psihologic , horror /thriller al povestirii poeviene a reușit doar să deturneze tot înțelesul ei, oferindu-ne un poem cam pervers / un poem despre perversitate .
Regizorul Louis Malle, care are o filmografie cam inegală ca valoare, înregistrând deopotrivă opere incitante sau de rutină dar înnoitoare ca limbaj limbaj cinematografic, a rămas totdeauna un adevărat profesionist. Printre cele mai bine cotate filme ale sale se numără ,,Focul fatidic ” și ,,Ascensor pentru eșafod” ambele avându-i protagoniști pe Maurice Ronet și Jean Moreau ,,Suflu la inimă ” ,,Pretty Baby” cu Brooke Shields ,,Atlantic City” cu Burt Lancaster și Susan Sarandon ,,Pasiune fatală ” cu Jeremy Irons și Juliette Binoche. Sketch-ul regizat de Louis Malle se numește ,,William Wilson „, în distribuție Brigitte Bardot și Alain Delon.
Această prezentare necesită JavaScript.
William Wilson, un ofițer austriac despotic este hărțuit de ,,o clonă” a sa care intervine ori de câte ori William se pregătește să comită niște fapte de o cruzime extremă . Acest alter ego poartă același nume, îl urmărește din copilărie , fapt foarte iritant . O fi, oare, constiinta? În Sketch apar relații de dominare, detaliul psihologic și suspansul fin , toate într-un filmuleț cu o intrigă complicată și condensată . Ultima ispravă a lui Wilson va fi partida de cărți pe care o joacă cu frumoasa Giuseppina, în care își dezvăluie public sadismul, dar și necinstea tipică trișorilor .
Federico Fellini nu mai are nevoie de prezentare pentru iubitorii filmelor bune ,,Toby Dammit „, a treia și ultima poveste, este regizată și adaptată după nuvela Never Bet the Devil Your Head scrisă de același Edgar Allan Poe, cu straniul Terence Stamp în rolul titular.
Această prezentare necesită JavaScript.
Fellini transpune acțiunea în lumea modernă în care actorul britanic Toby Dammit vine la Roma pentru un proiect de film, primul western ,,catolic”. La serata mediatică organizată în cinstea lui, Toby , deja cam afumat cu droguri și băutură, nu prea este interesat de bizara ceremonie la care defilează cele mai excentrice personaje. Atenția lui este momopolizată de Ferrari-ul care i-a fost promis drept compensație materială dar și de o apariție stranie a unei fetițe despre care Tobey declară în interviuri că e Diavolul, pe care-l descrie drept simpatic și vesel . Atenție ! Tobey are un nume predestinat ,,Damn`it”! Un splendid poem cinematografic despre vanitatea actorilor și puterea ei distructivă. Filmul on-line cu subtitrare https://oload.stream/embed/3naRlnS6qGU/?autoplay=yes
Filmul ,,Viața lui Pi” este ecranizarea best-seller-ului , cu același titlu , scris de Yann Martel, în regia lui Ang Lee . Acest film- poem , pentru care am doar superlative, îmbină în mod inedit dar fericit suspansul brut și cel gradat cu lirismul sublim . O aventură cinematografică epopeică , împletită cu o călătorie emoțională și spirituală inițiatică, presărată cu hopuri .
Într-o Indie a anului 1977, plină de frământări politice și economice, condusă de Indira Gandhi, familia lui Pi se hotărăște să emigreze în Canada . Urmărim în film aventurile incredibile ale tânărului Piscine Molitor Patel, care supraviețuiește în mod miraculous,timp de 227 de zile unui naufragiu teribil în mijlocul Oceanului, după ce vaporul în care călătorea din India spre Canada alături de familia s-a scufundat. Pi trebuie să învețe să supraviețuiască capriciilor imensului ocean.
