Parasite (2019)

N-o să vă zic să mergeți la film, chit că a luat Palme d`Or la Cannes. Meritul regizorului sud-coreean Bong Joon Ho este acela de a fi pus Mizerabilii (o poveste din istoria Europei occidentală) într-un context contemporan și de a ne reaminti că marile povești se rescriu mereu. O să vă zic mai degrabă să mergeți la teatru, fiindcă mie unuia, Parazit. mi-a amintit că n-am mai fost de multă vreme pe-acolo.

p3După Snowpiercer și Okja, regizorul Bong Joon Ho revine în atenția noastră cu un film excelent, o realizare mult mai înșurubată în realitate. Bună și-asta. Faptul că a luat tocmai acum un premiu se datorează nu atât parodiei (destul de negre) despre diferențele între bogați și săraci, sau ironia la adresa propagandei nord-coreene care apare într-o secvență, ci paralelei pe care o face involuntar spectatorul european între săracii lor și săracii noștri.

p2O să fac un pic de spoiler, ca să pot să spun că avem de-a face cu o dublă dramedie de familie. Cei din familia Kim (un fel de Ionești la limita sărăciei) se înfiltrează în casa bogatei familii Park (un fel de Protopopești) printr-un șir de intrigi și recomandări. Această „întâlnire” între două familii și lumi total opuse generează situații incontrolabile. Parazit se vrea o comedie neagră cu accente de thriller care descrie, fără grija de a pica la un moment dat în absurd, violența generată de inegalitățile sociale.

p4Chiar dacă în primele scene nu apare vreun cuțit (ci doar o piatră), până la final în film se varsă și sânge; de-asta spuneam că are multe elemente de tragedie. Dincolo de comicul de situație pe care personajele îl interpretează cu destulă convingere, sunt destule scene care prevestesc tragismul spre care vor escalada întâmplările, luate prea ușor de toți protagoniștii. Are acea calitate rară de-a dilata timpul, de a te face să simți că a trecut mult mai mult decât… puțin peste o oră și jumătate.

p6În orice caz, după ce ne-au avut și pe noi o scurtă perioadă în vizor, se pare că acum francezii apreciază acum forma de expresie a cinematografiei asiaticie. Nu degeaba le-au acordat cel de-al doilea Palme d’Or consecutiv la Cannes, Bong Joon Hoo luând fața (ca să mă exprim neaoș) unor nume grele ca frații Dardenne, Jim Jarmusch, Quentin Tarantino, Pedro Almodovar sau Terence Mallick.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.