The Pretenders (2018)

Un film interesant, oarecum inegal, pe ideea că viața imită arta. Terry, un student la film obsedat de noul val francez, îşi descoperă muza în Catherine, o actriță misterioasă și fermecăcioasă. La prima întâlnire de la ieșirea din sala de cinema, în care fata încearcă să-l abordeze, Terry se pierde. Apoi, cu ajutorul lui Phil, cel mai bun prieten al său, Terry o găseşte şi se îndrăgosteşte de fata frumoasă şi misterioasă, interpretată de Jane Levy.

Este partea savuroasă, plină cu aluzii cinefile, a filmului. Apoi se intră într-un menage a trois, ea nu ştie ce vrea în timp ce amicii își dau seama că iubita lor devine din ce în ce mai enigmatică. După ani de sex, trădare și daune colaterale, cei trei ajung într-o situație periculoasă în urma căreia unul dintre ei se va lupta pentru viața lui. Cumva greu de prins farmecul acestui film,  dar ar fi bine să-l vezi înainte să dispară în anonimat.

Este o producție ieșită din universul lui James Franco, unul în continuă expansiune – se pare că a fost turnată în 2016 – titlul încă oscila atunci între The Pretenders sau Pretenders. Ceea ce începe ca un interesant omagiu pentru cinemaul francez new wave, picând apoi într-un molatec triunghi amoros, se transformă încet-încet într-o mizerie de film. Păcat, pentru că începutul era destul de promițător.

În rolul regizorul aspirant Terry în găsim pe Jack Kilmer (fiul lui Val, moștenitor al feței sale stoice dar și a îndemânării actoricești, se pare). Aventura romantică e ok până ce tipa le cade la pat, ambilor, apoi sentimentele fiecăruia sunt atacate, începe să predomine confuzia, iar timpul trece (deși nimeni nu îmbătrânește – sic!) și tocmai când totul pare să se închidă într-un cerc complet pentru sfârșit… se duce naibii totul.

Filmul merită urmărit totuși actori, apoi pentru apariția nedumerită și super-scurtă a lui Dennis Quaid în rolul tatălui mohorât, un personaj inconsistent, prezenţa sa nu prea are sens, dar există acolo pe generic. Şi Franco are un rol extrem de scurt, dar cu sens. Noroc că există mai multe finaluri alternative pentru acest film pe viitoarea versiune DVD. James Franco are o mulțime de filme indie de calitate dubioasă la activ, așa că am avut așteptări destul de reduse înainte să mă apuc să i-l urmăresc şi pe acesta.

Trebuie să spun însă că acest film a depășit cu mult așteptările mele; pot afirma chiar că este destul de bun, acum când scriu recenzia (de pus pe lista celor care merită văzute), chit că m-am cam plictisit de la jumate încolo. Povestea nu e rea, actorii mi-au plăcut, inclusiv Juno Temple (sau mai degrabă personajul jucat aici), după care nu prea mă dădeam în vânt până acum. Un triunghi amoros nereuşit care pică în lamentabil. Asta e, se mai întâmplă.

Un comentariu la &8222;The Pretenders (2018)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.