Înainte de a spune câteva cuvinte despre filmul (biografic) „Frida” (2002) aș dori să încercăm să o înțelegem mai îndeaproape pe această tulburător de frumoasă femeie, suferindă și torturată de boli toată viața. Pictorița autodidactă Frida Kahlo (1906-1954) avea drept muză corpul și sufletul ei, și a încercat să–și alunge plictisul (și al celor din jurul ei) cu picturi unice, de o cruzime copleșitoare, prin culorile vii și vesele din tradiția mexicană.
Nu încerc să apelez la sentiment, ci dimpotrivă, doresc să dezvălui o personalitate chiar mai complexă decât aceea prezentată în film, care și-a trăit viața cu intensitate și care a răspuns durerilor cu sete de tandrețe și iubire, cu îndrăzneală mândră și sălbatică.
Cel mai adesea suferea de singurătate, zăcând de-a lungul vieții, imobilizată pe pat: mă pictez pe mine pentru că petrec mare parte din timp singură și pentru că EU sunt „MOTIVUL” pe care-l cunosc cel mai bine.
Mai jos, un documentar captivant despre Frida Kahlo, familia ei, iubirea (oamenilor, animalelor, ideilor de emancipare a femeii) și pasiunile ei tumultoase. O pictură „intimistă” etalându-i cu sinceritate corpul și sufletul , schingiuite de atâta durere. Dar și o cale de a transforma transforma grotescul în sublim.
Filme care merită văzute 
Un comentariu la &8222;Frida Kahlo&8221;