Top filme 2022

Chiar dacă 2022 a fost un an destul de ciudat, în care n-aș fi zis c-o să văd prea multe filme, din cauza senzației acute că timpul nu mai are răbdare cu noi (mai ales cu mine), se pare că totuși s-au adunat cât de un top 5 măcar. S-ar putea să-l completez și cu vreo 5 seriale, sper să reușesc înainte să se termine anul:

1. Decison to leave – pentru că este cel mai recent văzut, deci și cel mai proaspăt în memorie și, în plus, m-a făcut să revăd și The Handmaiden și să pun pe listă Oldboy (2003), un film lansat acum 20 de ani! În plus, a luat și premiul pentru regie la Cannes 2022, dar nu doar pentru toate astea l-am pus pe primul loc în top. Ci, mai ales, pentru că este unul din cele mai bune film exotice de dragoste văzute de mine. Mi s-a părut mai reușit chiar decât, de exemplu, foarte lăudatul In the Mood for Love.

2. Three Thousand Years of Longing – pentru că 3000 de ani de dorință a fost cea mai mare supriză cinematografică a anului pentru mine. Până atunci m-am forțat să urmăresc seriale și, din când în când, câteva filme slăbuțe.  Un film suprinzător și prin faptul că e dus în spate de doar doi actori: Tilda Swinton o joacă pe Athea Binnie, o persoană mulțumită de viață, care privește lumea cu un scepticism sănătos. În ciuda acestui fapt, ea întâlnește un Djinn (Idris Elba) care îi oferă trei dorințe în schimbul eliberării lui. Asta în mod normal n-ar fi o problemă, dar Athea este specialistă în arta narațiunii și cunoaște toate poveștile cu morală despre dorințele care au mers prost. Djinnul își pledează totuși cauza spunându-i povești fantastice din trecutul său. În cele din urmă, Athea se lasă amăgită și-și pune o dorință care îi va surprinde pe amândoi.

3. Triunghiul tristeții – poate că dacă n-ar fi luat Palme d`Or la Cannes 2022 n-aș fi avut răbdare să-l urmăresc, dar în cele din urmă a meritat. Este primul film al lui Östlund în engleză, filmat în timpul pandemiei.

4. Le monde apres nous – pentru că în top trebuia să fie și un film franțuzesc, mie unuia îmi dau o stare aparte, de parcă ar fi făcute în altă lume (culturală), precum a elfilor, ca să vorbim în termeni de cinema (sau de film).

5. The Banshees of Inisherin – o altă supriză a unui an sărac în producții semnificative, dacă nu luăm în considerare succesele de casă Top Gun: Maverick sau Avatar2 la care n-am avut timp să merg sau dispoziție să mă uit.

Dacă 2022 n-a fost, cel puțin pentru mine unul, anul filmelor (n-am fost nici la TIFF, m-am uitat pe program și mi s-a părut foarte „sărac” față de alți ani), în schimb a fost anul serialelor.

Publicitate