Un triomphe (2020)

Succes de public în regia lui Emmanuel Courcol, este un film franțuzesc (genul comedie, dramă) pe care l-am revăzut recent la TV. Nu m-a impresionat cine știe ce la prima vizionare, deși îmi place teatrul (și The Big Hit este un film pe acest subiect), dar l-am urmărit și a doua oară cu plăcere, ceea ce la mine este foarte rar.

Nu prea revăd filme, cred că viața este prea scurtă pentru asta și prefer să caut mereu ceva nou. Că tot veni vorba de teatru, în film se joacă Așteptându–l pe Godot, o piesă în două acte de Samuel Beckett. A fost scrisă în 1948 și publicată în 1952 în Paris, la Éditions de Minuit. Și, ca o piesă de teatru, acțiunea filmului lipsește aproape cu desăvârșire, și totuși pe scenă să întâmplă multe. A fost recompensat cu Premiul Academiei Europene de Film pentru cea mai bună comedie europeană.

Subiectul este organizarea unui workshop educativ de teatru într-o închisoare (repetițiile s-au filmat într-o închisoare reală), unde actorul principal strânge o trupă de deţinuţi pentru a pune în scenă celebra piesă a lui Beckett. Și aici ajungem la principala caliate a lui Un triomphe, după scenariu, adică distribuția: Kad Merad, David Ayala, Sofian Khammes, Pierre Lautin și Laurent Stocker.

Sunt nume mai puțin cunoscute la noi, dar au dat filmului (inspirat din fapte reale – petrecute în Suedia anilor `80) un aer autentic. Nu cred că a fost facilă găsirea unor actori care să fie credibili ca deţinuţi dar care să poată și juca când într-un registru extrem de realist, când într-unul teatral. Un triomphe surprinde bine câteva aspecte legate de natura umană, și poate fi o metaforă despre efectul eliberator al artei.

Găsiți aici un interviu acordat online de protagonistul filmului, actorul franco-algerian Kad Merad, la începutul anului 2021, unui grup restrâns de jurnalişti din câteva ţări.

Publicitate