*Piscine Molitor Patel își însușeste o spiritualitate bogată pe care o sintetizează în mod strălucitor într-un sistem de credință personală și într-o viață de devoțiune copleșitoare prin profunzime și cu bătaie lungă. Aflat la limita psihică și morală și pentru a supraviețui și a rezista atâta timp unui naufragiu el are nevoie să nu cadă pradă apatiei ,să nu abandoneze nici o formă de rezistență care să-i țină mintea trează. Iată, partenerul său, redutabilul tigru bengalez pe care-l numește Richard Parker , după câteva personaje notorii din istorie, este răul necesar care-i va ține toate simțurile în priză. Și începe o ruletă rusească , jocul de noroc cu potențial mortal. Pi ne dezvăluie prin metafore fascinația și misterele lumii, formulează teorii proprii despre credință, convingeri și natura umană și animală , despre înstinctul de supraviețuire, Această odisee ieșită din comun, pe parcursul căreia Pi își va dezvoltă ingeniozitatea , va face dovada curajului său incredibil care are o bază de cunoaștere solidă a lumii animale, a relațiilor între dominant și celălalt, ceilalți E bine să-ți ții dușmanul aproape, să-l descifrezi și să-l supui , cum altfel, decât luând locul masculului alfa, delimitându-i teritoriul și condiționarea porțiilor de mâncare! Filmul este o poveste profund filozofică despre toleranță și prietenie care ne transportă într-o altă lume concretizată prin imagini onirice ne dau senzația că ne-am trezit după un vis minunat.
Actorul debutant Suraj Sharmaintra a intrat cu naturalețe în pielea personajului (pentru vârsta din timpul naufragiului). Pi se bucură de lucruri simple, precum un vechi manual de supraviețuire, și găsește alinare în frumusețea magică a oceanului : nuanțele multicolore, bioluminescențe ale grandioaselor bancuri de pești zburători, licărirea albastră a talazurilor oceanului și frumusețea unei balene cu cocoașă, care țâșnește spre suprafața oceanului . Dar natura nu este doar fascinantă ci și cruntă : irezistibil de frumoasă și în formele ei cele mai întunecate incredibil de nepăsătoare la suferințele micului Pi.
*Piscine Molitor Patel
Piscina Molitor a fost inaugurată la Paris în 1929 şi a fost încă de atunci admirată pentru decoraţia somptuoasă. Johnny Weissmüller, viitorul Tarzan, de cinci ori medaliat olimpic, a dat aici lecţii de înot înainte de a deveni celebru la Hollywood. Personajul central al filmului ar fi fost botezat astfel de părinții săi.”
Această prezentare necesită JavaScript.
Scenografia este de o frumusețe vizuală copleșitoare: fotografia, alegerea culorilor cadrajele, totul este perfect ales pentru a vrăji spectatorul , câteva scene marine care ne taie respirația , precum imaginea nocturnă cu meduzele, sosirea balenelor, insula mangustelor, tonurile pastelate și atmosfera onirică a panoramelor, momente de o frumusețe rarisimă.
Ne ajută să înțelegem rolul terapeutic al inchipurii, al imaginației, al poveștii, în esentă, într-o situație de criză majoră. Spre deosebire de practicile psihanalizei moderne, care incearcă să dezgroape din subconștient cele mai ascunse gânduri, ”Viata lui Pi” spune simplu că dacă vrei poți trăi într-o (și cu o) poveste: în felul acesta nu-ți pierzi mințile și poți trece mai departe peste o traumă. În același timp, însă, povestea adevărată trebuie spusă, mărturisită, ca o eliberare, povestind despre atrocitățile cărora le fusese martor în primele zile de după naufragiu, despre uciderea mamei sale de către bucătarul francez al vasului cargo, despre înjunghierea apoi a acestuia de către tânărul indian și despre cele 227 de zile de plutire în derivă până la eșuarea pe țărmul Mexicului. Se descifrează, astfel, și episodul cu insula plutitoare, populată de mii de suricate, ospitalieră peste zi, dar ucigasă în timpul nopții: ”Pi” Patel putea rămâne pe această insulă – adică prins complet în fantezia sa – dar s-ar fi pierdut, până la urmă, precum cel al cărui dinte este descoperit învelit în plantă carnivoră și fosforescentă. Așa că este nevoit să plece mai departe, până când reușește să pună piciorul pe pământ ferm. Plânsul care îl zguduie pe ”Pi” Patel la despărtirea pe plajă de tigrul Richard Parker – un alter ego pe parcursul întregii derive-semnifică ieșirea din vis și intrarea în realitate. ”Alege ce poveste vrei să crezi”
Această prezentare necesită JavaScript.
