După primele episoade ale noului serial Amazon Prime Video, pe care l-am semnalat aici, prințesa Galadriel apare ca eroul ambivalent al producției, în cel de-al treilea episod este introdus Adar. În ciuda ambivalenței sale, personajul interpretat de Morfydd Clark este receptat clar de spectator ca protagonistul seriei, iar ca antagonist apare Adar, un misterios elf jucatat destul de interesant de Joseph Mawle.
Armura lui Adar sugerează că el ar putea fi unul dintre Noldori (o ramură elfă), iar acest nou stăpân al orcilor are un aer de „nobil decăzut”. Mai vine apoi undeva pe parcursul serialului afirmația că personajele luciferice, așa cum sunt cele două avataruri satanice Morgoth și Sauron, ar fi lipsite de putere creatoare. Nu se știe dacă autorii au introdus-o doar ca s-o contrazică, dar au pus-o în gura unui personaj.
Sterilitatea absolută a Răului se vede pretutindeni în dorința-i frenetică de a strica, de a spurca și de a demola, în orice fel și prin orice mijloace, cele clădite de puterea Binelui. Invidioși pe puterea generatoare, cei Răi, ca și suita lor, par a încerca mereu să smulgă, să separe bucăți din cele create. Serialul, ca și antagonistul său, promite însă mai mult decât livrează. Firul epic nu-și propune atât să ne poarte într-o poveste complexă, cât să deslușească puțin istoria făuririi inelelor.
Cât despre misteriosul Adar, ne este înfățișat inițial ca o figură chinuită și complexă, plină de amintiri tulburi și de durere, mânată de o ambiție difuză. Când obiectivul se concentrează pentru prima dată pe fața sa încețoșată, ea este profund gravată cu semnele durerii străvechi și ale suferințelor fizice din trecut. Sosirea lui Adar pentru a trimite rapid și, surprinzător, cu oareșce remuşcări, un orc, spre o moarte lentă, pare o continuare a unei istorii personale traumatizante încă ascunse.
Și probabil că discuția sa ulterioară cu captivul Arondir este punctată de tăceri notate și declarații eliptice tocmai din cauza propriei sale traume. Într-o a altă scenă, mult mai scurtă, Adar urmărește cum un warg în cușcă devorează ceea ce pare a fi brațul unuia dintre tovarășii recent căzuți ai lui Arondir. În mod tulburător, Adar vede atrocitatea nu cu o privire goală, amorțită, ci doar cu o urmă de tristețe, dar și cu o sclipire de plăcere malignă.
În ciuda costumației, machiajului, distribuției și actoriei fenomenale, aici vine problema lui Adar. Tragedia morală a lui Tolkien nu doar că-i înzestrează chiar și pe ticăloși cu realism psihologic, dar exprimă implicit regretul față de calitățile lor bune, eliminate de propriile eșecuri și de influența corupătoare a lui Morgoth. În acest context, Adar este un personaj care se abate de la tipicul caracterial al creatorului trilogiei, fapt pe care am considerat necesar să-l menționez.
Dark historic fantasy, aș spune, dur, negru, înfricoșător, sinistru chiar pe alocuri, cu un final extrem de socant, dar te prinde, te face sa te gândești la personaje, la ce urmează, nu incercati, habar nu aveti unde merge povestea vă garantez. Daca ghiciti ceva sunt chestii minime, linia mare e ascunsă…
Filme care merită văzute 