Pentru că toamna anului trecut Disney a lansat continuarea Maleficent: Mistress of Evil, HBO a profitat reluând primul Maleficent (2014), succesul de box office care a dus la inventarea de la zero a celui de al doilea capitol al poveştii încheiate cu bine în primul film. Vrăjitoarea Maleficent a fost votată drept cel mai înspăimântător personaj negativ din universul animat Disney.
După desenul animat din 1959, „Frumoasa Adormită”, i-a venit rândul și ursitoarei rele, zâna-împarateasă a pădurii, personaj căruia i s-a inventat o poveste alternativă, speculând căruia i s-a inventat o poveste alternativă, speculând lacunele lăsate în firul principal al poveștii. Noul scenariu leagă doua părți cărora le lipsea o justificare deplină în povestea originală, Frumoasa din pădurea adormită, publicată de Charles Perrault în 1697.
Dacă adaptarea fraților Grimm nu explica destul de clar nici răutatea ursitoarei, nici pădurea adormită, ecranizarea din 2014 rescrie povestea din perspectiva ursitoarei malefice (numită în limba engleză Maleficent”), zâna înaripată cu coarne înspăimântătoare ce aruncă un blestem asupra fetei regelui. Angelina Jolie face rolul principal destul de sec, dar i se potriveşte la perfecţie, în timp ce filmul nu se îndepărtează de reţeta producţiilor Disney: binele (dragostea) învinge întotdeauna.
Foarte bune detaliile poveștii, precum vecinătatea celor două regate, al oamenilor şi al fiinţelor magice, efectele speciale și atenţia acordată decorurilor, Robert Stromberg pictând cu lumină pe ecran cadre extrem de inspirate, de la mediul luxuriant şi colorat al regatului Moor (mlaștina) la cel sumbru, metalic din regatul uman. Disney a dovedit și cu acest succes de box-office că se pricepe la filme pentru copii, iar ceea ar fi trebuit să facă studiourile de la Hollywood era să lase poveștile pentru oameni mari gen Star Wars pentru altcineva.