Un moment superb de cinema ,o fabulă epică și fermecătoare de o bogăție nemaiauzită,o poezie de o subtilitate și emoție transcedentale. Scenariul pe cât de abil pe atât de minunat este servit de o scenografie și o tehnică cinematografică la cote înalte pentru a ne îmbarca în vârtejul spectaculos al spiritualității și în ciuda unor scene cam lungi ne transpune în mijlocul decorului în care un adolescent ,,liber”,dar forțat să ia de unul singur decizii
Forța și interesul filmului consta uin faptul că ne invită să credem sau nu povestea,care are două fațete, depinde cum privim ,,realitatea” . Muzica orchestrată de Mychael Danna,incredibilă și sublimă este antrenantă și corespunde ambianței filmului .
O combinatie de filmări reale și imagini de sinteză,o minunată poveste teologică de o putere emoționantă de excepție se deschide cu un generic drăguț cântă în tamila*
Mi s-a părut însă supărător că filmul are atâtea flash-back-uri, deasemenea voice- off făcut când Pi este adult, parcă, sparge ritmul narativ atunci când conversează cu scriitorul Filmul are un sfârșit zdruncinător și un epilog surprinzător .
La treizeci și cinci de ani de la Sf-ul, devenit cult , Blade Runner 1982, de Ridley Scott , bazat pe romanul lui Philip Kindred Dick ,,Do Androids Dream of Electric Sheep?” s-a lansat filmul ,,Blade Runner 2049” cu Ridle Scott producător, regia Denis Villeneuve, distribuțiaRyan Gosling, Harrison Ford, pe post de ,,omologi” din vremuri diferite.
Romanul a fost scris în 1968 când viitorul destul de apropiat în 1992, părea cam fără… viitor fiind prezentat într-un mod prăpăstios din cauza unor mari incertitudini geo-politice, a tensiunilor dintre cele două ,,lagăre”: capitalist și socialist.
Primele modele de androizi erau mai ușor de depistat datorită inteligenței lor limitate. Pe măsură ce tehnologia s-a îmbunătățit, vânătorii de recompense au fost obligați să facă teste de empatie pentru a-i deosebi pe oameni de androizi. Rick Deckard urmărește androizii renegați care și-au luat identități umane (adică nu mai sunt obedienți).
Blad Runner 1982 a impus o viziune și o estetică a viitorului, a unei lumi post apocaliptice oprimante, sumbre și reci. Mulți critici de specialitate consideră acest film S.F. unul dintre cele mai mari din sec. XX! Cu ce să vină actualul realizator, încercând să rămână fidel cumva primului film!
La ce s-a ajuns? La o copie onestă, dar săracă în idei, poate intenționat s-o fi renunțat la aspectul psihologic, social pentru că s-a ajuns în acea etapă a Omenirii -surogat în care sentimentele, compasiunea sunt eradicate? Ei, dar creierele sunt oare și ele setate pentru submediocritate?
Pe lângă intriga alambicată, lentoarea inutilă a unor scene, lungimea filmului ,2h40, rămâne în esență, rețeta veche. Villeneuve a pedalat atunci pe efecte vizuale:urmărirea, vânarea replicantului vechi (om) de un vânător din nouă generație de replicanți , mai obedientă.
Ofițerul LAPD (Los Angeles Police Department) „K” descoperă niște secrete, unul legat de o amintire din copilărie, altul de mult timp îngropat care îi dă vagi speranțe dar și temeri deoarece are potențialul de a scufunda în haos această societate aflată în criză demografică. Descoperirea îl face pe K să demareze o anchetă cu scopul final de a-l găsi pe Rick Deckard, fost vânător de replici umane, care a fost dat dispărut de trei decenii.
