La Belle Époque (2019)

Comedia romantică franţuzească Cei mai frumoşi ani, regizată de Nicolas Bedos şi prezentată anul trecut la Cannes în afara concursului, propune o distribuţie de excepţie: Daniel Auteuil, Guillaume Canet, Doria Tillier, Fanny Ardant şi Pierre Arditi. Nu degeaba a luat două premii Cesar, fiind nominalizată la mai multe secțiuni…

b1Subiectul, puțin ciudățel la început, suscită pe parcurs o serie de întrebări, cel puțin interesante. Ceea ce debutează ca o dramă de familie devine, grație abordării moderne, o capodoperă cu iz de film clasic. Puțin spoiler: protagonistul Victor (excelent în rol Daniel Auteuil) este un desenator ajuns, la vârsta a treia, în dizgrația nevestei, care are și un amant.

În acest context Antoine, un om de afaceri (jucat de Guillaume Canet – om de teatru și TV care a cunoscut succesul și în cinematografie) îi oferă ca promoție un nou tip de atracție: amestecând artefacte teatrale și reconstrucție istorică, compania sa oferă clienților posibilitatea să retrăiască un moment, la alegere. Victor decide să revină în cea mai frumoasă perioadă din viața sa: anii `70. Nostalgia este un domeniu care bubuie, comentează un personaj apropo de afacerea „Les Voyageurs du Temps”.

b2Mai precis, Victor alege ziua și locul în care, cu 40 de ani în urmă, și-a cunoscut marea iubire. Revin la întrebările pe care le suscită contextul: reconstrucția istorică propusă de compania fictivă (deocamdată) din film nu este similară, de exemplu, cu parcul de distracții din Westworld, care propune o soluție high-tech futuristă, bazată pe androizi. În viitorul apropiat însă, firmele de acest gen se vor lovi în primul rând de problema decorurilor. Și chiar dacă protagoniștii, asemenea lui Victor din film, vor da dovadă de bunăvoință, ei rămân încă, în acest stadiu al afacerii, conștienți de reconstrucția făcută pentru ei, desfăcând din mers câte un tapet sau ridicând privirea la instalația de iluminat.

Plonjeul în realitatea virtuală este unul susținut mai mult de imaginația clientului, decât de tehnologie, iar întrebarea care se pune la orice film plasat cu mulți ani înapoi, în trecut, este în ce măsură consistența unei epoci este dată de acuratețea decorurilor, sau de retrăirea în sine (cu experiența adusă de vârstă), a unor momente de mult apuse? De apreciat umorul cu care filmul speculează reconstrucția, prin întrebările protagonistului:

Scuzați-mă, dvs sunteți real, sau tot un actor?

Interesant că şi în viaţa reală Nicolas Bedos și frumoasa Doria Tillier erau, cel puţin până la apariţia acestui film, un cuplu (autorul şi muza sa). Ei au jucat împreună în filmul «Monsieur et Madame Adelman», ieşit pe marile ecrane în 2017, şi care le-a adus fiecăruia câte o nominalizare la premiile César: pentru cea mai bună actriţă, iar pentru realizator cel mai bun film. Chiar dacă s-au despărțit ulterior, la montaj, ei au participat împreună la promovarea ultimului lor film, aplaudat călduros la Cannes în 2019.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.