Oldboy (2003)

Râzi și lumea va râde cu tine. Plângi și vei plânge singur. Ceea ce începe ca o poveste aparent banală (europeană chiar, prin aluzia la Edmond Dantes, chiar prin numele personajului: Ho Dae-su) de sechestrare a unei persoane, se transformă dintr-o dramă personală într-o veritabilă tragedie umană. Marele premiu al juriului la Cannes 2004.

SINOPSIS Căință și răzbunare: de ziua fiicei sale, Dae-su se îmbată și ajunge la secția de poliție, din arestul căreia este scos de cel mai bun prieten al sau, Joo-hwan. În timp ce sună acasa dintr-o cabina telefonică, pentru a-și anunța sosirea, Dae-su dispare, fiind răpit și ținut într-o cameră timp de 15 ani. Într-o zi, este eliberat brusc, într-o valiză, cu un rând de haine.

Mai târziu primește și un portofel cu bani plus un telefon celular. Toate acestea ocupă doar un sfert din filmul de două ore. Dae-su ajunge într-un restaurant unde face cunostință cu bucătăreasa Mido, cu care începe o relație, nu înainte de a-și da pe față comportamentul violent, printr-un gest șocant, aproape cufundat în nebunie: înghiţirea unei caracatiţe vii.

old2

Pe tot parcursul filmului, Dae-su este în căutarea celui care l-a pus în captivitate și a motivului pentru care a facut asta, totul doar ca (împreună cu spectatorul) să afle secrete ascunse ale trecutului său. În subsidiar se înfiripă și o poveste de dragoste între cei doi protagoniști. Filmul este unul impecabil realizat pe plan tehnic, deși nu pare a avea prea mare mare legătură cu realitatea europeană.

Park Chan-wook se află în prim-planul renaşterii cinematografiei coreene, fiind un regizor faimos pentru vizualurile explozive şi modul dinamic de a spune povestea. Totuși, începuturile sale în regie au fost dificile. Două dintre filmele sale au eşuat la box-office, și nu nici au fost remarcate de critica de specialitate. De aceea a fost foarte dificil la început să se impună în Coreea ca regizor.

Park Chan-wook a încercat totuși să supraviețuiască într-un mediu ostil, gândindu-se că va reuși cumva, în cele din urmă. A făcut critică de film și a continuat să se întâlnească cu investitorii, scriind în continuare scenarii de filme. Și în cele din urmă a făcut J.S.A.: Joint Security Area, care a fost un succes.

Nu sunt un specialist al cinematografiei asiatice, nici un mare fan, dar din ce am văzut până acum mi se pare că inspirația lui Park Chan-wook vine mai degrabă din rețeta lui Sion Sono decât din cea a lui Kim Ki-duk.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.