Antreprenorul indian trebuie să fie moral şi imoral, zeflemitor şi credincios, viclean şi sincer – toate în acelaşi timp. Cu acest postulat debutează – în cele din urmă – acest film, după ce propune mai multe începuturi posibile. Tigrul alb este un film despre India, mai mult decât despre orice altceva.
Veți găsi aici multe idei formate pe jumătate, corecte pe jumătate, și amestecate. Trăim și acționăm după ele.
Nu e de mirare că filmul e presărat cu atâtea maxime, fiind bazat pe un roman de succes, publicat în 2008 de autorul indian Aravind Adiga. Sinopsisul, pe scurt, sună aşa: șofer indian este angajat de o familie putred de bogată, așa că se decide să-şi folosească de inteligența nativă ca să scape de sărăcie, devenind antreprenor.
Abia după o oră de film – adică pe la jumătatea lui – revenim la scena iniţială, în care oamenii bogaţi îşi dovedesc caracterul. Cât despre comedia neagră pe care o parcurge protagonistul pentru a depăși rigida structură de caste indian, pot spune doar că o face în stilul tipic al lui Danny Boyle, și iată un citat spre exemplificare:
Don’t believe for a second there’s a million-rupee game show you can win to get out of it.