Scenografia respectă și se inspiră, în mare, din prima versiune , desigur cu alte detalii, dar cam pe același calapod. Putem remarca o calitate a imaginii mult mai bună, decoruri mai înfricoșătoare și muzică mai pătrunzătoare. Operatorul șef Roger Deakins, creează o ambianță memorabilă, opresivă,copleșitoare (luminile gălbui ale interioarelor, ploile urbane torențiale) și, totuși… lipseste emoția și misterul tulburător din filmul de la 1982!
Intriga, în mod paradoxal, mai plată, deși, e adesea pompoasă și cam imbârligată, în ceea ce privește coerența și credibilitatea. Villeneuve ar fi dorit să rămână cât mai fidel operei originale al cărei scenariu din 1982, îngrijit de Hampton Fancher (același+), este mai problematizat, mai profund, cu o pondere mai mare acordată intrebărilor despre legitimitatea existenței și a drepturilor replicanților, dar și rolului Rick Deckard, celebrul blade runner de atunci.
Dincolo de dimensiunea socială și politică, adevăratul subiect al primei ecranizări este unul actual de multă vreme:căutarea umanității într-un univers dezumani-zat. Personajele principale Ryan Gosling, care pare detașat dintr-un alt film, Harrison Ford, mult așteptat, apare spre sfârșitul filmului, marcat de vârstă (în rol).
Frumosul Jared Leto (considerat, la ora actuală, actorul de cinema cu cei mai frumoși ochi) este Niander Wallace savant, producător de replicanți, fondatorul Wallace Corporation. Aici are rol de orb care vede cu ajutorul unor aparate (optice?). Dar veți afla despre o iubire consumată trecut, ce păruse imposibilă și care nu a rămas fără urme, dar mai ales despre consecințele care pot fi hotărâtoare pentru viitorul coloniștilor din stațiile spațiale.
În plin scandal „mitu-it”, iată că ,,Human, Space, Time and Human” un film excesiv de …excesiv în violențe de toate „jănurile” s-a strecurat la Berlinala 2018, după ce organizatorii festivalului au anunțat că au eliminat toate filmele ale căror realizatori au mărturisit că au comis abuzuri sau agresiuni. No, pelicula-i ficțiunea!
Dar, se pare că viața bate filmul încă o dată, deoarece regizorul sud-coreean Kim Ki-duk a recunoscut la Festivalul Internațional de Film de la Berlin că a pălmuit o actriță în 2013, în timpul filmărilor, asumându-și responsabilitatea, dar fără să regrete „absolut deloc” cele întâmplate. Asta-i fricțiunea!
Filmul Human Space Time and Human realizat în 2017 a fost lansat la ediția a 68- a Berlinalei din 2018, pe podiumul căreia regizorul a luat în primire un Urs de Argint în 2004, pentru „Samaritan girl”. Noul film cu un titlu ușor poetic care trasează de fapt capitolele care structurează filmul este o metaforă politică actuală / perenă și o alegorie biblică, un fel de anticipare apocaliptică . Titlul original îmi sună ca o incantație ,,Inkan, gongkan, sikan grigo inkan „aka ,,The Time of Humans”.
Foamete, pierderea demnității (cavalerism, mai există !)
Ce vrea să fie miracolul cu levitația? Mântuirea? Un nou Paradis? Bye, bye, de la această Lume?
Resimțim o sursă difuză de neliniște de la începutul filmului. Prima noapte de croazieră este una fatidică în care se deschide cutia Pandorei și nimic nu mai trebuie supus legitimității pentru că absurdul s-a declanșat și nu cere permisiunea nimănui.
Omul este pradă a basic instincs, animat și de o formă de egoism, care duc, inevitabil, la catastrofă și anarhism fatal. Încercați să descoperiți „Arca”, pasagerii ei (un senator și odrasla sa, niște vagabonzi, câțiva tineri cool, un bătrân tăcut și foarte original, o fată și iubitul ei) și cum se joacă cineastul cu mintea spectatorilor!