Dacă despre Yellowstone mi-am permis să glumesc cu „poezia văcăritului”, în spin-off-ul 1883 trebuie să recunosc că ceea ce face Taylor Sheridan din acest prequel (ori saga migrării familiei Dutton spre Vest) se ridică la rang de film artistic. Poți să iei serialul Yellowstone cum vrei, după dispoziția de vizionare, după cultura ta cinefilă: telenovelă de familie (un Dallas contemporan), film western; să apreciezi story-ul, personajele, muzica country…
Yellowstone te lasă să-nțelegi ce vrei, te aburește cu poveștile lui și te ține în suspans, și doar din când în când Kevin Costner aka John Dutton, fii-su sau fiică-sa ce te mai fac atent cu vreo replică, pe când 1883 vine cu altă miză: naratorul feminin îți spune tot ce simte. Dar tot, cu o intensitate specifică doar scriiturii feminine.
Sora mai mare a lui John povestește așa cum puțini oameni pot, cu un lirism simultan poveștii – pe care de regulă restul lumii o trăiește pur și simplu, acționează sau reacționează, ca să priceapă abia ulterior ce s-a întâmplat. Elsa este un personaj greu de încadrat, pe cât de poetic pe atât de filozofic, atât „actor” în poveste cât și fiică a tatălui său și narator al sagăi de familie.
Dar dacă în Yellowstone familia Dutton și eventual ferma JDY sunt personaje centrale (colective) aici, în 1883, aflăm din start că Pământul, Frontiera sau Marele deșert este de fapt personajul principal, unul care te lasă mut și „nu te iubește niciodată înapoi”.
Chiar sună intersant. Evident n-o să-l văd până nu devine ușor de văzut, dar e bine de știut. Mulțumesc.
ApreciazăApreciază