Paul Schrader, deși un apreciat regizor de film, a ajuns mult mai cunoscut ca scenarist al unor filme memorabile ca „Taxi Driver” (regia Scorsese) sau „Obsession” (regia Brian De Palma). Cu o activitate intensă ca regizor (realizator de documentare, filme de televiziune ), activitate teatrală, scriitor de beletristică și filozofie, Schrader analizează în cartea sa „Transcendental Style in Film”, stilul filmului transcendental al marilor regizori – Yasajiro Ozu, Robert Bresson, Ingmar Bergman, Andrei Tarkovski, Carl Dreyer – limbajul comun al acestor artiști din culturi divergente spre deosebire de stilul realismului psihologic.
Și, iată, în sfârșit, Paul Schrader face filmul său de suflet ,,First Reformed.” Un film realizat la vârsta de 76 de ani care pare a nu fi ultimul film, ci mai degrabă o credință, o ,,Ars poetica” care l-a însoțit de-a lungul carierei. Acest film transcendental cu buget minimal folosește un stil minimalist preferând o poziție activă în locul pasivității , chiar și în contemplație.
Are drept ideal o scenografie capabilă să facă resimțită o aspirație spirituală. Filmul First Reformed al lui Paul Schrader, scenarist și regizor se aseamănă în multe privințe cu operele pretențioase ale mentorilor săi: discursul realizatorului este bogat, plin de contradicții , deci și de întrebări care pot să atingă coarda sensibilă chiar și a celor mai convinși atei.
Forma este la fel de însuflețitoare: banda sonoră este la început cam înăbușită , ca mai apoi să introducă pasaje muzicale alerte și culori mai vii, vezi minunata scenă onirică de la sfârșit (un împrumut din efectele tarkovskiene – levitația, atât de densă în semnificații)
„First Reformed” ne prezintă, mai bine zis reinterpretează, confesiunile din jurnalul intim al unui fost duhovnic militar ajuns reverend într-o biserică reformată. Întâlnirea cu un cuplu de activiști îi va tulbura viața de zi cu zi și modul de a gândi. Pe parcursul unei anchete privind moartea soțului, preotul se va împrieteni cu văduva îndurerată și va afla detalii cutremurătoare despre complicitatea dintre biserică și concernele lipsite de orice scrupule.
Schrader se întreabă de ce Biserica sa este surdo-mută în mai multe probleme grave care privesc omenirea: poluarea, încălzirea climatică, ajungând să denunțe societatea condusă de afaceriști de mare anvergură care-și văd liniștiți de interesele lor financiare. Și, în loc de concluzie, o observație a lui Martin Scorsese ,,criticarea instituțiilor bisericii nu implică neapărat pierderea credinței într-o Putere Divină.”
Deși rolul principal este interpretat cu sensibilitate de Ethan Hawke, se pare că filmul va trece cam neobservat de publicul larg, chiar dacă este unul dintre cele mai mari filme americane din ultimii ani. ,,What would Tarkovsky do? Well, he’d levitate! That’s his go-to position when people get horizontal.” 
Filme care merită văzute 